Privatization authority's claim to enforce environmental investment barred by res judicata; appeal rejected.

Contract de vânzare-cumpărare de acţiuni încheiat înainte de apariţia OG nr.25/2002 aprobată prin Legea nr.506/2002. Efectele derulării contractului. Autoritate de lucru judecat.

Chestiunea litigioasă a îndeplinirii obligaţiei de mediu asumată de pârât, a fost tranșată printr-o hotărâre definitivă și irevocabilă(o decizie a curţii de apel) așa încât prin cererea în care se solicită obligarea pârâtului la efectuarea investiţiei de mediu în societatea privatizată, reclamanta AVAS tinde să obţină o soluţie care să contrazică decizia precedentă, ceea ce echivalează cu o încălcare a autorităţii de lucru judecat.

În ceea ce privește dispoziţiile O.G nr.25/2002 (aprobată prin Legea nr.506/2002) cu modificările ulterioare, privind controlul post privatizare și modul de urmărire a executării obligaţiilor asumate de cumpărători în contractele de vânzare-cumpărare de acţiuni deţinute de stat la societăţile comerciale, care se aplică și contractelor încheiate anterior apariţiei ordonanţei dar care sunt în derulare, acestea nu sunt aplicabile în speţă, întrucât la data intrării în vigoare a ordonanţei contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni încheiat în 2000 își produsese efectele convenite, întrucât pârâtul, obţinând autorizaţia de mediu în 2001, și-a îndeplinit obligaţia de mediu asumată prin contract.

(Secţia comercială, decizia nr.3959 din 28 iunie 2005)

Reclamanta APAPS, în prezent AVAS, a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul I.I, obligarea acestuia la efectuarea investiţiei de mediu în societatea privatizată S.C. A. S.A. Deva, cu termen scadent la 29 februarie 2001, astfel cum s-a convenit prin contractul de vânzare – cumpărare acţiuni din 2000, clauza 8.10 alin.(2). Totodată reclamanta a solicitat și obligarea pârâtului la plata de daune cominatorii de un milion lei pentru fiecare zi de întârziere de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la executarea obligaţiei de efectuare a investiţiei.

Prin sentinţa civilă nr.1305/CA pronunţată la data de 21 mai 2004, Tribunalul Hunedoara, Secţia Comercială și de Contencios Administrativ, a respins acţiunea, reţinând în considerentele sentinţei, că pârâtul a realizat investiţia asumată prin contractul de vânzare – cumpărare acţiuni , conform înscrisurilor depuse de acesta respectiv autorizaţie de mediu, acte de recepţie, contracte și chitanţe.

Pe de altă parte, instanţa a constatat că aceeași concluzie a realizării investiţiei asumate de pârât, a fost reţinută ca autoritate de lucru judecat prin decizia civilă nr.1555 din 8 septembrie 2003 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia.

Criticând sentinţa fondului pentru nelegalitate și netemeinicie, reclamanta a declarat apel, susţinând că pârâtul nu a transmis autorităţii implicate în privatizare, documentele justificative, legal întocmite, din care să rezulte realizarea investiţiei de mediu, încălcând dispoziţiile art.6 din H.G. nr.489/2003 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a O.G. nr.25/2002, iar în ceea ce privește autoritatea de lucru judecat aceasta nu operează nefiind îndeplinită condiţia triplei identităţi prevăzută în art.1201 C.civ.

Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia Comercială și de Contencios Administrativ, prin decizia civilă nr.286 pronunţată la 19 noiembrie 2004 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă.

Confirmând hotărârea primei instanţe, Curtea de Apel a reţinut că pârâtul și-a îndeplinit obligaţia asumată prin contract privind realizarea investiţiei de mediu în societatea privatizată, în cauză nefiind aplicabile dispoziţiile O.G. nr.25/2002, deoarece la data scadenţei obligaţiei asumate, actul normativ nu era în vigoare.

Împotriva deciziei, reclamanta a declarat recurs, solicitând modificarea deciziei atacate, admiterea apelului și schimbarea sentinţei fondului, în sensul admiterii acţiunii.

