Shareholder win upheld: annulment of EGM resolution stands, administrator's proxy vote and misleading agenda found unlawful.

Anularea hotărârii AGEA. Reprezentarea acţionarilor în adunările generale

Cuprins pe materie: Drept comercial. Societăţi comerciale. Acţionari. Reprezentarea acţionarilor în adunările generale

Index alfabetic:

-acţionari

-administratori

-adunarea generală

-funcţionarii societăţii comerciale

-nulitatea hotărârii adunării generale

-procură specială

-reprezentarea acţionarilor în adunările generale

-votul acţionarilor

art.125 alin.(1) și (5), Legea nr.31/1990

Potrivit art.125 alin.(1) și alin.(5) din Legea nr.31/1990, acţionarii nu vor putea fi reprezentaţi în adunările generale decât prin alţi acţionari, în baza unei procuri speciale.

Administratorii și funcţionarii societăţii nu pot reprezenta pe acţionari, sub sancţiunea nulităţii hotărârii, dacă, fără votul acestora, nu s-ar fi obţinut majoritatea cerută.

(Secţia comercială, decizia nr.3993 din 6 decembrie 2006)

Prin sentinţa civilă nr.1160 din 24 noiembrie 2005, Tribunalul Maramureș, Secţia comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanta SIF O. SA Craiova împotriva pârâtei SC U. SA Baia Mare, cu consecinţa anulării hotărârii Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor pârâtei, din data de 27 iunie 2005.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că hotărârea a cărei anulare s-a solicitat, a fost adoptată cu încălcarea dispoziţiilor art.125 alin.(1) și (5) din Legea nr.31/1990, conform cărora acţionarii nu vor putea fi reprezentaţi în adunarea generală decât prin alţi acţionari în baza unei procuri speciale, iar administratorii societăţii nu pot reprezenta acţionarii, sub sancţiunea nulităţii, dacă fără votul acestora nu s-ar fi obţinut majoritatea cerută.

Aceste dispoziţii legale nu au fost respectate, în condiţiile în care Z. V., în calitate de administrator al SC C. SA, acţionarul majoritar al pârâtei dar și acţionar având un număr de 34 de acţiuni la SC U. Baia Mare, a votat în calitate de administrator al acţionarului majoritar, fără votul său nefiind întrunită majoritatea cerută de lege pentru adoptarea hotărârii, fiind lipsit de relevanţă votul exprimat în nume propriu, care raportat la numărul acţiunilor deţinute nu a influenţat hotărârea adoptată.

De asemenea, prima instanţă a reţinut și nesocotirea dispoziţiilor art.241 din Legea nr.297/2004 și prin urmare, încălcarea drepturilor acţionarilor, în condiţiile în care discutarea garanţiilor și a contractării de noi credite a fost inclusă la capitolul „diverse”, fiind exclusă posibilitatea votării acestui punct în cunoștinţă de cauză.

Apelul declarat de pârâtă a fost respins ca nefondat, prin decizia civilă nr.10 din 13 martie 2006, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, Secţia comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Instanţa de control judiciar, însușindu-și argumentele tribunalului, a reţinut, în plus, că deși este corectă susţinerea apelantei în privinţa caracterului obligatoriu al hotărârii luate de adunarea generală a acţionarilor chiar și pentru cei care nu au participat sau au votat împotrivă, dispoziţiile art.132 alin.(1) din Legea nr. 31/1990, vizează doar hotărârile legale, celelalte putând fi atacate în justiţie în condiţiile alineatului 2 al aceluiași articol. În speţă, hotărârea atacată a fost adoptată cu încălcarea dispoziţiilor art.125 alin.(1) și (5) din Legea nr.31/1990, și Legea 297/2004.

Împotriva acestei soluţii, a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru motivele de nelegalitate prevăzute în art.304 pct.9 C. proc. civ..

Rcurenta a invocat faptul că instanţele au interpretat greșit dispoziţiile art.125 alin.(1) și (5) din Legea 31/1990 și respectiv ale Legii 297/2004, ignorând faptul că Z.V. și-a exprimat votul, în calitate de acţionar al SC U. Baia Mare, unde deţine un număr de 34 de acţiuni, fiind irelevantă împrejurarea că votul său nu este semnificativ.

De asemenea, conform alineatului 2 al art.125 , acţionarii, persoane juridice, pot fi reprezentaţi prin reprezentanţii lor legali, care la rândul lor pot da procură specială altor acţionari. Din conţinutul acestor prevederi rezultă, contrar celor reţinute de instanţe, că SC C SRL, acţionarul majoritar al pârâtei a fost legal reprezentat în adunarea generală de către administratorul său Z. V.

Recurenta a susţinut că ambele instanţe au apreciat greșit faptul că s-au încălcat, prin hotărârea a cărei anulare s-a dispus, prevederile Legii 297/2004, cu consecinţa nerespectării dreptului acţionarilor minoritari, deoarece acești acţionari au fost informaţi cu privire la condiţiile de acordare a creditelor necesare societăţii, cu prilejul desfășurării Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor din 27 aprilie 2005.

Prin urmare, discutarea acestor probleme, incluse pe ordinea de zi la punctul „diverse”, respectă exigenţele legale ale actului normativ menţionat.

Prin prisma motivelor invocate și a dispoziţiilor art.125, Legea 31/1990, art.241 din Legea 297/2004 raportat la pct.9 al art.304 C. proc. civ., Curtea a constatat că recursul este nefondat și l-a respins.

Recurenta a interpretat greșit dispoziţiile legale invocate, formulând critici nefondate în privinţa hotărârilor pronunţate de instanţe.

Din această perspectivă, se remarcă faptul că ambele instanţe au interpretat și aplicat corect normele legale incidente materiei, în sensul că potrivit dispoziţiilor art.125 alin.(1) din Legea 31/1990, acţionarii nu vor putea fi reprezentaţi în adunarea generală decât prin alţi acţionari, în baza unei procuri speciale, iar conform alin.(5), administratorii societăţii nu pot reprezenta acţionarii, sub sancţiunea nulităţii, dacă, fără votul acestora, nu s-ar fi obţinut majoritatea cerută pentru adoptarea hotărârii.

În condiţiile în care SC C. SA ( acţionarul majoritar al pârâtei) a fost reprezentată la această adunare tocmai de administratorul său Z.V., prin votul căruia s-a obţinut majoritatea în adoptarea hotărârii, este evidentă încălcarea dispoziţiilor art.125 alin.(5) din Legea 31/1990, sancţiunea aplicabilă fiind nulitatea hotărârii astfel adoptate. Acest argument este suficient pentru a se constata și incidenţa dispoziţiilor art.132 alin.(2) din Legea 31/1990, cum corect au apreciat instanţele.

Prin hotărârile adoptate a fost cenzurată hotărârea a cărei anulare s-a solicitat și sub aspectul respectării dreptului la informare, prevăzut de art.241 din Legea 297/2004.

În această privinţă, critica este nefondată, deoarece discutarea în adunarea generală a problemelor legate de contractarea unor credite și constituirea garanţiilor este necesară, informarea în mod concret și explicit a acţionarilor, pentru ca aceștia să-și poată exprima votul în deplină cunoștinţă de cauză.

Includerea acestor chestiuni la punctul „diverse” nu este de natură a garanta dreptul la informare, concluzie reţinută de ambele instanţe.

În consecinţă, recursul nefiind fondat, a fost respins.