Mischaracterization of commercial opposition as nullity action: violation of disposability and error in applicable appeal route under Law 31/1990

Opoziţia întemeiată pe art.61 și 62 din Legea nr.31/1990. Calea de atac. Calificare

Încălcând principiul disponibilităţii, instanţa a calificat opoziţia întemeiată pe dispoziţiile art.61 și 62 din Legea nr.31/1990 ca fiind o cerere în anularea hotărării AGA, bazată pe art.131 alin.(2) din Legea nr.31/1990, depășind limitele investirii, și pe cale de consecinţă s-a soluţionat cererea intitulată recurs ca fiind apel, potrivit dispoziţiilor art.288 C.prod.civ.

Însă, conform prevederilor art.62 alin. (3) din Legea nr.31/1990 hotărârea pronunţată asupra opoziţiei este supusă numai recursului și în raport cu aceste prevederi legale, a fost casată decizia instanţei de apel și cauza trimisă spre soluţionarea recursului aceleiași curţi de apel.

(Secţia comercială, decizia nr.3895 din 23 iunie 2005)

Prin sentinţa civilă nr.6742/19 decembrie 2003 a Tribunalului Dolj, Secţia comercială și de contencios administrativ a admis în parte opoziţia formulată de P. A. în contradictoriu cu intimatele S.C. P. S.A. Craiova și OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI Craiova, s-a constatat nulitatea absolută a hotărârii A.G.A. din 10 aprilie 2003 a S.C. P.S.A. Craiova pct.5 “Diverse”, s-au respins celelalte capete de cerere.

Apelul declarat de S.C. P. S.A. Craiova împotriva hotărârii instanţei de fond a fost respins prin decizia nr.283/28 iunie 2004 a Curţii de Apel Craiova , Secţia comercială, reţinându-se în considerentele deciziei că instanţa de fond a calificat greșit cererea ca fiind opoziţie, deoarece reclamantul nu este creditor social, iar scopul urmărit prin promovarea acţiunii este constatarea nulităţii hotărârii A.G.A.

Calificarea acţiunii este atributul exclusiv al instanţei și faţă de obiectul litigiului – calificarea corectă a cererii este aceea a unei acţiuni în constatarea nulităţii absolute parţiale a hotărârii A.G.A., formulată în temeiul art.131 alin.21 din Legea 31/1990.

În raport cu această calificare s-a considerat că sentinţa pronunţată este susceptibilă a fi atacată cu apel și nu cu recurs conform dispoziţiilor art.282 C.proc.civ. raportat la art.7208 C.proc. civ.modificat prin O.U.G. nr.58/2003, ordonanţă aprobată prin Legea nr.195/2004.

Pe fondul litigiului, s-a reţinut că dispoziţia de antrenare a răspunderii administratorului luată prin hotărârile A.G.A. din 10 aprilie 2003 este lovită de nulitate absolută întrucât au fost încălcate dispoziţiile art.129 alin.(2) din Legea 31/1990, care prevăd că este obligatoriu votul secret pentru luarea acestei hotărâri.

S.C. P. S.A. Craiova a declarat recurs împotriva acestei decizii, în temeiul art.304 pct.6, 9 și 10 C.proc. civ. și a susţinut că este nelegală și netemeinică.

În primul motiv de recurs întemeiat pe dispoziţiile art.304 pct.9 C.proc. civ. s-a susţinut că instanţa de apel a încălcat dispoziţiile codului de procedură civilă privind principiul disponibilităţii în sensul că a calificat opoziţia ca fiind o cerere în anulare a hotărârii A.G.A.

Nu s-au avut în vedere dispoziţiile art.131 (2)2 din Legea 31/1990 care prevăd că administratorii nu pot ataca hotărârea A.G.A privitoare la revocarea lor din funcţie.

Recurenta a invocat că instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art.304 pct.10C.proc.civ., în sensul că nu s-a pronunţat asupra probelor administrate de aceasta, respectiv convocatorul A.G.A. dat publicităţii în Monitorul Oficial, procesul verbal al Adunării Generale, din care rezultă că A.G.A. din 10 aprilie 2003 s-a desfășurat cu respectarea condiţiilor cerute de art.111 – 112 din Legea 31/1990. Nu s-au avut în vedere documentele din care rezultă comportamentul oponentului care în calitate de administrator a încălcat în mod repetat prevederile actului constitutiv, ale regulamentului de organizare și funcţionare și a săvârșit fapte incompatibile cu calitatea de administrator, așa cum prevăd dispoziţiile art.145 din Legea 31/1990.

În ultimul motiv de recurs întemeiat pe dispoziţiile art.304 pct.6 C.proc. civ. s-a susţinut că instanţa a acordat ceea ce nu s-a cerut.

Astfel, prin opoziţia formulată și precizată ulterior, s-a solicitat ca în temeiul art.61 și 62 din Legea 31/1990 să se dispună anularea prevederilor hotărârii luate în A.G.A. din 10 aprilie 2003 specificate la punctul 2 lit.a), b) și c), iar instanţa a constatat nulitatea absolută a punctului 5 „Diverse” din această hotărâre.

Recursul este fondat.

Reclamantul P. A. a formulat la data de 23 octombrie 2004 o cerere intitulată opoziţie prin care a solicitat ca în temeiul art.61 din Legea 31/1990 să se dispună anularea art.2 lit.a), b) și c) din hotărârea A.G.A. a S.C. P. S.A. Craiova din 10 aprilie 2003, acordarea drepturilor bănești până la repunrea sa în drepturi, cu daune morale în cuantum de 100.000.000 de lei.

La 12 noiembrie 2003, P. A. a formulat precizări la această opoziţie și a arătat că temeiul juridic este art.61 și art.62 din Legea 31/1990 și a menţionat că nu îi sunt aplicabile dispoziţiile art.145 din acest act normativ.

Potrivit dispoziţiilor art.129 alin. (6) C.proc.civ. care consacră principiul disponibilităţii, în procesul civil „în toate cazurile judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecăţii„ceea ce înseamnă că reclamantul fixează în cererea sa de chemare în judecată limitele și obiectul acţiunii.

În speţă, reclamantul și-a precizat cererea ca fiind opoziţie, întemeiată pe dispoziţiile art.61 și art.62 din Legea 31/1990 privind societăţile comerciale.

Instanţa de apel, prin decizia recurată, a schimbat obiectul acţiunii și a depășit limitele investirii în sensul că a calificat-o ca fiind o acţiune în constatarea nulităţii absolute a hotărârii A.G.A., formulată în temeiul art.131 alin.(2) din Legea 31/1990.

În raport cu obiectul acţiunii formulată de reclamant , opoziţie, instanţa de apel, în mod greșit, a soluţionat cererea intitulată de altfel „recurs”, ca apel, potrivit dispoziţiilor art.282 C.proc. civ. raportat la art.7208 C.proc. civ..

Conform dispoziţiilor art.62 alin. (3) din Legea 31/1990, hotărârea pronunţată asupra opoziţiei este supusă numai recursului.

În raport cu aceste prevederi legale și având în vedere art.312 (5) C.proc. civ., recursul declarat de pârâtă a fost admis, s-a casat decizia instanţei de apel și s-a trimis cauza aceleieași instanţe pentru a se soluţiona calea de atac, ca recurs.

Nu se mai impune analizarea celorlalte motive de recurs, care se vor avea în vedere ca apărări la instanţa de trimitere.