Statutory limitation period for compensation claims arising from the natural restitution of privatized real estate to former owners

Justă despăgubire acordată societăţii comerciale în cazul restituirii în natură a unui imobil revendicat de fostul proprietar. Termenul de prescripţie

Întrucât litigiul și drepturile pretinse nu derivă din procesul de privatizare, în concret din dispoziţiile art.32 din Legea nr.99/1999 de aprobare a OUG nr.88/1997 ci sunt ulterioare, termenul de prescripţie pentru acţiunea vizând recuperarea prejudiciului pentru imobilul retrocedat în natură fostului proprietar, în lipsa altor prevederi din legea specială este cel general de 3 ani și acesta curge de la momentul când imobilele au fost efectiv restituite.

(Secţia comercială, decizia nr.3830 din 22 iunie 2005)

Reclamanta SC S. SA a chemat în judecată pe pârâta APAPS, solicitând obligarea acesteia la plata unei juste despăgubiri, reprezentând echivalentul bănesc al prejudiciului cauzat ca urmare a restituirii în natură către fostul proprietar a imobilului, situat în Sinaia., str. F., jud. Prahova, compus din teren în suprafaţă de 794 mp și vila B.

În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că a fost înfiinţată în baza H.G. nr.1041/1990, privind înfiinţarea societăţilor comerciale de turism, prin efectul Legii nr.15/1990, privind reorganizarea unităţilor de stat în regii autonome și societăţi comerciale.

Vila B. și terenul aferent au făcut parte din patrimoniul SC S. SA (Hotel Sinaia), situaţie confirmată de procesul verbal de inventariere și anexa la H.G. nr.1041/1990 iar imobilul în litigiu a fost revendicat de familia B., în favoarea căreia s-au pronunţat instanţele de judecată, dispunându-se restituirea în natură a imobilului, hotărârea judecătorească fiind deja pusă în executare, imobilul fiind scos din patrimoniul societăţii.

Potrivit dispoziţiilor art.324 din Legea nr.99/1999, prejudiciul urma să fie recuperat de la APAPS, ca instituţie reprezentativă a statului român și participantă la privatizare.

Reclamanta a invocat în drept: art.3 lit.g), art.4.3, art.324 din Legea nr.99/1999, Legea nr.15/1990, H.G. nr.834/1991, H.G. nr.403/2000, Legea nr.10/2001, art.480, 969, 970, 998, 999, 1337 C.civ., art.5, 8, 10, 274, 2711 C.proc. civ.

Prin sentinţa comercială nr.88 din 13 iunie 2003, Curtea de Apel București, Secţia a VI-a comercială, a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului București, Secţia a VI-a Comercială.

Tribunalul București, Secţia a VI-a Comercială a pronunţat sentinţa civilă nr.4760 din 9 aprilie 2004, prin care a admis excepţia invocată de pârâtă și a respins cererea ca prescrisă, reţinând că faţă de obiectul acţiunii și temeiul juridic al acesteia, sunt incidente dispoziţiile referitoare la termenul de prescripţie special, prevăzut în art.3228 din Legea nr.99/1999, iar termenul de 3 luni a început să curgă de la data pronunţării deciziei civile nr.1817 din 26 iunie 2001 a Curţii de Apel Ploiești iar nu de la momentul executării acesteia, când pârâta a fost deposedată.

Apelul declarat de către reclamanta a fost respins prin decizia civilă nr.521 din 18 noiembrie 2004, pronunţată de Curtea de Apel București, Secţia a V-a comercială, apreciindu-se că instanţa de fond a dat o rezolvare corectă excepţiei dreptului la acţiune.

Reclamanta a declarat recurs, invocând în drept dispoziţiile art.304 pct.8,9 și 10 C.proc.civ. și a arătat că, în mod greșit, s-a apreciat că dreptul său de a solicita despăgubiri începe să curgă de la data pronunţării hotărârii în revendicare și nu de la data executării, 12 noiembrie 2001.

Recursul este fondat.

Prin acţiunea întemeiată în drept pe dispoziţiile art.324 din Legea nr.99/1999 de aprobare a OUG nr.88/1997, reclamanta a pretins obligarea pârâtei la plata de despăgubiri pentru imobilele retrocedate în natură foștilor proprietari, textul de lege precizat reglementând obligaţia instituţiilor publice implicate în privatizare de a asigura repararea prejudiciului cauzat în această situaţie.

Acest litigiu și drepturile pretinse nu derivă din procesul de privatizare la care se referă Legea nr.99/1998 de aprobare a OUG nr.88/1997, și anume dispoziţiile art.3230 ci sunt ulterioare, iar termenul de prescripţie pentru acţiunea vizând recuperarea prejudiciului, în lipsa altor prevederi din legea specială, este cel general de 3 ani și curge de la momentul nașterii dreptului la acţiune, care este momentul când imobilele au fost restituite efectiv foștilor proprietari.

Prin urmare, excepţia prescrierii dreptului la acţiune trebuia respinsă iar nu admisă, așa cum au procedat instanţele, încât în baza art.312 alin.(5) C.proc.civ. raportat la art.304 pct.9C.proc.civ. și în considerarea art.297 C.proc.civ., recursul a fost admis, decizia modificată în sensul admiterii apelului și anulării sentinţei civile nr.4760 din 1 aprilie 2004 a Tribunalului București, Secţia a VI-a Comercială, iar cauza a fost trimisă pentru soluţionarea acţiunii pe fond, Curţii de Apel București.