Reinstatement into time limit for appeal denied; lease termination, eviction, and rent arrears judgment upheld

Comunicarea actelor de procedură. Cerere de repunere în termenul de apel

Cuprins pe materii: Drept procesual civil. Apelul. Termen

Index alfabetic:

-apelul

-act de procedură

-căi de atac

-cerere de repunere în termen

-comunicarea actelor de procedură

-comunicarea hotărârii

-împrejurare mai presus de voinţa sa

-procedura de citare

-termenul de apel

C.proc.civ., art.103, art.284

Potrivit dispoziţiilor art.103 C.proc.civ., neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedecată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei. În acest din urmă caz , actul de procedură se va îndeplini în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării, în același termen vor fi arătate și motivele împiedicării.

Absenţa asociaţilor de la sediul societăţii nu reprezintă o situaţie excepţională , mai presus de voinţa lor, ci chiar voinţa acestora, respectiv a societăţii comerciale, persoană juridică și ca atare, nu poate justifica repunerea în termenul de exercitare a căii de atac.

(Secţia comercială, decizia nr.1822 din 24 mai 2006)

Prin sentinţa comercială nr.520/C din 13 aprilie 2005, Tribunalul Comercial Cluj a admis acţiunea formulată de reclamantul T.G. împotriva pârâtei SC M. T. SRL Câmpia Turzii și a dispus rezilierea contractului de închiriere, având ca obiect imobilul situat în comuna G., în suprafaţă de 12 mp, contract încheiat între antecesorul reclamantului și pârâtă; a dispus, totodată, evacuarea pârâtei din imobilul menţionat și a obligat-o pe aceasta să-i achite reclamantului suma de 3.000.000 de lei, cu titlu de chirie.

În pronunţarea acestei hotărâri, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că pârâta nu și-a îndeplinit obligaţiile asumate prin contractul de închiriere, privind spaţiul în litigiu, în sensul achitării contravalorii chiriei în cuantum de 150.000 lei lunar, acumulând restanţe în valoare de 3.000.000 de lei.

Prin decizia civilă nr.216 din 8 septembrie 2005, Curtea de Apel Cluj, Secţia comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de repunere în termenul de apel formulată de pârâtă și a respins ca tardiv declarat apelul formulat de aceasta, împotriva sentinţei mai sus menţionate.

Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a reţinut că situaţia de fapt invocată de pârâtă, prin reprezentanţii săi, nu poate fi încadrată în norma de excepţie, prevăzută de art.103 alin.(1) partea finală C.proc.civ. și în baza acestei dispoziţii legale, a respins cererea de repunere în termenul de apel, ca neîntemeiată.

Drept urmare, a constatat că apelul a fost declarat la 29 iunie 2005, iar comunicarea hotărârii apelate s-a făcut la 14 mai 2005, situaţie în care, având în vedere că apelul a fost declarat cu depășirea termenului imperativ de 15 zile, prevăzut în art.284 alin.(1) C. proc.civ., a reţinut că este tardiv formulat și l-a respins, ca atare.

Împotriva deciziei curţii de apel, pârâta a declarat recurs, întemeindu-se pe dispoziţiile art.304 pct.5 și 9 C. proc. civ. și a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii de repunere în termenul de apel, trimiterea cauzei spre rejudecare curţii de apel și admiţându-se apelul, să fie schimbată integral sentinţa atacată, în sensul respingerii acţiunii, ca fiind nefondată, cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată pentru toate fazele procesuale.

Recurenta a susţinut , invocând dispoziţiile art.304 pct.9 C. proc. civ., că greșit instanţa de apel a considerat că lipsa din ţară și implicit lipsa dovedită a asociaţilor de la sediul social nu pot constitui un motiv întemeiat pentru repunerea în termenul de apel și eronat a apreciat că nu sunt întrunite cerinţele art.103 C.proc.civ., reţinând că acestea nu reprezintă o „imposibilitate absolută” de a lua cunoștinţă despre soluţia atacată;

În baza dispoziţiilor art.304 pct.5 C.proc.civ., a arătat că nu a fost corect îndeplinită procedura de citare în faţa instanţei de fond, la judecarea pricinii, deoarece societatea sa a fost citată, la unicul termen de judecată, doar prin afișare, încălcându-se prevederile art.921 C. proc. civ., care prevăd interdicţia citării persoanelor juridice prin această metodă, sub sancţiunea nulităţii actului de procedură.

Recursul nu este fondat.

Din examinarea actelor dosarului, se constată următoarele:

În mod corect, curtea de apel a apreciat că motivele invocate de pârâtă, în justificarea împiedicării de a declara apelul în termenul prevăzut de lege, nu sunt întemeiate, și nu îndeplinesc cerinţele art.103 alin.(1) partea finală, C.proc.civ., deoarece absenţa asociaţilor de la sediul societăţii nu reprezintă o situaţie excepţională, mai presus de voinţa asociaţilor, ci chiar voinţa acestora, respectiv a societăţii comerciale, persoană juridică. Susţinerea potrivit căreia activitatea societăţii a fost temporar închisă nu a fost dovedită, conform legii.

Era necesar ca asociaţii societăţii pârâte, în situaţia unei absenţe mai îndelungate, să depună diligenţele necesare pentru a desemna o persoană care să se îngrijească de afacerile curente ale societăţii sau să încredinţeze un mandat general, în acest sens, ceea ce, în speţă, pârâta nu a făcut.

Astfel fiind, motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art.304 pct.9 C. proc.civ., nu este fondat.

Nici motivul de recurs ce vizează neîndeplinirea legală a procedurii de citare la instanţa de fond, invocat, în temeiul art.304 pct.5 C. proc. civ., nu este fondat, deoarece comunicarea actului procedural, făcută la sediul social al pârâtei, cu menţiunea afișării pe ușa principală a destinatarului, în situaţia negăsirii nici unei persoane la adresa indicată, nu este contrară dispoziţiilor art.921 C.proc.civ., astfel cum eronat a susţinut recurenta.

În consecinţă, reţinându-se că pârâta nu a formulat în recurs nici o critică întemeiată, care în condiţiile art.304 C.proc.civ. să conducă la desfiinţarea deciziei curţii de apel, aceasta a fost menţinută și recursul declarat în cauză de pârâtă, a fost respins , ca nefondat.