Lease termination and rent recovery: rejection of motion to complete appeal judgment where court had expressly ruled on the merits

Cerere de completare a hotărârii pronunţată în apel, formulată în temeiul art.2812 C.proc.civ. Condiţii

Cuprins pe materii : Drept procesual civil. Hotărâre judecătorească

Index alfabetic:

-apel

-convenţie

-contract de închiriere

-cerere de completare a hotărârii

-hotărâre judecătorească

C.proc.civ., 2812

Potrivit dispoziţiilor art. 2812 C.proc.civ., dacă prin hotărârea dată instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs, împotriva acelei hotărâri.

(Secţia comercială, decizia nr.2710 din 29 septembrie 2006).

Reclamanta CONSILIUL GENERAL AL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI – ADMINISTRATIA FONDULUI IMOBILIAR BUCUREȘTI a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC R. B. A SA BUCUREȘTI, rezilierea contractului de închiriere nr.7408 încheiat de părţi, la 30 august 1991, evacuarea pârâtei din spaţiul deţinut în București, Str.V. – F, nr.1-3, bloc R2A parter, sector 6 și obligarea la plata sumei de 2.585.880.144 lei, reprezentând chirie restantă, TVA și majorări de întârziere, calculate pe perioada iulie 1994 – 28 februarie 2002.

În motivare, reclamanta a arătat că între Regia Autonomă de Investiţii și Administraţia Locativă – Imobiliara RA, a cărei succesoare este și pârâta s-a încheiat la 30 august 1991, contratul de închiriere nr.7403 pentru spaţiul situat în str.V., pe o durată de cinci ani, contract prelungit la expirarea termenului prin tacita relocaţiune.

Totodată, reclamanta a mai arătat că, potrivit contractului de credit nr.969 încheiat la 27 septembrie 1991, între aceleași părţi s-a convenit rambursarea creditelor acordate de pârâtă prin compensare cu sumele pe care banca le datora cu titlu de chirie. În anul 1995, prin adresa nr.1512 din 9 martie, pârâta a fost încunoștinţată de împrejurarea că reclamanta a fost reorganizată, RA IMOBILIARA fiind desfiinţată, iar cele două contracte repartizate unor direcţii diferite ale instituţiei, nemaifiind posibilă compensarea .

Reclamanta a mai susţinut că pârâta, deși notificată, a refuzat să achite sumele restante datorate cu titlu de chirie și majorările aferente.

Tribunalul București, prin sentinţa comercială nr.996 din 10 decembrie 2002, și-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 6 București, apreciind că pricina are natură civilă , iar Judecătoria Sector 6 București și-a declinat, la rândul său, competenţa în favoarea Tribunalului București.

Curtea de Apel București, prin sentinţa comercială nr.1223/2003, pronunţând regulatorul de competenţă, urmarea conflictului negativ ivit între cele două instanţe, a stabilit competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului București , Secţia comercială.

Prin sentinţa comercială nr.1704 din 21 februarie 2004, Tribunalul București , Secţia a VI-a comercială, a respins ca neîntemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale active, invocată de pârâtă, a admis excepţia prescripţiei parţiale a dreptului la acţiune pentru debitele pretinse pe anii 1994 - octombrie 1999 și a respins ca neîntemeiate primele două capete de cerere vizând rezilierea contractului de închiriere și evacuarea precum și pretenţiile solicitate după octombrie 1999.

În esenţă, tribunalul a reţinut că reclamanta este continuatoarea în drepturi a RA IMOBILIARA și ca atare, are calitate procesuală activă, iar în ceea ce privește prescripţia dreptului material la acţiune, în cauză sunt îndeplinite cerinţele art.3 din Decretul nr.167/1959, faţă de ultimul ordin de plată depus de reclamantă la 8 mai 1998 și data introducerii cererii de chemare în judecată 3 octombrie 2002.

Referitor la capetele de cerere privind rezilierea contractului de închiriere, evacuarea și plata debitului, care nu intră sub incidenţa prescripţiei, instanţa fondului a reţinut că pârâta a depus la dosar, ordine de plată care atestă îndeplinirea obligaţiilor contractuale .

Împotriva acestei sentinţe, reclamanta a declarat apel.

Curtea de Apel București, Secţia a VI-a comercială, a încuviinţat completarea probatoriului administrat cu înscrisuri și o expertiză contabilă, având ca obiect verificarea sumelor achitate de pârâtă, în temeiul contractului de închiriere nr.7408 din 30 august 1991, de la data închirierii contractului până la 31 decembrie 2002.

Prin decizia comercială nr.611 pronunţată la 27 iunie 2005, instanţa de control judiciar a respins ca nefondat apelul reclamantei.

Curtea a constatat că soluţia primei instanţe este legală și temeinică, clauzele contractului de închiriere privind compensarea pentru plata chiriei fiind valabile și după reorganizarea reclamantei, iar sub aspectul plăţii chiriei, sumele datorate de locatar au fost achitate potrivit raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză.

În temeiul art.2812 (1) C. proc. civ., reclamanta-apelantă a solicitat curţii de apel, prin cererea înregistrată la data de 30 septembrie 2005, completarea deciziei comerciale nr.611 din 27 iunie 2005 (pronunţate în soluţionarea apelului), susţinând că instanţa nu a analizat critica privind greșita admitere a excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune pentru o parte din pretenţii.

Reclamanta a mai susţinut, în motivarea cererii, că potrivit celor reţinute de expertiza efectuată în această fază procesuală, se poate constata regularitatea plăţilor efectuate de pârâtă cât și asumarea debitelor.

Prin decizia comercială nr.744 din 31 octombrie 2005, instanţa de apel a respins ca nefondată cererea de completare a hotărârii date în apel, constatând că nu sunt întrunite cerinţele art.2812 C. proc.civ.

Împotriva deciziei nr.744 din 31 octombrie 2005, pronunţată de curtea de apel, reclamanta a declarat recurs.

Critica vizând decizia comercială nr.744/2005 întemeiată pe dispoziţiile art.304 pct.9 C. proc. civ. este nefondată.

Ipoteza reglementată de dispoziţiile art.2812 C.proc.civ. privește omisiunea instanţei de a se pronunţa asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale.

În speţă, instanţa s-a pronunţat asupra cererii de apel cu care a fost investită de către reclamantă, în sensul respingerii ca nefondat a apelului, astfel că în mod legal cererea de completare formulată de reclamantă a fost respinsă .

Caracterul devolutiv al apelului investește instanţa de plin drept cu întreg litigiul, respectiv cu toate chestiunile de fapt și de drept pe care le implică, dar în limitele cererii de apel, pe de o parte, și, pe de altă parte, soluţiile pe care le poate adopta instanţa de apel, de admitere sau de respingere a apelului, în tot sau în parte (art.296 C. proc. civ.), constituie argumente peremtorii de natură să justifice soluţia adoptată de instanţa de apel, privind cererea de completare formulată de reclamantă.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art.312 alin. (1) C. proc. civ., a respins ca nefondate recursurile declarate în cauză de reclamanta C.G.M.B.– Administraţia Fondului Imobiliar București împotriva deciziei nr.611 din 27 iunie 2005 a Curţii de Apel București, Secţia a VI a Comercială și împotriva deciziei nr.744 din 31 august 2005 a Curţii de Apel București,Secţia a VI a Comercială.