Shareholder annulment of general meeting resolutions upheld for illegal convocation, venue, and agenda

Societate comercială pe acţiuni. Acţiune în anularea hotărârii adunării generale extraordinare a acţionarilor

Cuprins pe materii: Drept comercial. Societăţile comerciale. Societăţile pe acţiuni. Adunările generale

Index alfabetic:

- acţionar

- administrator

- adunare generală a asociaţilor

- acţiune în anularea hotărârii adunării generale extraordinare

- convocarea adunării generale

- societate comercială

art.117, Legea nr.31/1990

Cererea reclamantei, SC S. SRL, privind anularea hotărârilor adoptate în AGEA a SC R.S. SA din 23 ianuarie 2005, a fost admisă, întrucât hotărârea adunării generale extraordinare a acţionarilor a fost adoptată cu încălcarea prevederilor Legii nr.31/1990.

În lipsa unei autorizaţii speciale a instanţei, acţionarul neadministrator nu are calitatea convocării adunării generale.

Convocarea va fi publicată în Monitorul Oficial al României, Partea a IV a, și într-unul din ziarele de largă răspândire din localitatea în care se află sediul societăţii sau din cea mai apropiată localitate( alin.3 art.117 din Legea nr.31/1990).

Convocarea va cuprinde locul și data ţinerii adunării, precum și ordinea de zi, cu menţionarea explicită a tuturor problemelor care vor face obiectul dezbaterilor.(alin.7 art.117)

(Secţia comercială, decizia nr.2690 din28 septembrie 2006)

Prin cererea înregistrată la data de 18 februarie 2005, reclamanta SC S. R. SRL, acţionară în SC R.S. SA a chemat în judecată pârâtele SC R. SA și SC R S. SA, solicitând prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună anularea hotărârilor adoptate în ședinţa adunării generale extraordinare a acţionarilor SC R.S. SA și suspendarea executării acestor hotărâri până la soluţionarea pe fond a cererii.

Reclamanta a arătat că SC R. SA a convocat ilegal ședinţa adunării generale a pârâtei SC R. S. SA la sediul acţionarului, iar nu la sediul societăţii, ședinţa fiind prezidată de M.N., reprezentanta acţionarului R. SA. S-a arătat, de asemenea, că numirea de convocare a ședinţei a fost nelegală, deoarece acţionarul SC R. SA nu avea calitatea semnării convocatorului ședinţei.

S-a mai arătat că, deși pe ordinea de zi a convocatorului, s-au aflat în dezbatere 4 puncte, s-au adoptat 11 hotărâri, hotărârile 9, 10,11 neavând legătură cu convocatorul ședinţei.

A mai susţinut că au fost încălcate normele legale prevăzute în Legea nr. 31/1990 (art. 117-128) , că nu s-a luat în dezbatere raportul comisiei cenzorilor, că s-a dispus revocarea din funcţie a administratorilor societăţii.

Pârâta SC R.S. SA a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea acţiunii, motivând că organele de conducere și control ale societăţii au fost alese în baza unei hotărâri din 6 iunie 2000, anulată prin hotărârea instanţei, astfel că la momentul adoptării hotărârii AGEA din 23 ianuarie 2005, societatea nu avea organe de conducere, statutar alese. Astfel, în lipsa organelor de conducere a societăţii, pentru a evita dizolvarea societăţii acţionarul SC R. SA, procedând în conformitate cu dispoziţiile art. 1517 C. civ. a convocat AGA pentru data de 21 ianuarie 2005, iar ulterior pentru 23 ianuarie 2005, convocatorul fiind publicat în condiţii legale de publicitate.

La termenul de judecată din 3 mai 2005, SC R. SA, acţionar al societăţii pârâte, a formulat cerere de intervenţie voluntară accesorie în interesul pârâtei, încuviinţată în principiu la 4 mai 2005.

Tribunalul București, Secţia a VI-a comercială, prin sentinţa nr. 2988 din 22 iunie 2005, a admis în parte acţiunea și a dispus anularea hotărârilor AGEA a acţionarilor SC R. S. SA din 23 ianuarie 2005 cu numărul 2, 9 și 11.

A respins acţiunea faţă de SC R. SA ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă și a respins și cererea de intervenţie a acesteia.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că potrivit art. 117 a Legii nr. 31/1990, adunarea generală se convoacă de către administratorii societăţii, dispoziţie cu caracter special în raport cu cele conţinute de art. 1517 C. civ. aplicabil materiei societăţii civile și în lipsa unei autorizaţii speciale a instanţei, acţionarul neadministrator nu avea calitatea convocării adunării generale prin publicarea convocatorului în publicaţia „C.P.”și nu acoperă cerinţa legală, prin stabilirea locaţiei ședinţei AGEA din 23 ianuarie 2005 la sediul acţionarului SC R. SA, cu care reclamanta se află într-un conflict judiciar prelungit în ani, încalcându-se dispoziţiile art. 110 alin.(2) din Legea nr. 31/1990 care are în vedere asigurarea unei posibilităţi egale a acţionarilor.

