Rent arrears enforcement blocked by pre-trial conciliation requirement; res judicata bars re-examination of conciliation compliance on remand
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the defendant’s appeal, upholding the appellate court’s judgment that ordered the tenant to pay the remaining rent due. The dispute concerned a commercial lease where the landlord initially failed to obtain a court order for unpaid rent because the first-instance court deemed the pre-trial direct conciliation requirement unsatisfied, while the tenant successfully obtained eviction. After the High Court previously quashed the appellate decision to ensure compliance with the conciliation statute, the appellate court, on remand, ordered the rent payment but excluded the issue of conciliation compliance from re-examination. Relying on the principle of the unity of the appellate path and the limits of the appeal under Art. 315 of the Civil Procedure Code, the court held that re-litigating the pre-trial conciliation requirement would constitute an inadmissible appeal on an appeal, as that issue was definitively resolved by a prior final decision.
Legislator headnote
AI generatedart.315 C.proc.civ, art.720 C.proc.civ, art.7201 C. proc. civ, art.304 C. proc. civ; Rent arrears enforcement blocked by pre-trial conciliation requirement; res judicata bars re-examination of conciliation compliance on remand: Nu a admis capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata chiriei restante, dobânzi și TVA, întrucât reclamantul nu a încercat soluţionarea litigiului prin conciliere directă, conform art.7201 C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Efectele casării . Principiul unicităţii căii de atac, a recursului
Investită cu soluţionarea apelului, ca urmare a casării cu trimitere, instanţa de control judiciar s-a pronunţat în limitele art.315 C.proc.civ., astfel că este exclusă reexaminarea chestiunii privind întrunirea cerinţelor art.720 C.proc.civ. atâta timp căt aceasta presupune declanșarea controlului judiciar prin exercitarea recursului la recurs, ceea ce este inadmisibil, în raport cu principiul unicităţii acestei căi de atac.
(Secţia comercială, decizia nr.3876 din 25 iunie 2005)
Prin sentinţa civilă nr.4798/C/2003 din 5 noiembrie 2003, Tribunalul Cluj, Secţia comercială și de contencios administrativ a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul Consiliul local al municipiului Cluj-Napoca, a dispus rezilierea contractului de închiriere din 7 noiembrie 2001 precum și evacuarea pârâtei SC N. SA Cluj din
spaţiul situat în Cluj-Napoca, str. Gh.B., și a respins cererea de intervenţie formulată de SC S. SRL Cluj-Napoca.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, din probatoriul administrat în cauză, că a rezultat neplata chiriei, timp de 7 luni, ceea ce justifică rezilierea contractului de închiriere și evacuarea pârâtei.
Nu a admis capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata chiriei restante, dobânzi și TVA, întrucât reclamantul nu a încercat soluţionarea litigiului prin conciliere directă, conform art.7201 C. proc. civ.
Curtea de Apel Cluj, Secţia comercială și de contencios administrativ, prin decizia din 25 martie 2004, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant împotriva hotărârii primei instanţe.
În motivarea deciziei, instanţa de control judiciar a apreciat că, în raport cu actele dosarului, prima instanţă a reţinut, în mod corect, că reclamantul nu a realizat concilierea directă potrivit dispoziţiilor legii procesual civile.
Prin decizia nr.2619 din 15 septembrie 2004, ICCJ, Secţia comercială a admis recursul declarat de reclamant, a casat decizia instanţei de apel și a trimis dosarul aceleiași instanţe, în vederea soluţionării pe fond a capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata chiriei restante, reţinând că în cauză au fost îndeplinite cerinţele art.7201 C. proc. civ.
Astfel, reclamantul a încercat să realizeze procedura de conciliere, transmiţând pârâtei, la data de 7 mai 2003, înștiinţarea de plată în cuprinsul căreia a făcut referire la concilierea directă, stabilind în acest sens un termen de 15 zile.
Această înștiinţare comunicată pârâtei a fost urmată de încercarea de conciliere consemnată în procesul verbal din 9 iunie 2003.
Curtea de Apel Cluj, Secţia comercială și de contencios administrativ, în rejudecare, prin decizia nr.70/2005 din 10 februarie 2005, a admis apelul declarat de reclamant și a schimbat în parte hotărârea primei instanţe, în sensul că a obligat pârâta la plata sumei restante.
Împotriva acestei din urmă hotărâri pârâta SC N. SA Cluj Napoca a declarat recurs, fără a invoca nici unul din motivele de nelegalitate prevăzute de art.304 C. proc. civ.
Pârâta a susţinut că în mod corect, curtea de apel a reţinut că reclamantul nu și-a îndeplinit obligaţia de conciliere directă a pretenţiei dedusă judecăţii.
Or, această conciliere ar fi dus la soluţionarea amiabilă a litigiului, reclamantul luând cunoștinţă de eliberarea spaţiului și plata chiriei de către noul locatar, astfel că pârâta a solicitat admiterea recursului, desfiinţarea hotărârii atacate și menţinerea hotărârii primei instanţe.
Recursul este nefondat.
Îndeplinirea cerinţelor art.7201 C.proc. civ. a fost stabilită irevocabil prin decizia nr.2619 din 15 septembrie 2004, pronunţată în recurs.
Investită cu soluţionarea apelului, ca urmare a casării cu trimitere, instanţa de control judiciar s-a pronunţat în limitele art.315 C. proc. civ. Este exclusă reexaminarea chestiunii privind întrunirea cerinţelor art.7201 C. proc. civ., echivalând cu declanșarea controlului judiciar prin exercitarea unui recurs la recurs, în raport cu principiul unicităţii acestei căi de atac.
În consecinţă, Curtea a respins recursul, ca nefondat.