Whether prior judgments in the same case file constitute contradictory decisions for revision purposes
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the petition for revision, thereby upholding the lower court's decision to reject the challenger's claims and leaving the original judgment in force. The dispute concerned a commercial civil case where the petitioner, following a series of cassations and retrials within the same procedural file, sought to revise a final appellate decision based on two grounds: that the court ruled on matters not requested and that contradictory final judgments existed. The court held that the revision ground for contradictory judgments under Article 322(7) of the Civil Procedure Code was inadmissible because the allegedly conflicting decisions were rendered within the same case file in different procedural cycles, failing the strict requirement of distinct files between the same parties, and because the consistent outcome of rejecting the action as inadmissible precluded a finding of true contradiction. Furthermore, the court rejected the argument that it had ruled on matters not requested, clarifying that resolving the case based on a peremptory exception does not constitute a failure to pronounce on the principal claims.
Legislator headnote
AI generatedart.322 alin.(1) C.proc.civ; Whether prior judgments in the same case file constitute contradictory decisions for revision purposes: Curtea de Apel București, constatând că în cauză a fost invocat pe lângă motivul prevăzut de art.322 (2) C.proc.civ. și art.322 (7) C. proc. civ., prin care se invocă existența unor hotărâri potrivnice în conformitate cu prevederile art.323 (2) C. proc. civ. și-a declinat competența în favoarea ICCJ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Revizuire. Hotărâri potrivnice. Hotărâri pronunțate în aceeași cauză, în cicluri procesuale diferite
Hotărârile pronunțate în aceeași cauză, în cicluri procesuale diferite nu sunt „hotărâri potrivnice”, în sensul art.322 pct .7 C.proc.civ.
(Secția comercială, decizia nr.1528 din 4 martie 2005)
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău, CMM M. C. Bacău în contradictoriu cu SCA A.C., SC L. SRL Bacău și A. Bacău a formulat cerere de revizuire împotriva deciziei nr.175 din 4 mai 2004, prin care, după casarea sentinței nr.3090 din 1 noiembrie 2002, pronunțată de Tribunalul Bacău, cauza a fost reținută pentru rejudecare în fond. După administrarea probelor a fost pronunțată decizia nr.175/2004 prin care au fost admise cererile de intervenție accesorii în interesul SCA A. C. Bacău formulate de SC L. SRL și A. Bacău și s-a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamantă împotriva pârâtei SCA A.C. Bacău. Prin aceeași decizie s-a luat act de renunțarea la judecarea cererii de intervenție în interesul pârâtei, formulată de către intervenienta F. M.
Prin cererea de revizuire îndreptată împotriva deciziei nr.175/2004 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, reclamanta a susținut că în rejudecarea pricinii după casare cu reținere, instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut, de vreme ce nici o parte nu a invocat excepția inadmisibilității acțiunii și totuși instanța s-a pronunțat fără ca în prealabil să pună în discuția părților această excepție.
Prin cel de al doilea motiv revizuienta a invocat art.322(7) C. proc. civ. și a susținut că, în cauză, există hotărâri definitive potrivnice. În concret a susținut că prin decizia nr.153/2002 a fost admis recursul reclamantei împotriva sentinței nr.1890 din 19 decembrie 2001, care a fost casată și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecarea fondului. Asupra aceleiași excepții, a mai arătat revizuienta, s-a pronunțat și instanța care a soluționat recursul prin decizia de casare cu reținere spre rejudecare nr.334 din 28 martie 2003.
Curtea de Apel București, constatând că în cauză a fost invocat pe lângă motivul prevăzut de art.322 (2) C.proc.civ. și art.322 (7) C. proc. civ., prin care se invocă existența unor hotărâri potrivnice în conformitate cu prevederile art.323 (2) C. proc. civ. și-a declinat competența în favoarea ICCJ.
Asupra cererii de revizuire, Înalta Curte a reținut:
În adevăr, sentința civilă nr.1892/2001, pronunțată de Tribunalul Bacău, a fost casată, iar cauza a fost trimisă pentru rejudecare prin decizia nr.153 din 28 februarie 2002 a Curții de Apel Bacău, invocată de revizuienta.
În rejudecare, după casare cu trimitere, Tribunalul Bacău a pronunțat sentința nr.3090 din 1 noiembrie 2002, iar această ultimă sentință a fost casată de Curtea de Apel Bacău prin decizia nr.334 pronunțată la data de 28 martie 2003, iar în rejudecarea fondului de către instanța de recurs s-a pronunțat decizia nr.175/2004 prin care s-a respins ca inadmisibilă acțiunea reclamantei, revizuientă în cauză.
Din expunere rezultă că hotărârile la care s-a referit revizuienta s-au pronunțat în cicluri procesuale care s-au derulat în aceeași cauză și că nu sunt îndeplinite cerințele de admisibilitate prevăzute de art.322 (7) C.proc. civ.
Revizuirea fiind o cale de atac extraordinară, de retractare, se poate exercita numai în cazurile și condițiile expres prevăzute de lege.
Conținutul art.322 alin.(1) C.proc.civ. este edificator în sensul acestor afirmații întrucât textul stabilește că revizuirea unei hotărâri rămase definitive la instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs, atunci când evocă fondul, se poate cere în cazurile prevăzute la punctele 1-9. În speță, revizuienta a invocat contrarietatea de hotărâri prevăzută de art.322 (7) C. proc. civ. prin care se stipulează condițiile de admisibilitate ale unei astfel de cereri și anume: „dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate”.
Pentru a fi primit acest motiv de revizuire trebuie demonstrat că sunt îndeplinite cumulativ condițiile arătate
După cum s-a arătat deja, hotărârile la care s-a referit revizuienta s-au pronunțat în același litigiu și se constată că deși există triplă identitate de elemente (părți, obiect, cauză) hotărârile nu s-au pronunțat în dosare diferite ci în același dosar dar în cicluri procesuale diferite așa cum s-a arătat în expunerea amintită.
Prin urmare, condiția ca hotărârile contradictorii să fi fost pronunțate în dosare diferite nu este îndeplinită. De asemenea nu sunt îndeplinite nici celelalte cerințe legate de neinvocarea excepției puterii lucrului judecat, excepție care nici nu era posibil să fie invocată câtă vreme în evoluția desfășurării procesului, hotărârile în discuție au fost reformate și s-a procedat la rejudecarea în fond.
Dintr-un alt punct de vedere, se poate reține și faptul că soluțiile pronunțate în judecarea fondului și apoi în rejudecare după casare au fost de respingere a acțiunii, ca inadmisibilă, așa încât nu există contrarietate de hotărâri, chiar dacă prima soluție s-ar fi reformat.
În ceea ce privește motivul prevăzut de art.322 (2) C. proc. civ., ipotezele impuse de acest text spre analiză în vederea admiterii cererii de revizuire nu sunt îndeplinite întrucât, din conținutul deciziei nr.175/2004 rezultă că instanța s-a pronunțat asupra lucrurilor cerute și că nu a dat mai mult sau mai puțin decât s-a cerut. Faptul că instanța a rezolvat cauza pe baza unei excepții peremtorii nu înseamnă nepronunțare asupra pretențiilor exprimate prin cererea principală.
În consecință, cererea de revizuire a deciziei nr.153 din 28 februarie 2002 și a deciziei nr.175 din 4 mai 2004 a Curții de Apel Bacău a fost respinsă conform dispozitivului.