Societal associate retirement: Exclusive admissibility of appeal (recurs) over ordinary appeal under Art. 226(1)(c) Law No. 31/1990
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the appeal filed by the retiring associate, ruling that the Court of Appeal’s requalification of the appellate path was legally erroneous, and ordered the case remanded to the Court of Appeal for proper adjudication as an appeal. The dispute arose in a limited liability company context where the tribunal had already dismissed a principal action for associate exclusion and granted a counterclaim for voluntary retirement, ordering the company to pay the retiring associate; the company appealed, arguing procedural violations such as exceeding the limits of the previous cassation and improper application of the law. The decisive legal basis was Article 226(1)(c) of Law No. 31/1990, which stipulates that judicial decisions regarding an associate's retirement in an SRL are subject exclusively to appeal (recurs) within 15 days, rendering the Court of Appeal's classification of the remedy as an ordinary appeal based on the monetary evaluability of the claim incorrect and resulting in the lower appellate court's lack of jurisdiction.
Legislator headnote
AI generatedart.226 lit.c) din Legea nr.31/1990, art.1513 C.civ, art.304 pct.9 C.proc.civ, art.297 alin.(1) C.proc.civ, art.221 lit.c) din Legea nr.31/1990, art.306 alin.(2) C. proc. civ; Societal associate retirement: Exclusive admissibility of appeal (recurs) over ordinary appeal under Art. 226(1)(c) Law No. 31/1990: The dispute arose in a limited liability company context where the tribunal had already dismissed a principal action for associate exclusion and granted a counterclaim for voluntary retirement, ordering the company to pay the retiring associate; the company appealed, arguing procedural violations such as exceeding the limits of the previous cassation and improper application of the law. The decisive legal basis was Article 226(1)(c) of Law No. 31/1990, which stipulates that judicial decisions regarding an associate's retirement in an SRL are subject exclusively to appeal (recurs) within 15 days, rendering the Court of Appeal's classification of the remedy as an ordinary appeal based on the monetary evaluability of the claim incorrect and resulting in the lower appellate court's lack of jurisdiction.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis for the High Court to admit the appeal on a ground of public order and remand the case to the Court of Appeal due to the lower court's lack of jurisdiction.
Cited as the legal ground for the appeal filed by the defendant, which the court adjudicated in the dispositive.
Full text
Societate comercială cu răspundere limitată. Hotărâre judecătorească de constatare a retragerii asociatului din societate. Cale de atac
Cuprins pe materii: Societate comercială cu răspundere limitată. Retragerea asociatului
Index alfabetic:
-asociat
-actul constitutiv al societăţii
-căi de atac
-recurs
-retragerea asociatului din societate
-societate comercială cu răspundere limitată
art.226 lit.c), Legea nr.31/1990
Potrivit dispoziţiilor art.226 lit.c) din Legea nr.31/1990 privind societăţile comerciale , în lipsa unei prevederi din actul constitutiv sau când nu se realizează acordul unanim, asociatul se poate retrage pentru motive temeinice, în baza unei hotărâri a tribunalului , supusă numai recursului, în termen de 15 zile de la comunicare.
(Secţia comercială, decizia nr. 2736 din 3 octombrie 2006)
Tribunalul Galaţi , Secţia Comercială, Maritimă și Fluvială și de Contencios Administrativ, prin sentinţa nr.95 din 10 februarie 2005, a respins ca rămasă fără obiect acţiunea promovată de reclamanţii T. G. și P.A., asociaţi ai SC C. T & L SRL Galaţi, în contradictoriu cu pârâţii L.V. și SC C. T & L SRL Galaţi precum și cererea de obligare a pârâtului L.V. la plata sumei de 136.409.456 lei, reprezentând debite și majorări de întârziere.
Prin aceeași sentinţă, s-a admis cererea reconvenţională formulată de pârâtul L. V. și :
- s-a constatat, retragerea pârâtului L.V. din SC C. T & L SRL Galaţi .
- s-a dispus obligarea reclamantei SC C. T & L SRL Galaţi să plătească pârâtului L.V. suma de 467.294.270 lei, reprezentând drepturi cuvenite ca asociat retras; iar asociaţii reclamanţi T.G. și P. A. să plătească pârâtului L.V. suma de 18.736.500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
- s-a constatat că reclamanţii T.G. și P.A. au participat cu câte 25% fiecare la capitalul social al SC C.T & L SRL Galaţi.
Instanţa de fond a reţinut că reclamanţii au solicitat, în calitate de asociaţi ai SC C. T & L SRL Galaţi și în temeiul art.165 lit.a) și d) din Legea nr.31/1990, republicată, excluderea din societate a pârâtului L.V. și cesiunea părţilor sociale pe care le deţine, în mod egal către ei.
Prin cererea reconvenţională, pârâtul L.V. a solicitat să se constate retragerea sa din societate și obligarea societăţii pârâte la plata cotei părţi din capitalul social, din patrimoniul societăţii și din beneficiile realizate de aceasta, pe toată durata de funcţionare, până la retragerea din societate.
În primul ciclu procesual, Tribunalul Galaţi a admis în parte acţiunea principală și a dispus excluderea pârâtului L.V. din societate, a respins capătul de cerere privind cesiunea părţilor sociale. A admis cererea reconvenţională și a luat act de retragerea pârâtului L.V. din societate, obligându-l la plata sumei de 136.409.456 lei, către societate, și pe reclamantul T.G. să plătească pârâtului 9.857.368 lei.
