Costs Award Reinstated in Construction Dispute
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedIn a commercial dispute over unpaid construction work, the defendant was ordered to pay the price but appealed only the award of litigation costs, claiming exemption under procedural rules because it acknowledged the claim at the first hearing. The appellate court granted the exemption, citing lack of prior conciliation or notice of default. The supreme court reversed, holding that the appellate court misapplied the exemption rule: in commercial matters, a debtor of a liquid, payable monetary obligation is in default by operation of law from the due date, so no prior notice was required, and the acknowledgment at the first hearing did not exempt the defendant from costs. The court also noted the record contained evidence of a conciliation invitation, though this was not material. The decision was modified to restore the original cost award.
Legislator headnote
AI generatedart.275 C.proc.civ, art.304 pct.9 C. proc. civ, art.7201 C. proc. civ, art.312 alin.(1) și (3) C. proc. civ; Costs Award Reinstated in Construction Dispute: The appellate court granted the exemption, citing lack of prior conciliation or notice of default. The supreme court reversed, holding that the appellate court misapplied the exemption rule: in commercial matters, a debtor of a liquid, payable monetary obligation is in default by operation of law from the due date, so no prior notice was required, and the acknowledgment at the first hearing did not exempt the defendant from costs. The court also noted the record contained evidence of a conciliation invitation, though this was not material. The decision was modified to restore the original cost award.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedMain ground for admitting the appeal — the decision was given with violation or wrongful application of the law.
Procedural basis for admitting the appeal and modifying the challenged decision.
Full text
Cheltuieli de judecată. Condiţii de acordare
Potrivit dispoziţiilor art.274(1) C.proc.civ. partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată. Conform art.275 C.proc.civ. pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfăţișare pretenţiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată.
În speţă, pârâtul fiind de drept în întârziere din ziua când obligaţia sa a devenit exigibilă, conform art.43 C.com., s-au aplicat în mod greșit dispoziţiile art.275 C.proc.civ.
(Secţia comercială,decizia nr.2177 din 29 martie 2005)
Prin sentinţa civilă nr.320 pronunţată la data de 15 iunie 2004, Tribunalul Alba, Secţia Comercială și de Contencios Administrativ a admis acţiunea formulată de reclamanta S.C. R. G. SRL în contradictoriu cu pârâta S.C. U.M. Cugir SA, pe care a obligat-o la plata preţului pentru lucrările executate, reţinând că reclamanta a executat o serie de lucrări de construcţii la imobilele aparţinând pârâtei, contravaloarea acestora fiind achitată parţial, rămânând un rest recunoscut de pârâtă.
Criticând sentinţa numai sub aspectul obligării la plata cheltuielilor de judecată, pârâta a declarat apel.
Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia Comercială și de Contencios Administrativ, prin decizia nr.246 pronunţată la 1 octombrie 2004, a admis apelul, a schimbat în parte sentinţa atacată în sensul înlăturării obligaţiei pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, cu motivarea că pârâta a recunoscut la primul termen de judecată pretenţiile reclamantei iar aceasta din urmă nu a făcut dovada încercării de conciliere sau notificării de punere în întârziere a pârâtei, fiind astfel îndeplinite cerinţele art.275 C. proc. civ. pentru exonerarea pârâtei de la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva deciziei, reclamanta a declarat recurs, invocând art.304 pct.9 și 10 C.proc. civ.
În dezvoltarea criticilor de nelegalitate, reclamanta a susţinut că instanţa de apel nu trebuia să reţină lipsa concilierii prealabile sau a notificării de punere în întârziere cu consecinţa exonerării pârâtei de la plata cheltuielilor de judecată, deoarece pe de o parte anexat cererii de chemare în judecată există dovada convocării la conciliere din data de 15 martie 2004, iar pe de altă parte în cazul obligaţiilor comerciale nu este necesară punerea în întârziere, aceasta operând de drept.
Recursul este fondat pentru motivul de nelegalitate prevăzut de art.304 pct.9 C. proc. civ., hotărârea fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Potrivit dispoziţiilor art.275 C. proc. civ. pârâtul care a recunoscut la prima zi de întârziere pretenţiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată.
În materie comercială însă, potrivit art.43 C. com. debitorul unei obligaţii comerciale lichide și plătibile în bani este de drept în întârziere din ziua când obligaţia a devenit exigibilă.
Prin urmare, instanţa de apel a aplicat greșit dispoziţiile art.275 C. proc. civ. în cauza de faţă, întrucât recunoașterea pretenţiilor de către pârâtă prin întâmpinarea depusă la prima zi de înfăţișare nu este de natură să o exonereze de plata cheltuielilor de judecată, pârâta fiind de drept în întârziere pentru plata diferenţei de preţ solicitată și a cărei scadenţă se împlinise anterior chemării în judecată, nefiind necesară notificarea sau comunicarea debitorului asupra neplăţii creanţei.
Pe de altă parte, instanţa de apel a reţinut în mod greșit că reclamanta nu a făcut dovada convocării la conciliere, potrivit art.7201 C. proc. civ. deși la dosarul de fond există invitaţia la conciliere și răspunsul pârâtei chiar dacă, așa cum s-a mai arătat, comunicarea debitului pe această cale nu are nici o semnificaţie în ceea ce privește caracterul exigibil al creanţei.
Așa fiind, în temeiul art.312 alin.(1) și (3) raportat la art.304 pct.9 C. proc. civ., I.C.C.J. a admis recursul, a modificat decizia atacată și a respins apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei civile nr.320/15 iunie 2004 a Tribunalului Alba.