Interruption of limitation period for accessory legal interest claim when principal debt is acknowledged

Prescripția extinctivă. Întrerupere. Dreptul de a pretinde prețul și dobânzi

Odată cu întreruperea dreptului la acțiune privind plata prețului se întrerupe și prescripția dreptului la acțiune pentru dobânzi.

(Secția comercială, decizia nr.745 din 8 februarie 2005)

Prin sentința civilă nr.1035 din 24 aprilie 2003, Tribunalul Dâmbovița a admis în parte acțiunea formulată de S. C. A. SA Târgu Mureș împotriva S.C. V. SA Târgoviște și a obligat pârâta la plata prețului, respingând cererea privind acordarea penalităților de întârziere.

Instanța a reținut că pârâta a primit de la reclamantă, conform contractului de consignație, o cantitate de îngrășăminte chimice pe care a valorificat-o fără a plăti prețul iar penalitățile de întârziere nu sunt datorate întrucât nu au fost îndeplinite prevederile art.6 pct.2 din contractul încheiat între părți, întrucât reclamanta nu a emis facturi și nu a existat un termen scadent pentru a se calcula penalitățile.

Soluția a fost confirmată de Curtea de Apel Ploiești, prin decizia civilă nr.2703 din 21 august 2003,astfel că apelul declarat de reclamantă a fost respins ca nefondat iar apelul declarat de pârâtă a fost anulat ca netimbrat.

Printr-o acțiune separată, la Tribunalul Dâmbovița, aceeași reclamantă a chemat în judecată pe aceeași pârâtă pentru a fi obligată să-i plătească dobânda legală, motivând că S.C. V. SA Târgoviște a valorificat marfa fără să-i achite prețul, că îi datorează și daune sub formă de dobândă legală, calculată conform O.G. nr.9/2000.

Instanța de fond, prin sentința civilă nr.770 din 31 martie 2004, a admis excepția prescripției invocate de pârâtă și a respins ca acțiunea.

Pronunțînd această hotărîre, prima instanță a reținut că obligația de plată a contravalorii mărfii s-a născut la 2 februarie 2000, dobânda legală a fost solicitată la această dată și față de faptul că acțiunea a fost formulată la 28 ianuarie 2004, s-a depășit termenul de 3 ani prevăzut de Decretul nr.167/1958, înlăuntrul căruia trebuia exercitat dreptul la acțiune.

Apărarea reclamantei, că prescripția a fost întreruptă conform art.16 lit.a) din Decretul nr.167/1958, prin recunoașterea debitului principal, în întâmpinarea formulată la Tribunalul Dâmbovița, a fost respinsă cu mențiunea că recunoașterea a vizat prețul iar nu dreptul de a solicita dobânzi legale, care este unul independent de recuperarea debitului principal.

Apelul declarat de reclamantă a fost respins de Curtea de Apel Ploiești, prin decizia civilă nr.120 din 15 iunie 2004.

Împotriva deciziei, reclamanta a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate, susținând că dobânda este un accesoriu al creanței principale și prin urmare în virtutea principiului „secundarul urmează principalul”, întreruperea prescripției față de debitul principal întrerupe prescripția și față de accesoriul acestui debit, dobânda legală.

De asemenea, reclamanta a mai susținut că ambele instanțe au ignorat întâmpinarea formulată de pârâtă în dosarul Tribunalului Dâmbovița, prin care pârâta a recunoscut debitul principal, fiind invocate motivele prevăzute de art.304 pct.9 și 10 C. proc. civ.

Recursul este fondat.

Conform art.1 alin.(2)din Decretul nr.167/1958 „odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii”.

Aplicând acest principiu la cazul de față, înseamnă că odată cu dreptul la acțiune privind plata prețului se stinge și dreptul la acțiune referitor la dobânzi.

Interpretând în mod logic textul de lege, prin extinderea aplicării unei norme la un caz neprevăzut de aceasta, se reține că întrerupându-se prescripția pentru dreptul la acțiune de a pretinde prețul se întrerupe și prescripția dreptului la acțiune pentru dobânzi.

Așadar, prin recunoașterea pârâtei că datorează reclamantei prețul s-a întrerupt cursul prescripției și cu privire la dreptul de a pretinde dobânzi.

Instanța de fond și instanța de apel nu au făcut o corectă aplicare a dispozițiilor Decretului nr.167/1958 privind prescripția extinctivă și ca atare au pronunțat hotărâri nelegale.

În consecință, conform dispozițiilor art.312 alin.(5) C.proc. civ., recursul a fost admis și decizia atacată modifictă, în sensul admiterii apelului și anulării sentinței apelate.

Totodată, evocându-se fondul, cauza a fost trimisă instanței de apel pentru soluționarea apelului.