Validity of property sale between competing final judgments: absolute nullity for illicit cause rejected where seller held ownership at contract date

Contract de vânzare-cumpărare. Nulitate. Condiţii esenţiale pentru validitatea convenţiei

Cuprins pe materii: Drept civil. Condiţii esenţiale pentru validitatea convenţiei

Index alfabetic:

-acţiune în revendicare

-contract de vânzare-cumpărare

-cauză ilicită

-nulitate

-validitatea convenţiei

C.civ., art.948, 968

Potrivit art.948 alin.(4) C.civ. : condiţia esenţială pentru validitatea unei convenţii este o cauză licită.

Cauza este ilicită când este prohibită de legi, când este contrară bunelor moravuri și ordinii publice (art.968 C.civ.) .

(Secţia comercială, decizia nr.2802 din 5 octombrie 2006)

Prin sentinţa nr.615 din 28 septembrie 2004 pronunţată de Tribunalul Olt, Secţia comercială și de contencios administrativ, s-a respins acţiunea formulată de reclamanta N. M. împotriva pârâţilor S.C. M. SRL Slatina, S.G. și S.A., D.T. și D.I. pentru constatarea nulităţii contractului de vânzare cumpărare, pentru suprafaţa de 23 mp. din spaţiul comercial, situat în Slatina, magazin Chimicale.

Instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că solicitarea reclamantei N, M. de constatare a nulităţii absolute a contractului de vânzare cumpărare încheiat sub nr.2832 din 29 octombrie 2002 între S.C. M. SRL și pârâţii S.G. și S.A. și respectiv a contractului nr.1799/29 august 2003, prin care spaţiul în litigiu a fost revândut pârâţilor D.I și D.T., pentru încălcarea dispoziţiilor art.948 alin.(4) C. civ. este nefondată. Contractele de vânzare cumpărare, contrar susţinerilor reclamantei, nu au o cauză ilicită, din analiza succesiunii litigiilor derulate între părţi din anul 1995, rezultând faptul că pârâta S.C. M. SRL este proprietara spaţiului din litigiu, conform sentinţei nr.516/2001 rămasă irevocabilă prin decizia nr.1033/2 iulie 2002 a Curţii de Apel Craiova, adică anterior sentinţei nr.1902 din 4 decembrie 2002 rămasă irevocabilă prin decizia nr.431/27 martie 2003 a Curţii de Apel Craiova, hotărâre prin care s-a stabilit dreptul de proprietate al reclamantei pentru același spaţiu.

Prin urmare, în momentul încheierii contractului de vânzare cumpărare, vânzătorul avea calitatea de proprietar al bunului și putea dispune de acesta conform prerogativelor conferite de dreptul de proprietate.

Apelul declarat de reclamanta N. M. a fost respins, prin decizia nr.66 din 7 martie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Craiova.

Instanţa de control judiciar a apreciat că soluţia tribunalului, de respingere a acţiunii este corectă ca mod de soluţionare a litigiului, însă cu motivarea că sancţiunea aplicabilă vânzării lucrului altuia este nulitatea relativă, care poate fi invocată doar de părţile contractante nu și de terţ, chiar dacă acesta este adevăratul proprietar.

Împotriva acestei hotărâri, reclamanta a declarat recurs, prin cererea înregistrată la 18 aprilie 2005 la Curtea de Apel Craiova, criticând-o pentru motivele de nelegalitate prevăzute în art.304 pct.7,8,9,10 C.proc.civ.

În mod concret, recurenta a arătat că instanţa de fond nu a analizat acţiunea prin prisma motivelor de nulitate invocate, schimbând astfel natura sau înţelesul actului dedus judecăţii, în condiţiile în care s-a examinat existenţa obiectului contractului și nu valabilitatea cauzei.

De asemenea, hotărârea pronunţată de instanţa de apel a fost dată cu aplicarea greșită a legii, întrucât lipsa cauzei contractului de vânzare cumpărare este sancţionată cu nulitatea absolută, nu relativă, cum a reţinut curtea de apel, situaţie în care se impunea respingerea acţiunii ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.