Asigurarea prezidiului adunării de un reprezentant al SC R. SA doamna M.N. a încălcat dispoziţiile art. 129 din Legea nr. 31/1990, persoana desemnată neavând competenţa legitimă de a verifica valabilitatea constituirii adunării generale în funcţie de dispoziţiile statutare și lege.

În ceea ce privește numirea lichidatorului judiciar SC A.S. SRL de către acţionarul SC R. SA , instanţa a reţinut că s-au încălcat dispoziţiile art. 117alin.(7) din Legea nr. 31/1990, această problemă nefigurând pe ordinea de zi a convocatorului ședinţei, fiind încălcat dreptul la vot al celorlalţi acţionari.

Pârâta SC R. S. SA a declarat apel, susţinând că instanţa de fond a făcut referire la texte normative străine speţei și la argumente de interpretare inaplicabile pricinii.

Astfel, deși s-a reţinut că la data convocării adunării generale din 31 ianuarie 2005 nu mai existau organe de conducere în funcţie, instanţa a considerat aplicabile dispoziţiile art. 119 din Legea nr. 31/1990. Or, în situaţia de fapt dată, devin aplicabile prevederile legii generale civile respectiv, dispoziţiile art. 1517 C. civ.

Apelanta a mai arătat că interesul convocării AGEA a fost de a salva societatea de pericolul de a fi dizolvată din cauză că aceasta nu avea organe de conducere.

De asemenea, convocatorul a fost publicat în C.N. iar nu în C.P., și instanţa de fond nu a argumentat de ce această publicare nu corespunde cerinţelor de publicitate.

Cu privire la locul ţinerii AGEA, s-a considerat că motivarea instanţei de fond nu reprezintă decât simple supoziţii în absenţa unor probatorii adecvate, iar referitor la prezidarea acesteia, apelanta a susţinut că în lipsa organelor de conducere, justificat, a fost prezidată de un reprezentant al acţionarului prezent.

Curtea de Apel București, secţia a V-a comercială, a respins apelul ca nefondat.

În motivarea soluţiei, instanţa de control judiciar a răspuns punctual fiecărei critici a SC R.S. SA., reţinând că societatea comercială, deși prezintă unele asemănări cu societatea civilă, reglementate de Codul civil, se supune regulilor de drept comercial care sunt derogatorii de la dreptul comun.

În speţă, dispoziţiile art. 119 alin.( 3) din legea specială comercială care reglementează un caz asemănător îndrituiește acţionarii unei societăţii comerciale să se adreseze instanţei de judecată în vederea convocării adunării generale a acţionarilor și să numească dintre acţionari persoana care va prezida adunarea generală, situaţie în care nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 1517 C. civ., așa cum a reţinut și instanţa de fond.

Instanţa de apel a invocat și dispoziţiile art. 38 alin. (3) din actul constitutiv al SC S. SA, potrivit căruia dacă administratorii nu convoacă adunarea generală, acţionarul interesat poate cere instanţei judecătorești competente convocarea AGA și desemnarea acţionarului care o va prezida.

Cât privește susţinerea apelantei, în sensul că publicarea convocatorului s-a făcut în ziarul „C. N.” și în „C.P.” este contrazisă de actele depuse în probatoriu de către pârâta-apelantă.

S-a mai reţinut că , justificat, instanţa de fond a apreciat că locaţia statutară, respectiv sediul acţionarului SC R. SA nu satisface cerinţele legale, dat fiind conflictul judiciar între părţi care ar fi fost de natură a obstrucţiona asigurarea unui mediu egal privind exprimarea votului.

Părâta SC R. SA a declarat recurs, criticile deciziei instanţei de apel făcând referire la aspecte de nelegalitate, fiind invocate dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., considerând că adunarea generală a acţionarilor din 23 ianuarie 2005 s-a făcut în condiţii de legalitate, fără a exista o lacună a legii, ci există un izvor de drept material și anume art. 1517 pct. 1 C. civ. care este izvor de drept subsidiar pentru raportul juridic dedus judecăţii.

La aceeași dată a declarat recurs și pârâta SC R. S. SA, criticând soluţia instanţei de apel, invocând ca temei legal art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

A susţinut că, în mod nejustificat, instanţele au avut ca argument analogia, când, în speţă există un izvor de drept material și anume art. 1517 pct. 1 C. civ.

De asemenea, recurenta a mai susţinut că i s-a încălcat dreptul la apărare, întrucât instanţa de apel a refuzat să-i încuviinţeze proba cu înscrisuri, respectiv să depună o copie lizibilă din pagina C. N., prin care s-a făcut convocarea.

