Material jurisdiction as a public order norm: ex officio review notwithstanding prior appellate ruling

Apel. Norme de ordine publică. Verificarea competenţei materiale

Potrivit art.304pct.3 C.proc.civ., se poate cere casarea unei hotărâri dacă s-a dat cu încălcarea competenţei altei instanţe. Din perspectiva aestei critici, excepţia necompetenţei materiale a primei instanţe , invocată în apel, a fost respinsă cu motivarea că instanţa de casare este cea care a investit tribunalul cu judecarea pricinii. Or, din dispoziţiile articolului de lege rezultă că hotărârile instanţei de recurs sunt obligatorii asupra problemelor de drept dezlegate cât și asupra necesităţii administrării unor probe. Numai că, în speţă, competenţa materială nu a constituit o problemă de drept dezlegată de instanţa de recurs așa încât nu era exclusă verificarea competenţei materiale cu atât mai mult cu cât normele respective sunt de ordine publică.

(Secţia comercială, decizia nr.3374 din 3 iunie 2005)

Reclamanţii S.C. E.P.C.Ltd S.R.L. Galaţi și C. S. au chemat –o în judecată pe pârâta S.C. S.O.P S.R.L. Brăila și au solicitat să fie obligată la plata sumei cu dobândă legală calculată pentru ambele sume. Acţiunea a fost ulterior precizată prin determinarea de către reclamante a sumelor solicitate cu titlu de dobândă, în temeiul art.43 C. com.

Prin încheiere s-a disjuns capătul de cerere privindu-l pe reclamantul C. S., înregistrându-se această cauză sub nr.915/2003. După parcurgerea unui ciclu procesual și casarea sentinţei nr.593/2003 a Tribunalului Brăila, prin decizia nr.913/2003 a Curţii de Apel Galaţi, în rejudecare, s-a pronunţat sentinţa nr.225/2004 prin care Tribunalul Brăila a admis ca fondată acţiunea precizată formulată de reclamantul C. S., iar pârâta S.C S.O.P. S.R.L. Brăila a fost obligată la plata vărsămintelor și la dobândă legală cu motivarea că reclamantul este terţ faţă de convenţia încheiată de societăţile în litigiu și că din ansamblul probator rezultă că acţiunea este întemeiată întrucât reclamantul a plătit în calitate de președinte al S.C. S.O.P. SRL Filiala Brăila suma determinată din venituri proprii pentru filiala din Brăila a societăţii, în vederea achitării obligaţiilor financiare către bugetul de stat.

Sentinţa a fost confirmată de Curtea de Apel Galaţi, Secţia comercială, care prin decizia nr.117 din 23 iunie 2004 a respins ca nefondat apelul pârâtei S.C. S.O.P. S.R.L. Brăila.

Curtea de apel a analizat motivele de nelegalitate și a stabilit, în ceea ce privește necompetenţa materială invocată de pârâtă, că tribunalul a fost investit de instanţa de recurs în urma casării cu trimitere iar pe fond s-a reţinut că situaţia de fapt a fost corect reţinută, în sensul că reclamantul și-a împrumutat propria societate și că operaţiunea ca atare este un fapt juridic generator de drepturi și obligaţii.

În ceea ce privește dobânda comercială, s-a apreciat că sunt aplicabile prevederile art.43 C. com.

Împotriva deciziei nr.117/ 2004 pârâta S.C. S.O.P. S.R.L. Brăila a declarat recurs, invoccând motivele de nelegalitate prevăzute de art.304 (3), 9, 10 C. proc. civ.

Prin motivul prevăzut de art.304 (3) C. proc. civ. s-a invocat greșita respingere a criticii formulată în apel, prin care s-a susţinut că au fost încălcate dispoziţiile imperative cu privire la competenţă.

La data casării cu trimitere, recurenta părăta a susţinut că intrase în vigoare O.U.G. nr.58 din 25 iunie 2003 pentru modificarea codului de procedură civilă și ca urmare, în caz de casare cu trimitere, dosarul trebuia trimis instanţei competente, Judecătoria Brăila.

Pârâta a criticat soluţia și în ceea ce privește respingerea excepţiei referitoare la lipsa calităţii procesuale active a reclamantului C. S., iar în ce privește fondul a susţinut că nu existau probe care să confirme că reclamantul a depus suma determinată cu atât mai mult cu cât acesta nu a fost asociat al S.C. S. O. P. Brăila așa cum rezultă din certificatul constatator emis de O.R.C. Brăila. Nefiind asociat, a mai susţinut recurenta, nu se justifică restituirea unor sume cu titlu de vărsăminte, iar temeiul reţinut de instanţa de apel este greșit, întrucât în cauză nu s-a pus problema răspunderii civile delictuale și nici nu poate fi vorba de îmbogăţire fără justă cauză.

Recursul este fondat.

Potrivit art.304 (3) C. proc.civ., se poate cere casarea unei hotărâri dacă s-a dat cu încălcarea competenţei altei instanţe.

Din perspectiva acestei critici, Curtea a constatat că excepţia necompetenţei materiale a primei instanţe, invocată în apel, a fost respinsă cu motivarea că instanţa de casare este cea care a investit tribunalul cu judecarea pricinii. În drept, s-a făcut trimitere la prevederile art.315 (1) C.proc.civ. Din dispoziţiile articolului citat rezultă însă că hotărârile instanţei de recurs sunt obligatorii asupra problemelor de drept dezlegate cât și asupra necesităţii administrării unor probe.

Numai că, în speţă, competenţa materială nu a constituit o problemă de drept dezlegată de instanţa de recurs așa încât primirea dosarului nu excludea verificarea competenţei materiale, cu atât mai mult cu cât normele respective sunt de ordine publică.

Potrivit art.2 pct.1 lit.a) C. proc. civ. modificat prin O.U.G. nr.58/2003, Tribunalul este competent să judece cererile în materie comercială a căror valoare este mai mare de un miliard de lei. Pretenţia reclamantei era sub această sumă, așa încât, având în vedere și dispoziţiile art.159 (2) C. proc. civ., potrivit cărora necompetenţa este de ordine publică atunci când pricina este de competenţa unei instanţe de alt grad.

Conform art.304 (3) raportat la art.312 C. proc.civ., recursul s-a admis, iar decizia Curţii de Apel Galaţi nr.117/2004 și sentinţa Tribunalului Brăila nr.225/2004 au fost casate iar cauza a fost trimisă pentru rejudecare Judecătoriei Brăila.