O altă critică vizează încălcarea art.304 pct.10 C.proc.civ., constând în faptul că instanţele nu s-au pronunţat asupra probelor testimoniale și hotărârii AGA nr.1/1994 a S.C. M. SRL.

Prin ultimul motiv, recurenta a criticat hotărârile ca fiind pronunţate pe baza unor motive străine de obiectul pricinii, în condiţiile în care valabilitatea contractelor de vânzare cumpărare este analizată din punctul de vedere al existenţei obiectului și nu al cauzei conform art.948 alin.(4) C.civ., temei de drept invocat în cererea de chemare în judecată.

Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, probelor administrate art.948 alin.(4) C.civ. raportat la dispoziţiile art.304 pct.7,8,9,10 și 312 alin.(1) C.proc.civ., Curtea a constatat că acesta este nefondat, respingându-l ca atare.

În mod corect, prima instanţă, analizând succesiunea litigiilor derulate între părţi începând din anul 1995 precum și hotărârile judecătorești irevocabile prin care atât reclamantei cât și pârâtei S.C. M. SRL Slatina li s-a recunoscut dreptul de proprietate asupra spaţiului în litigiu, a constatat că, la 29 octombrie 2002, pârâta avea calitatea de proprietar consfiinţită prin sentinţa nr.516/2001 rămasă irevocabilă prin decizia nr.1033 din 2 iulie 2002 a Curţii de Apel Craiova.

Prin urmare, contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.2832/29 octombrie 2002 este valabil, nu are o cauză ilicită și nu sunt incidente dispoziţiile art.948 alin.(4) C.civ.

În acest context, chiar dacă reclamanta N. M. deţine sentinţa nr.1902 din 4 decembrie 2002, rămasă irevocabilă prin decizia nr.431/27 martie 2003 a Curţii de Apel Craiova, prin care, de asemenea, s-a stabilit că are un drept de proprietate asupra aceluiași bun, nu prezintă relevanţă, întrucât aceste hotărâri sunt ulterioare încheierii primului contract de vânzare cumpărare.

Prin urmare, la 29 octombrie 2002, pârâta vânzătoare S.C. M. SRL având calitatea de proprietar, putea exercita toate prerogativele conferite de dreptul de proprietate, inclusiv încheierea unui contract de vânzare cumpărare, nefiind întrunite condiţiile cerute de art.948 alin.(4) și 968 C. civ.

Bunul fiind dobândit în baza unui contract valabil încheiat, putea fi ulterior înstrăinat, motiv pentru care, tribunalul a reţinut și netemeinicia cererii de constatare a nulităţii absolute a contractului ulterior încheiat între pârâţii S.G., S.A și D.I. , D.T, autentificat sub nr.1799/29 august 2003.

Din această perspectivă, criticile formulate de recurentă prin motivele încadrate în drept în prevederile art.304 pct.7 și 8 C.proc.civ. sunt nefondate, acţiunea fiind analizată prin prisma temeiurilor de fapt și de drept, invocate de reclamantă.

De asemenea, nu este întemeiat nici motivul de recurs prevăzut de art.304pct.9 C.proc.civ., deoarece instanţa de apel, a păstrat hotărârea tribunalului, de respingere a acţiunii, însă, prin înlocuirea motivării. Deși instanţa de control judiciar a apreciat că reclamanta, având calitatea de terţ faţă de contractele de vânzare cumpărare, are deschisă doar calea unei acţiuni în revendicare, nu prezintă relevanţă juridică, cât timp nu a determinat și modificarea soluţiei pronunţate.

Pe de altă parte, obiectul acţiunii privind constatarea nulităţii absolute este caracterizată, printre altele, prin faptul că poate fi invocată de oricine, adică inclusiv de reclamanta care invocă un drept propriu.

De asemenea, ultimul motiv de recurs este nefondat, instanţele, argumentând soluţiile pronunţate ca urmare a analizării corecte a situaţiei de fapt și drept, a probelor și a hotărârilor judecătorești irevocabile, raportate la momentul încheierii contractelor de vânzare cumpărare, a căror nulitate absolută s-a cerut a se constata, au pronunţat hotărâri legale ce urmează a fi menţinute, ca efect al respingerii recursului ca nefondat.