Extraordinary annulment for material error in finding omission of mandatory identification data under Art. 302(1)(a) CPC

Contestaţie în anulare. Eroare materială

Cuprins pe materii: Drept procesual civil. Contestaţia în anulare

Index alfabetic:

-contestaţie în anulare

-eroare materială

-nulitate

-recurs

C.proc.civ., art.302 alin.(1), art.318

Porivit art.318 C.proc.civ., hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.

Hotărârea instanţei de recurs s-a bazat pe constatarea inexistenţei în cererea de recurs a datelor prevăzute imperativ în art. 302 alin.(1) lit.a) C.proc.civ.

Cum aceste date (toate elementele de identificare) sunt cuprinse în preambulul contractului comercial depus în copie la dosarul de recurs, este evident că numai dintr-o eroare materială a rezultat inexistenţa datelor la care face referire art.302 alin.(1) lit.a), constatându-se nul recursul.

(Secţia comercială, decizia nr.3290 din 31 octombrie 2006)

Contestatoarea SC BI & DI C. SRL a solicitat prin contestaţia înregistrată la această instanţă sub nr.3241 din 2 noiembrie 2005, anularea deciziei nr.2589 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie și Justiţie, la data de 14 aprilie 2005, și stabilirea unui termen pentru judecarea recursului, conform art.318 C.proc.civ..

În motivarea contestaţiei, s-a susţinut că soluţia pronunţată este rezultatul unei grave erori materiale, deoarece la dosar s-au depus de către ambele părţi înscrisuri din care rezultă cu certitudine datele de identificare ale acestora: în acţiunea introductivă și în întâmpinare, în apel și în cererea de recurs; în adresa de înaintare, prin care recurenta a făcut dovada achitării taxei de timbru; întâmpinare, cerere de apel, certificat constatator nr.4591/3 decembrie 2003 eliberat de Oficiul Registrului Comerţului.

Motivele de nulitate reţinute de instanţa de recurs nu au fost puse în discuţia părţilor și nici nu i s-a pus în vedere completarea cererii sub aspectul elementelor de identificare, prin citaţie sau în alt mod.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata SC T. SA , Filiala Bacău a solicitat respingerea contestaţiei în anulare ca nefondată și nelegală.

Pe această cale, intimata a invocat excepţia tardivităţii introducerii contestaţiei în raport cu prevederile art.319 alin.(2) coroborat cu art.129 alin.(1) C.proc.civ., decizia contestată fiind pronunţată la 14 aprilie 2005, termenul de 15 zile fiind depășit.

Pe fond, instanţa de recurs a făcut o corectă aplicare a prevederilor art.302 C.proc.civ., neexistând o obligaţie a acesteia de a pune în discuţie nulitatea.

În răspunsul dat la întâmpinare, contestatoare a arătat că termenul de 15 zile curge de la data la care contestatorul a luat cunoștinţă de decizia atacată, la dosar neexistând dovezi care să stabilească acest moment.

Cu privire la incidenţa art.3021 C.proc.civ., contestatoarea a invocat neconstituţionalitatea acestuia, depunând în copie decizia Curţii Constituţionale nr.176 din 24 martie 2005.

Contestaţia în anulare este fondată.

În ce privește excepţia tardivităţii contestaţiei în anulare se constată că aceasta nu este întemeiată.

Potrivit art.319alin.(2) C.proc.civ., teza a 2-a, împotriva hotărârilor irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită, contestaţia poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștinţă de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă.

Cum intimata, reclamantă în excepţia invocată, nu a făcut dovada că recurenta a luat la cunoștinţă de hotărârea atacată peste termenul de 15 zile și cum contestaţia a fost promovată în termenul obiectiv de un an, Înalta Curte apreciază contestaţia ca fiind declarată în termen.

Prin decizia nr.2589 din 14 aprilie 2005, ICCJ a constatat nul recursul declarat de reclamanta SC BI & DI C. SRL Bacău, prin lichidator, urmare a admiterii excepţiei cu acest obiect, apreciind că cererea de recurs, prin prisma dispoziţiilor imperative ale art.3021 C.proc.civ., nu cuprinde menţiuni cu privire la toate datele de identificare ale recurentei, și nici cu privire la datele de identificare ale intimatei, precum: numărul de înmatriculare în registrul comerţului, codul unic de înregistrare sau codul fiscal, contul bancar, sediul intimatei; de asemenea, cererea de recurs, promovată de lichidatorul judiciar, nu cuprinde toate datele de identificare ale acestuia.

Excepţia cu acest obiect a fost pusă în discuţia părţilor la termenul din 14 aprilie 2005, când s-a soluţionat cauza.

Prin cererea de recurs, recurenta, prin lichidator, a indicat sediul iar într-un înscris sunt indicate: codul fiscal, numărul de înregistrare în registrul comerţului, contul și banca la care acesta este deschis, sediul social, telefon., fax, număr valabil iar intimata, prin întâmpinarea , și-a indicat, de asemenea, sediul social, numărul de înregistrare în registrul comerţului, codul fiscal, numele și calitatea reprezentantului, denumirea și sediul recurentei și ale lichidatorului acesteia.

Toate elementele de identificare menţionate rezultă din preambulul contractului comercial depus în copie la dosarul de recurs precum și din adresa înaintată de recurentă instanţei pentru termenul din 14 aprilie 2004.

În acest context, numai dintr-o eroare materială s-a constatat inexistenţa datelor la care face referire art.3021 lit.a) C.proc.civ., constatându-se nul recursul .

Mai este de observat faptul că încă din 24 martie 2005, Curtea Constituţională a constatat că textul art.3021 alin.(1) lit.a) C.proc.civ. este neconstituţional, în ceea ce privește sancţionarea cu nulitate absolută a omisiunii precizării datelor pe care acesta le conţine, decizie care a fost însă publicată în Monitorul Oficial ulterior pronunţării deciziei atacate.

În consecinţă, ICCJ a admis contestaţia în anulare formulată, a anulat decizia atacată și a fixat termen pentru soluţionarea recursului .