Bank's appeal fails; loan clauses and mortgages annulled for vitiated consent in 1996 credit deal

Contract de credit. Nulitate absolută

Reclamanţii au fost induși în eroare de pârâtă cu ocazia încheierii actelor de garanţie imobiliară, crezând că semnează un act de garanţie reală pentru calitatea de angajat și nu acte de garanţie imobiliară pentru creditul luat de societate de la bancă, fapt ce a echivalat cu lipsa consimţământului, care potrivit art.948 C. civ. atrage nulitatea absolută a actului juridic.

(Secţia comercială, decizia nr.1844 din 17 martie 2005)

Reclamanţii S.L,C.A, S.V., C.Gh., B.G., B.C.. au solicitat constatarea nulităţii absolute a contractului de credit din 19 decembrie 1996, radierea ipotecilor instituite prin actele de garanţie imobiliară.

Ulterior reclamanţii și-au precizat acţiunea, cerând și constatarea nulităţii absolute a contractelor de garanţie imobiliară încheiate în favoarea B., Sucursala Suceava pentru creditul contractat de S.C. L.C. SRL Suceava.

Prin sentinţa comercială nr.316 din 6 aprilie 2001 pronunţată de Tribunalul Suceava, Secţia Comercială și de Contencios Administrativ, s-a admis în parte acţiunea și s-a constatat nulitatea absolută a contractului de credit din 20 decembrie 1996, în ceea ce privește clauza constituirii garanţiei imobiliare a creditului de către reclamanţi și a actelor de garanţie imobiliară, s-a dispus radierea ipotecilor instituite prin actele de garanţie imobiliară și s-a respins acţiunea.

Pentru a pronunţa sentinţa, instanţa de fond a reţinut că reclamanţii au fost induși în eroare de pârâta O.G. cu privire la natura juridică a actelor încheiate de reclamanţi, aceștia crezând că încheie acte de garanţie materială pentru eventualele prejudicii ce le-ar produce societăţii în calitate de gestionari, când de fapt aceștia au semnat acte de garanţie imobiliară în favoarea B., Sucursala Suceava pentru rambursarea în termen a creditului primit de S.C. L.C SRL Suceava, ceea ce echivalează cu lipsa consimţământului fapt ce duce la nulitatea absolută a actelor de garanţie imobiliară.

Împotriva sentinţei, B. Sucursala Suceava a formulat apel, criticând sentinţa ca fiind nelegală și netemeinică deoarece nu s-a reţinut corect situaţia de fapt și probele administrate au fost interpretate greșit, cu privire la anularea contractelor de garanţie imobiliară.

Prin decizia nr.420 din 27 septembrie 2001, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, Secţia Comercială și de Contencios Administrativ, apelul pârâtei a fost respins ca nefondat.

Împotriva deciziei, pârâta a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate.

În primul motiv de recurs, pârâta a susţinut că instanţa de fond a dispus și cu privire la valabilitatea contractului de credit, deși acest lucru nu s-a cerut, motiv încadrat în drept în prevederile art.304 pct.6 C. proc. civ.

Recursul nu este fondat.

Prin acţiune, reclamanţii au solicitat în primul capăt de cerere constatarea nulităţii absolute a contractului de credit din 20 decembrie 1996.

Precizarea depusă ulterior de recurenţi la instanţa de fond privea în mod expres al doilea capăt de cerere din acţiune, având ca obiect radierea ipotecilor constituite prin actele de garanţie imobiliară, solicitându-se constatarea nulităţii absolute a actelor de garanţie imobiliară.

Prin sentinţă, s-a dispus și asupra contractului de credit, care a format obiectul acţiunii iniţiale a reclamanţilor și instanţa nu a acordat mai mult decât s-a cerut.

În al doilea motiv de recurs, s-a susţinut că în cauză s-a făcut o greșită aplicare a legii, invocându-se prevederile art.304 pct.9 C. proc. civ., că instanţa de fond și apel nu s-a pronunţat cu privire la toate probele administrate din care rezulta că reclamanţii nu au fost induși în eroare de pârâtă, consimţământul reclamanţilor cu ocazia încheierii actelor de garanţie imobiliară fiind legal și valabil exprimat.

Nici această critică nu este fondată.

În pronunţarea soluţiilor atât instanţa de fond cât și instanţa de apel au avut în vedere totalitatea probelor administrate în cauză și au reţinut în mod corect că reclamanţii au fost induși în eroare de pârâtă cu ocazia încheierii actelor de garanţie imobiliară, aceștia crezând că semnează un act de garanţie materială pentru calitatea de angajat la S.C. L.C. SRL iar nu acte de garanţie imobiliară pentru creditul luat de societate de la B., fapt ce a echivalat cu lipsa consimţământului care potrivit art.948 C. civ. atrage nulitatea absolută a actului juridic.

Faţă de aceste considerente, în cauză nu subzistă nici unul din motivele prevăzute de art.304 C. proc. civ. pentru a modifica sau casa decizia recurată.

În consecinţă, recursul a fost respins ca nefondat.