Res judicata precluding recovery of residual bank loan from sole associate after guarantee enforcement.
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the creditor's appeal, upholding the lower courts' decisions that barred a new lawsuit for the remaining loan balance, thereby affirming the debtor's victory in this dispute. The case involved a bank seeking to recover an unpaid credit and interest from the sole associate of a dissolved limited liability company, arguing that the pre-existing judgment against the associate as a personal guarantor did not cover the company's residual liability, while the defendants invoked the res judicata doctrine. The court held that the elements of identity regarding the parties, subject matter, and legal cause were satisfied, establishing that the prior civil judgment which had already ordered the associate to pay in solidary with the company for the credit and bank interest possessed the authority of a final judgment, rendering the subsequent action against the sole associate inadmissible and unnecessary, as the creditor held an enforceable title for the remaining debt.
Legislator headnote
AI generatedart.228 din Legea nr.31/2001, art.304 pct.10 C. proc. civ, art.1201 C. civ, art.223 alin.(2) din Legea nr.31/1990; Res judicata precluding recovery of residual bank loan from sole associate after guarantee enforcement: The case involved a bank seeking to recover an unpaid credit and interest from the sole associate of a dissolved limited liability company, arguing that the pre-existing judgment against the associate as a personal guarantor did not cover the company's residual liability, while the defendants invoked the res judicata doctrine. The court held that the elements of identity regarding the parties, subject matter, and legal cause were satisfied, establishing that the prior civil judgment which had already ordered the associate to pay in solidary with the company for the credit and bank interest possessed the authority of a final judgment, rendering the subsequent action against the sole associate inadmissible and unnecessary, as the creditor held an enforceable title for the remaining debt.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited for the appeal (recurs) against the court of appeal decision, under which the supreme court evaluated and dismissed the appeal as unfounded.
Full text
Credit bancar. Autoritate de lucru judecat.Executare silită
Faptul că reclamanta creditoare a promovat o nouă acţiune împotriva asociatului unic al societăţii debitoare nu este de natură să înfrângă autoritatea de lucru judecat a sentinţei prin care debitoarea, persoană fizică a fost obligată în solidar cu societatea debitoare la plata creditului restant și a dobânzilor bancare.
(Secţia comercială, decizia nr.800 din 10 februarie 2005)
Reclamanta B. I. R., Sucursala zonală Timișoara prin lichidator SC R. V. A. SA, a solicitat obligarea pârâtei D. I., în calitate de administrator și asociat unic al SC G.I. SRL Coștei, la plata creditului restant și dobânzi aferente.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că, prin contractul de împrumut din 26 ianuarie 1996, a acordat SC G.I. SRL Coștei, un împrumut pentru care asociatul unic al societăţii, T.I.A. (în prezent D. I.), a prezentat drept garanţie imobilul situat în localitatea Coștei, Str. P., proprietatea sa.
Imobilul respectiv a fost constituit drept garanţie prin contractul de ipotecă din 25 ianuarie 1996.
Ulterior, s-a încheiat contractul din 26 februarie 1996, adiţional la contractul de împrumut din 26 ianuarie 1996, iar contractul de ipotecă a fost încheiat pentru garantarea unei sume de bani.
Deoarece societatea nu și-a respectat obligaţiile contractuale, reclamanta a formulat acţiune în pretenţii, iar Tribunalul Timiș, prin sentinţa ciivlă nr.1164 din 14 noiembrie 1996, a obligat societatea debitoare SC G. I. SRL Coștei, în solidar cu garanţii T. V. I. și T.I.A., la plata creditului nerambursat plus dobânzile bancare.
Prin încheierea din 2 noiembrie 2001, Judecătoria Lugoj a încuviinţat executarea silită în baza titlului executoriu, sentinţa civilă nr.1164 din 14 noiembrie 1996, prin intermediul executorului bancar al BIR.
