Validity of participation agreement with non-merchant and contractual termination upheld against commercial company

Contract de asociere în participaţiune. Calitatea de necomerciant a părţii contractante

Potrivit dispoziţiilor art. 251 și 252 C.com., asociaţia în participaţiune are natura improprie a unei societăţi în care o persoană participă la afacerile comerciale ale alteia pentru a împărţi cu ea beneficiile și pierderile.

Fie că pivește o singură operaţiune de comerţ, fie un comerţ întreg, asociaţiunea poate să aibă loc și pentru operaţiunile făcute de necomercianţi, astfel că este greșită susţinerea că primăria nu poate fi parte a contractului de asociere pentru că nu este comerciant, din moment ce și necomercianţii pot încheia asemenea contracte.

(Secţia comercială, decizia nr.713 din 8 februarie 2005)

Reclamanta PRIMĂRIA MUNICIPIUL BUCUREȘTI, a chemat în judecată pe pârâta S.C. M. I. E. SRL București, solicitând obligarea acesteia la plata cotei de profit și penalităţile de întârziere, datorate conform contractului de asociere, constatarea rezilierii contractului și evacuarea pârâtei din spaţiul pus la dispoziţie, prin asociere. Tribunalul București, prin sentinţa comercială nr.11483 din 29 septembrie 2003, a respins excepţia prescripţiei extinctive, a admis acţiunea precizată a reclamantei , a reziliat contractul de asociere și a dispus evacuarea pârâtei din spaţiul în litigiu.

Instanţa de fond a reţinut că pârâta nu și-a îndeplinit obligaţiile contractuale în perioada 1 martie 2000 – 30 aprilie 2002, acumulând o restanţă de plată din cota de profit plus penalităţi, situaţie care potrivit înţelegerii părţilor atrage rezilierea contractului și evacuarea asociatului.

Curtea de Apel București, soluţionând apelul declarat de pârâtă, prin decizia comercială nr. 133 din 15 aprilie 2004, a respins cererea, reţinând că înţelegerea părţilor nu privea o clauză leonină, calculul obligaţiilor de plată s-a diminuat în raport cu spaţiul pus la dispoziţie, iar renunţarea la cota de 82,31 % nu presupune anularea obligaţiei de plată. Pe de altă parte, pârâta nu a invocat excepţia de neexecutare a contractului pentru a anula efectele contractului părţilor și a utilizat suprafaţa de 232,20 m.p.

Pârâta a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art.304 pct.7, 8, 9 și 10 C.proc. civ. susţinînd că instanţa de apel, în mod greșit a interpretat voinţa internă a părţilor întrucât în dreptul comercial voinţa declarată primează. Art.9 alin.(2) din contract prevedea scadenţa obligaţiei începând cu data punerii în funcţiune a imobilului.

Pe de altă parte, noţiunea de „interes asigurat” nu reprezintă profitul realizat din exploatarea imobilului ci valorează „cauza proximă” a contractului de asociere.

Instanţa de apel a evocat calitatea de administrator al averii statului, a Primăriei, ceea ce este în contradicţie cu prevederile art. 8 C. com. , statul, judeţul, comuna neputând avea calitatea de comerciant, iar obligaţia de plată, în orice condiţii este greșit reţinută de instanţă.

Profitul minim garantat echivalează cu garanţia de bonitate contractuală iar obligaţia de plată este condiţionată de crearea unui centru de profit, altfel clauza este ilegală.

Chiar dacă art.12 din contract nu a făcut obiectul judecăţii la fond, a reprezentat un argument din considerentele hotărârii judecătorești cu efect asupra bunei credinţe a pârâtei.

Și reţinerea unei culpe procesuale în neexercitarea, în temeiul drepturilor subiective, a unei cereri reconvenţionale este criticabilă, cu atât mai mult cu cât obligaţia de a pune la dispoziţie întregul spaţiu, în cel mai scurt timp posibil, nefiind îndeplinită, atrăgea aplicarea dispoziţiilor de exonerare de la art.19.

Recursul este nefondat.

Potrivit dispoziţiilor art.251 și 252 C.com., asociaţiunea în participaţiune are natura improprie a unei societăţi în care o persoană participă la afacerile comerciale ale alteia pentru a împărţi cu ea beneficiile și pierderile.

Fie că privește o singură operaţiune de comerţ, fie un comerţ întreg, asociaţiunea poate să aibă loc și pentru operaţiunile făcute de către necomercianţi (art.252 C.com.).

Faţă de natura sui generis a contractului, instanţa de apel a interpretat voinţa părţilor așa cum rezultă din înţelegerea încheiată .

În succesiunea clauzelor contractuale art.9 prevedea o cotă din profitul net dar nu mai puţin de 401 USD/lună pentru situaţia când întregul spaţiu (de 454,12 mp) era pus la dispoziţia comerciantului, iar art.14 este un text derogator, pentru situaţia de fapt, de la data încheierii contractului. Indiferent cum poate fi interpretată expresia „interes asigurat”, art.14 prevede că plata venitului cuvenit din prezentul contract de asociere să fie diminuat la 196 USD, astfel încât fie expresia menţionată, fie aceea de profit minim garantat, nu poate avea alt sens decât cel expres prevăzut: venit cuvenit.

Greșită este și susţinerea recurentei că primăria nu poate fi parte a contractului de asociere, pentru că nu este comerciant. Textul art.252 C.com. este explicit; și necomercianţii pot încheia asemenea contracte.

Evocarea art.12 din contract este superfluă și judicios tratată în considerentele deciziei atacate. Clauza privea situaţii legate de renunţarea la cota de participare, la dreptul de preemţiune, la transmiterea cotei de participare, fără incidente în obligaţiile de plată stabilite prin convenţie.

Părţile s-au înţeles ca necomerciantul (primăria) să intre în asociere cu suprafaţa pusă la dispoziţie, contra venitului de 196 USD până la data când celelalte spaţii vor fi eliberate, iar în condiţiile în care una dintre ele nu-și execută obligaţiile cealaltă își rezervă dreptul de a rezilia contractul. Și din această perspectivă critica deciziei este neîntemeiată, pârâta având deschise căi procesuale pe care nu le-a utilizat și care, de altfel, puteau avea în vedere numai o parţială neexecutare.

Așa fiind, recursul declarat împotriva deciziei comerciale a fost respins, ca nefondat.