Share sale contract termination under privatization law: General vs. special statute of limitations for enforcement claims

Societate comercială privatizată . Termenul de prescripţie pentru cererile privind executarea obligaţiilor principale în contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni

Cuprins pe materii: Drept comercial. Contracte

Index alfabetic:

-contract de vânzare-cumpărare de acţiuni

-rezoluţiune

-termen general de prescripţie

-termen special de prescripţie

Decret nr.167/1958, art.3

Legea nr.137/2002, art.39

Prin excepţie de la Legea nr.137/2002, privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, cererilor privind executarea obligaţiilor prevăzute în contractele de vânzare-cumpărare de acţiuni ale societăţilor comerciale privatizate, precum și cererilor în desfiinţarea acestor contracte, li se aplică termenul general de prescripţie, de trei ani, prevăzut în art.3 din Decretul nr.167/ 1958 .

(Secţia comercială, decizia nr.2002 din 1 iunie 2006)

Reclamanta Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Participaţiilor Statului a solicitat obligarea pârâtului A.D. la plata daunelor interese datorate ca urmare a desfiinţării contractului de vânzare – cumpărare de acţiuni nr.17/2000, constând în 58.973,42 USD dobândă contractuală aferentă ratelor 1 și 2 și 399.510 USD, penalităţi de întârziere calculate pentru neachitarea la scadenţă a ratelor.

Tribunalul București, Secţia Comercială, prin sentinţa nr.423 din 26 ianuarie 2005, a admis excepţia prescrierii dreptului la acţiune și a respins cererea formulată de reclamantă, reţinând că termenul special de prescripţie a început să curgă de la data operării pactului comisoriu, în cauză fiind aplicabile dispoziţiile art.39 din Legea nr.137/2002, care instituie termenul special de prescripţie, de o lună.

Apelul reclamantei a fost admis de Curtea de Apel București, Secţia a VI-a Comercială, prin decizia comercială nr.670 din 19 septembrie 2005, care a desfiinţat sentinţa atacată și a trimis cauza spre soluţionare la aceeași instanţă, precizând că, în speţă este aplicabil termenul general de prescripţie (de 3 ani), potrivit dispoziţiilor Decretului nr.167/1958 și nu termenul special ( de o lună), prevăzut în art.39 din Legea nr.137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, modificată și completată.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că între F.P.S. (în prezent A.V.A.S.) și pârâtul – intimat s-a încheiat la data de 20 aprilie 2000, contractul de vânzare – cumpărare de acţiuni nr.17, prin care au fost vândute acţiuni, reprezentând 69,968% din capitalul social al SC I. SA Oradea.

În contract s-a prevăzut un pact comisoriu de ultim grad (art.5.4.), potrivit căruia contractul urma să fie desfiinţat de drept, fără nici o somaţie, dacă nu se achită la scadenţă, de către cumpărător, două rate succesive.

Prin notificarea adresată cumpărătorului, reclamanta apelantă i-a comunicat acestuia că, în cazul în care până la data de 31 iulie 2002 nu va achita ratele, dobânzile și penalităţile datorate până la plata efectivă a ratelor, va proceda la aplicarea pactului comisoriu din contract și a dispoziţiilor art.41 din Legea nr.137/2002, contractul urmând a fi desfiinţat, cu consecinţele prevăzute în art.21 din O.G. nr.25/2002.

Prin recursul declarat în temeiul art.304 pct.7,8,9 C. proc. civ., pârâtul a susţinut că hotărârea nu cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanţei, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor, iar actul juridic dedus judecăţii pe care instanţa de apel l-a interpretat greșit este tocmai contractul de privatizare. De asemenea, aplicarea greșită a legii în soluţia instanţei de apel are în vedere instituţia juridică a rezoluţiunii, statuându-se că acţiunea AVAS este o acţiune în executare contractuală, exceptată de la prescripţia specială, întrucât rezoluţiunea și daunele – interese asociate sunt „modalităţi de executare prin echivalent a contractului”.

Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea recursului. Recursul este nefondat.

Referitor la primul motiv de recurs, instanţa a constatat că hotărârea este motivată clar, convingător și pertinent, înfăţișând considerentele de fapt și de drept care au condus la soluţia pronunţată, fără a cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii

În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de recurs, potrivit art.969 C. civ., convenţiile legal făcute au putere de lege, astfel că instanţa este obligată să le aplice așa cum au fost concepute și redactate de părţile contractante. Instanţa nu poate ignora sau modifica o clauză contractuală, dar, pentru a dispune executarea forţată a contractului, ea poate și adeseori trebuie să-l interpreteze, interpretare ce aparţine instanţei care judecă fondul litigiului.

În sensul motivului de casare prevăzut în art.304 pct.8 C. proc. civ., culpa instanţei nu există, întrucât nu a schimbat natura actului ori înţelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.

De asemenea, din modul cum este redactată hotărârea, nu rezultă că aceasta este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, astfel că motivele de recurs nu se justifică.

În conformitate cu prevederile art.39 din Legea nr.137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, modificată și completată: „Termenul de prescripţie pentru introducerea cererii prin care se atacă o operaţiune sau un act prevăzut de prezenta lege, de OUG nr.88/1997, aprobată prin Legea nr.44/1998, cu modificările și completările ulterioare, în domeniul privatizării, se valorifică un drept conferit de acestea, este de o lună de la data la care reclamantul a cunoscut sau trebuia să cunoască existenţa operaţiunii sau actul atacat ori de la data nașterii dreptului, cu excepţia cererilor privind executarea obligaţiilor prevăzute în contractele de vânzare – cumpărare de acţiuni ale societăţilor comerciale privatizate, precum și a celor în desfiinţarea acestor contracte, cărora li se aplică termenul general de prescripţie”.

Prin excepţie, cererilor privind executarea obligaţiilor prevăzute în contractele de vânzare – cumpărare de acţiuni ale societăţilor comerciale privatizate, precum și celor în desfiinţarea acestor contracte, li se aplică termenul general de prescripţie.

În cazul desfiinţării sau încetării contractului, prin rezoluţiune sau reziliere, suntem în prezenţa unei forme speciale de executare silită prin echivalent a obligaţiilor contractuale, respectiv în prezenţa unei forme de răspundere contractuală. Desfiinţarea contractului și daunele – interese sunt modalităţi de executare prin echivalent a obligaţiilor născute din contractele sinalagmatice, întemeindu-se pe principiul forţei obligatorii a contractului.

Instanţa de apel, în mod corect, a reţinut ca fiind aplicabil, în cauză, termenul general de prescripţie prevăzut în art.3 din Decretul nr.167 /1958 privind prescripţia extinctivă.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte a respins ca nefondat recursul declarat de pârât împotriva deciziei nr.670 din 19 septembrie 2005, pronunţată de Curtea de Apel București, Secţia a VI-a Comercială.