Curtea de Apel Galaţi, prin decizia nr.1028/R/31 octombrie 2003, a admis recursul declarat de pârâtul L.V., a casat sentinţa și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanţă, pentru a lămuri dacă reclamanţii și-au completat sau și-au modificat acţiunea.
Rejudecând cauza, Tribunalul Galaţi, prin sentinţa nr.95/10 februarie 2005, a respins ca rămasă fără obiect acţiunea formulată de reclamanţii T. G. și P. A. și ca nefondată cererea acestora privind obligarea pârâtului L.V. la plata sumei de 136.409.456 lei, reprezentând debite și majorări de întârziere.
Cererea reconvenţională formulată de pârât a fost admisă .
S-a constatat retragerea acestuia din societate; a fost obligată pârâta SC C. T & L SRL Galaţi să-i plătească pârâtului L.V. suma de 467.294.270 lei, reprezentând drepturi cuvenite ca asociat retras; au fost obligaţi reclamanţii la 18.736.500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată și s-a constatat că aceștia participă cu câte 25% fiecare la capitalul social al SC C.T & L SRL Galaţi.
Împotriva sentinţei, reclamanta SC C. T & L SRL Galaţi a declarat recurs, reprezentată fiind de asociaţii T. G. și P. A.; criticile vizând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, și anume: depășirea limitelor rejudecării stabilită de instanţa de recurs, prin administrarea unei noi probe cu expertiza tehnică, încălcarea principiului contradictorialităţii, prin invocarea în motivare a excepţiei nulităţii absolute a actului modificator al statutului întrucât acesta cuprinde o clauză leonină, fără a fi invocată de niciuna din părţi și fără a fi pusă în discuţia părţilor; omisiunea de a se pronunţa asupra unui capăt din acţiunea principală, prin respingerea ei ca rămasă fără obiect.
Curtea de Apel Galaţi , Secţia Comercială, prin decizia nr.111 din 25 octombrie 2005, a calificat calea de atac ca fiind apel și l-a admis, a desfiinţat sentinţa atacată și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanţă.
În considerentele deciziei, s-a reţinut că instanţa nu a calificat corect cererea cu privire la completarea sau modificarea acţiunii, încălcarea, prin administrarea unei noi expertize, a limitelor casării, că nu s-a pus în discuţia părţilor nulitatea convenţiei, în temeiul art.1513 C.civ. și nu s-a pronunţat asupra unui capăt de cerere, fără ca acesta să fie individualizat.
Decizia a fost atacată cu recurs de către pârâtul L. V. pentru motivul prevăzut în art.304 pct.9 C.proc.civ.
Acesta a arătat că desfiinţarea sentinţei și trimiterea spre rejudecare s-a făcut cu încălcarea art.297 alin.(1) C.proc.civ., care prevede expres și limitativ cazurile de trimitere;
- greșit, s-a reţinut că instanţa de fond nu a calificat corect cererea precizatoare din dosarul de fond, deși această calificare s-a făcut în raport cu adresa nr.215/17 martie 2004;
- administrarea probei cu expertiză s-a făcut la cererea părţilor, urmare a casării cu trimitere și a calificării cererii precizatoare;
clauza leonină nu constituie o excepţie de ordine publică care să fie pusă în discuţia părţilor
- greșit s-a reţinut că instanţa nu s-a pronunţat asupra unui capăt de cerere, câtă vreme s-a constat că acţiunea principală a rămas fără obiect.
Recursul este fondat .
În primul ciclu procesual, curtea de apel a casat sentinţa tribunalului și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanţă, pentru a lămuri obiectul cererii precizatoare depusă la dosar de reclamanţi, deoarece, excluderea și retragerea, având efecte diferite, nu pot fi dispuse faţă de aceeași persoană.
Rejudecând, instanţa de fond a reţinut că obiectul cererii de chemare în judecată, precizată, este retragerea voluntară a asociatului pârât L.V. și, ca urmare a admiterii cererii reconvenţionale prin care pârâtul a solicitat să se constate retragerea sa din societate, a respins acţiunea ca rămasă fără obiect.
Împotriva acestei sentinţe, societatea reclamantă a exercitat calea de atac a recursului iar instanţa de control judiciar a pus în discuţia părţilor natura căii de atac, stabilind că, în raport cu dispoziţiile art. 720 8 C.proc.civ., în vigoare la data pronunţării, aceasta se califică ca apel, faţă de caracterul neevaluabil în bani al acţiunii.
S-a constatat că, în mod greșit, calificarea căii de atac s-a făcut prin raportare la caracterul evaluabil sau neevaluabil în bani al cererii de chemare în judecată iar nu în raport cu prevederile legii speciale și anume art.221 lit.c) din Legea nr.31/1990 republicată, în prezent art.226 lit.c), prin care hotărârea tribunalului, referitoare la retragerea din societate este supusă recursului în termen de 15 zile de la comunicare.
Cum calificarea căii de atac ca fiind recurs atrage necompetenţa instanţei, Înalta Curte, în raport cu prevederile art.306 alin.(2) C. proc. civ., a admis recursul declarat de pârâtul L.V. , sub aspectul motivului de ordine publică invocat din oficiu, și a trimis cauza la Curtea de Apel Galaţi, pentru soluţionarea căii de atac a recursului.