Subrogation of insurer against port authority for failure to signalize submerged hazard

Contract de asigurare. Răspunderea asiguratului

Cuprins pe materii: Drept comercial. Contract de asigurare. Asigurarea de bunuri și de răspundere civilă

Index alfabetic:

-asigurarea de bunuri

-asigurarea de răspundere civilă

-asiguratul

-asigurătorul

-beneficiarul asigurării

-contract de asigurare

-eveniment asigurat

-fapta ilicită

-indemnizaţia de asigurare

-prejudiciu

Legea nr.136/1995, privind asigurările și reasigurările

Potrivit art.22 din Legea nr.136/1995, în limitele indemnizaţiei plătite în asigurările de bunuri și de răspundere civilă, asigurătorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării contra celor răspunzători de producerea pagubei.

Asiguratul răspunde de prejudiciile aduse asigurătorului prin acte care ar împiedica realizarea dreptului prevăzut la alineatul precedent.

(Secţia comercială, decizia nr.3996 din 6 decembrie 2006)

Reclamanta SC O. SA a chemat în judecată pe pârâta COMPANIA NAȚIONALĂ ADMINISTRAȚIA PORTURILOR DUNĂRII MARITIME SA, solicitând ca aceasta să fie obligată să-i plătească suma de 1.407.393.587 lei, reprezentând contravaloarea daunei, pe care a plătit-o asiguratului D. T. SA Smârdan, ca urmare a lovirii remorcherului „B.” de un corp imens dur la mila 79,5 pe malul drept al Dunării la 12 martie 2002; dobânda legală de la data pronunţării până la data plăţii și cheltuielile de judecată.

Secţia comercială, de contencios administrativ, maritimă și fluvială a Tribunalului Galaţi a respins acţiunea ca nefondată, cu motivarea că evenimentul de navigaţie produs la 12 martie 2002, soldat cu scufundarea parţială a remorcherului „B.”, s-a datorat unui corp dur aflat în imersie, necunoscut de autorităţi, situaţie în care nu poate fi antrenată răspunderea pârâtei, întrucât acesta nu a cunoscut existenţa corpului dur.

Secţia comercială, maritimă și fluvială a Curţii de Apel Galaţi, prin decizia civilă nr.44/A, pronunţată la 15 martie 2006, a admis apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei tribunalului, pe care a schimbat-o, în tot, în sensul că, pe fond, a admis acţiunea formulată de reclamantă și a obligat pârâta să plătească acesteia suma de 1.407.393.587 lei (ROL) cu titlu de despăgubiri civile, plus dobânda aferentă, de la data pronunţării hotărârii până la data plăţii efective și suma de 5998,10 lei (RON), cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a reţinut că pârâta avea obligaţia legală de a semnaliza zonele periculoase din acvatorul portuar, stabilită conform HG 518/1998, în redactarea de la data producerii accidentului naval (12 martie 2002), ulterior modificată prin HG 222/2003, care menţine însă atribuţiunea anterior stabilită în sarcina sa , pe care nu a respectat-o, fiind răspunzătoare de producerea pagubei prin menţionatul accident, determinat de neasigurarea unor condiţii minime de navigaţie în siguranţă și datorând astfel, reclamantei în temeiul art.22 din Legea nr.136/1995, despăgubirile pe care aceasta le-a solicitat.

Împotriva deciziei, pârâta a declarat recurs.

În motivarea recursului, a arătat că instanţa de apel a aplicat greșit HG 222/2003, faţă de faptul că evenimentul asigurat s-a produs la 12 martie 2002, deci, anterior apariţiei modificărilor legale, și, s-a reţinut greșit, faţă de cerinţele art.998 C.civ. invocate, ca temei al acţiunii introductive, răspunderea civilă a C.N. - A.P.D.M. SA Galaţi, în lipsa unei fapte ilicite și a culpei acesteia, atâta timp cât existenţa corpului imers nu îi era cunoscută. Aceste critici pot fi încadrate, în motivul prevăzut de art.304 pct.9 C.proc.civ.

Recursul este nefondat.

Instanţa de apel și-a întemeiat hotărârea pe dispoziţiile art.22 din Legea nr.136/1995 iar nu pe cele ale HG nr.222/2003, enunţarea acestui act normativ, în considerente, având doar menirea de a preciza că obiectul de activitate al C.N. A.P.D.M. SA Galaţi, stabilit prin HG nr.518/1998, a fost menţinut și, în ceea ce privește operaţiunile relevante în cauză, așa încât nu poate fi reţinută critica referitoare la aplicarea sa ulterioară.

Având în vedere neglijenţa manifestată de C.N. A.P.D.M. SA Galaţi, prin neîndeplinirea obligaţiilor stabilite de lege, ce-i reveneau în realizarea obiectului său de activitate, se constată existenţa faptei sale ilicite, cauzatoare de prejudiciu, ca urmare a producerii evenimentului de navigaţie asigurat și, deopotrivă, a culpei acestei părţi .

Omisiunea, inacţiunea ilicită, neîndeplinirea unei activităţi, neluarea unei măsuri, atunci când această activitate ori această măsură trebuie întreprinsă de către o anumită persoană, fizică sau juridică, angajează răspunderea acelei persoane și pentru neglijenţă, ca manifestare a culpei, astfel că, fiind întrunite condiţiile prevăzute de art.998 și 999 C.civ., instanţa de apel a stabilit că, în speţă, este antrenată răspunderea civilă a acestei părţi, aspecte ce înlătură incidenţa motivului prevăzut de art.304 pct.9 C. proc. civ..

Așa fiind, în temeiul art.312 alin.1 teza 2 C. proc. civ., Înalta Curte a respins recursul declarat de pârâtă.