Au fost încălcate și dispoziţiile art. 110 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, care sunt permisive, iar în condiţiile în care sunt dispoziţii diferite în actul constitutiv, se poate convoca adunarea generală a acţionarilor și la o altă adresă.

S-a făcut o aplicare trunchiată a dispoziţiilor art. 129 din Legea nr. 31/1990, adunarea generală putând fi condusă și de o persoană ce ţine locul Președintelui Consiliului de Administraţie.

Cu privire la recursul SC R. SA, s-a reţinut că aceasta nu a achitat taxa de timbru aferentă deși i s-a pus în vedere prin citaţia emisă cuantumul acesteia, respectiv 15,5 RON.

Întrucât chestiunea timbrajului se analizează înaintea oricăror excepţii și motive de casare, Înalta Curte a dat eficienţă dispoziţiilor art. 20 pct. 1 și 3 din Legea nr. 146/1997 și a anulat ca insuficient timbrat recursul acesteia.

Criticile recurentei SC R.S. SA au fost înlăturate, având în vedere că potrivit art. 117 din Legea nr. 31/1990, adunarea generală va fi convocată de administratori de câte ori va fi nevoie: convocatorul va fi publicat în Monitorul Oficial al României și într-unul dintre ziarele de largă răspândire din localitatea în care se află sediul societăţii sau din cea mai apropiată localitate, ședinţa adunării generale se ţine la sediul societăţii , în lipsa unei prevederi contrare a actului constitutiv, conform art. 110 alin. (1) din Legea nr. 31/1990.

S-a reţinut că există reglementări speciale în legea societăţilor comerciale, și numai în cazul în care legea cadru , legea specială nu prevede anumite situaţii se poate apela la reglementările Codului civil.

Deși, instanţa de fond a arătat că prin decizia Curţii de Apel nr. 28/2004, irevocabilă, s-a constatat încetarea mandatului administratorilor și cenzorilor societăţii SC R. S. SA și, începând cu 22 ianuarie 2004, societatea pârâtă este lipsită de aceste organe, din relaţiile date de Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul București rezultă că la 23 ianuarie 2005, data convocării AGA, societatea avea organe de conducere.

Așa cum au reţinut și instanţele anterioare, în privinţa legitimităţii acţionarului la procedura convocării adunării generale, sunt incidente dispoziţiile art. 119 alin.(3) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, lege comercială specială, prin care se reglementează situaţia care determină acţionarii unei societăţii comerciale să se adreseze instanţei de judecată în vederea convocării adunării generale a acţionarilor și să numească, dintre acţionari, persoana care va prezida adunarea generală.

În speţă, nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 1517 C. civ. care reglementează o cu totul altă situaţie, aplicabilă contractului de societate particulară, existând deosebiri esenţiale între societatea comercială și cea civilă.

Așa cum a reţinut și instanţa de apel, societatea civilă nu se constituie în scopuri comerciale, ci în temeiul unui contract pur consensual, având un regim juridic diferit de raporturile comerciale.

Neprocedând conform reglementărilor din legea cadru, adunarea generală convocată la 23 ianuarie 2005 este nelegală, instanţele făcând o corectă aplicaţiune a dispoziţiilor art. 119 alin.(3) din lege.

În lipsa unei autorizaţii speciale a instanţei, acţionarul neadministrator nu are calitatea convocării adunării generale.

Cu privire la critica asupra modului publicării convocatorului nu se poate reţine că instanţa de apel i-a încălcat recurentei dreptul la apărare, din conţinutul practicalei deciziei nr. 122 nerezultând că la 13 martie 2006 a solicitat proba cu înscrisuri, refuzată de instanţă.

De altfel, chiar în procesul verbal al ședinţei AGA încheiat la 23 ianuarie 2005, se menţionează expres faptul că a fost publicată convocarea în Monitorul Oficial al României și în ziarul „C. P.” din 6 ianuarie 2005, iar extrasul depus în probaţiune cuprinde menţiunea efectuată de recurentă. Pe de altă parte, instanţele inferioare au reţinut că dispoziţiile art.110 alin.(2) din Legea nr. 31/1990 sunt permisive, ședinţele adunării generale putând fi ţinute și într-o altă locaţie decât sediul societăţii, numai că justificat s-a apreciat că în condiţiile date, respectiv starea conflictuală dintre părţi, cerinţele legii, în sensul de a asigura posibilitatea egală a acţionarilor de a participa la ședinţa convocată a fost încălcată.

Nu se poate reţine interpretarea trunchiată a dispoziţiilor art. 129 din Legea nr. 31/1990, cu privire la persoana care va conduce adunarea generală, întrucât aceste dispoziţii sunt imperative și de strictă aplicare, în speţă, ședinţa fiind convocată de persoane ce nu aveau calitatea să o facă.

În consecinţă, recursul declarat de pârâta SC R. S. SA București a fost respins, ca nefondat.