Invocând dispoziţiile art.304 pct.9 C.proc.civ., reclamanta a susţinut că în mod greșit s-a considerat de instanţă că dispoziţiile O.G. nr.25/2002 aprobată prin Legea nr.506/2002, cu modificările ulterioare, nu sunt incidente în cauză, dar potrivit art.2 din ordonanţă, prevederile sale se aplică și contractelor de vânzare cumpărare încheiate cu F.P.S sau APAPS, care sunt în derulare. Totodată, pârâtul nu și-a îndeplinit obligaţia de a efectua investiţiile de mediu în societatea privatizată, la termenul stipulat în contract (29 februarie 2001), astfel că devin incidente noile reglementări în materia controlului postprivatizare. A mai susţinut că pârâtul nu a depus confirmarea autorităţii de mediu competentă privind îndeplinirea obligaţiilor de mediu , în speţă Inspectoratul de Protecţie a Mediului Deva, ceea ce echivalează cu o neefectuare a investiţiei, iar concluzia contrară reţinută de instanţe este greșită, neavând suport legal.

Pârâtul I.I a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susţinând că dispoziţiile O.G. nr.25/2002 nu sunt aplicabile în cauză, invocând în ceea ce privește realizarea investiţiei de mediu, decizia nr.1555/2003 a Curţii de Apel Alba Iulia care a statuat cu autoritate de lucru judecat realizarea investiţiei de mediu.

Recursul nu este fondat.

1. Este adevărat că dispoziţiile O.G. nr.25/2002 publicată în Monitorul Oficial Partea I nr.89 din 2 februarie 2002, aprobată prin Legea nr.506/2002 cu modificările ulterioare, privind controlul post privatizare și modul de urmărire a executării obligaţiilor asumate de cumpărători în contractele de vânzare – cumpărare de acţiuni deţinute de stat la societăţile comerciale, se aplică și contractelor de vânzare – cumpărare de acţiuni încheiate anterior, dar care sunt în derulare, pentru efectele produse de acestea după intrarea ei în vigoare.

Or, ipoteza textului legal evocat nu este îndeplinită în cauză, în condiţiile în care instanţele au statuat că pârâtul și-a îndeplinit obligaţia de mediu asumată prin contractul de vânzare – cumpărare de acţiuni încheiat în 29 februarie 2000 iar în cursul anului 2001, obţinând autorizaţia de mediu, însemna că la data intrării în vigoare a O.G. nr.25/2002, contractul își produsese efectele convenite.

2. Sub aspectul îndeplinirii investiţiei de mediu de către pârât, în condiţiile asumte prin contract, instanţele au dat eficienţă cuvenită actelor justificative depuse de acesta.

Pe de altă parte, chestiunea litigioasă, a îndeplinirii acestei obligaţii a fost tranșată cu autoritate de lucru judecat prin decizia civilă nr.1555 din 8 septembrie 2003 a Curţii de Apel Alba Iulia, potrivit căreia (în considerente) pârâtul intimat a făcut dovada realizării obligaţiei de mediu asumate, astfel că nu datorează penalităţile de întârziere cerute.

Este neîndoielnic că autoritatea de lucru judecat se atașează dispozitivului hotărârii, dar, în privinţa considerentelor, într-o abordare mai nuanţată, se poate concluziona că operează autoritatea de lucru judecat pentru acele considerente în lipsa cărora n-ar fi posibilă înţelegerea dispozitivului, precum și pentru considerentele care constituie susţinerea dispozitivului.

Or, Curtea de apel respingând cererea formulată de reclamanta A.P.A.P.S. împotriva pârâtului pentru plata de penalităţi de întârziere în executarea investiţiei de mediu, a reţinut, prin considerente decisive care fac corp comun cu dispozitivul, că pârâtul și-a îndeplinit obligaţia asumată.

Prin urmare, chestiunea litigioasă, a îndeplinirii obligaţiei de mediu asumată de pârât, a fost tranșată printr-o hotărâre definitivă și irevocabilă, decizia civilă nr.1555/2003 a Curţii de Apel Alba Iulia, iar prin cererea ce face obiectul dosarului, reclamanta tinde să ajungă la adoptarea unei soluţii care să contrazică prima decizie, ceea ce echivalează cu o încălcare a autorităţii de lucru judecat.

Așa fiind, Înalta Curte, în temeiul art.312 (1) C.proc.civ. a respins recursul ca nefondat.