Executorul bancar a valorificat, prin licitaţie publică imobilul proprietatea garanţilor, iar pentru creanţa rămasă restantă, reclamanta a precizat că debitoarea nu mai poate fi urmărită în procedura de executare silită și nici lichidată judiciar, conform Legii nr.64/1995, deoarece societatea a fost radiată din data de 19 decembrie 2001, conform Legii nr.314/2001.
Reclamanta a motivat că recuperarea diferenţei de creanţă rămasă neachitată, o face prin prezenta acţiune formulată împotriva asociatului unic al societăţii debitoare, respectiv doamna D.I.A., fostă T., în temeiul art.223 alin.(2), art. 231 și art.228 din Legea nr.31/2001.
Tribunalul Timiș, prin sentinţa civilă nr.2869 din 4 septembrie 2003, a respins acţiunea reclamantei BIR, Sucursala Timișoara împotriva pârâtei D.I.A.
Prima instanţă a reţinut că prin sentinţa civilă nr.1164 din 13 noiembrie 1996, pârâta D.I. A. (fostă T.) a fost obligată în solidar cu societatea debitoare la plata creditului restant și dobânzile aferente, astfel că în cauză există un titlu executor și ca atare acţiunea a fost respinsă pentru autoritate de lucru judecat și ca neîntemeiată, privind dobânzile în continuare solicitate de creditoare, până la achitarea debitului restant, cu motivarea că pârâta în calitate de garantă și-a asumat responsabilitatea doar pentru suma pretinsă și nu poate fi răspunzătoare pentru alte despăgubiri.
Împotriva acestei hotărâri, reclamanta a declarat recurs, prin lichidator, calea de atac fiind calificată de instanţă ca fiind apel, în conformitate cu dispoziţiile OUG nr.58/2003.
Prin decizia civilă nr.8 din 21 ianuarie 2004, Curtea de Apel Timișoara, Secţia Comercială și de Contencios Administrativ a respins apelul reclamantei, reţinând că instanţa de fond a admis în mod corect excepţia autorităţii lucrului jduecat și a fost înlăturată susţinerea apelantei, potrivit căreia pârâta a fost chemată în judecată în calitate de asociat unic al fostei societăţi debitoare iar nu în calitate de girant al acestei societăţi, reţinându-se că pârâta poate răspunde în mod legal numai în calitate de girant ipotecar, în condiţiile contractului de credit și al contractului de ipotecă.
Reclamanta a declarat recurs, în temeiul art.304 pct.10 C. proc. civ., susţinând că în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art.1201 C. civ., deoarece a chemat în judecată pârâta în calitate de asociat unic al SC G. I. SRL în conformitate cu art.223 alin.(2) din Legea nr.31/1990, că nu putea declanșa procedura prevăzută de Legea nr.64/1995, deoarece societatea era radiată din anul 2001.
Recursul este nefondat.
Din verificarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că în mod corect instanţa de fond și instanţa de apel au reţinut că, în speţă, există autoritate de lucru judecat conform art.1201 C.civ., întrucât există tripla identitate de părţi, obiect și cauză juridică, între litigiul care a format obiectul dosarul Tribunalului Timiș, în care s-a pronunţat sentinţa civilă nr.1164 din 14 noiembrie 1996 și litigiul de faţă.
Faptul că reclamanta a promovat o nouă acţiune împotriva asociatului unic al SC G.I. SRL, nu este de natură să înfrângă autoritatea lucrului judecat a sentinţei nr.1164 din 14 noiembrie 1996, prin care pârâta a fost obligată în solidar cu societatea debitoare SC G. I. SRL la plata creditului restant și la plata dobânzilor bancare.
În această situaţie, reclamanta care era în posesia titlului executoriu, sentinţa nr.1163 din 14 noiembrie 1996, avea posibilitatea să recupereze datoria de la societate, fie pe calea executării silite, fie pe calea procedurii prevăzută de Legea nr.64/1995.
În consecinţă, recursul a fost respins, ca nefondat.