Challenge to disqualification of bidder after opening internal envelopes in public concession tender: jurisdiction of administrative courts under transitional provisions

Contract de concesiune. Licitaţie publică deschisă

În speţă, potrivit dispoziţiilor art.13-20 din Legea nr.219/1998 privind procedura concesiunii prin licitaţie publică deschisă, a hipodromului Ploiești, ajunsă în etapa a II a, după deschiderea plicurilor exterioare, comisia de evaluare trebuia să continue licitaţia fără a mai ţine seama că în urma deschiderii plicurilor interioare, unul din cei doi ofertanţi este descalificat și licitaţia ar continua cu o singură ofertă.

Analizând fondul litigiului și relevanţa datelor din plicul interior care a dus la descalificarea unuia din cei doi ofertanţi, precum și solicitările concedentului cuprinse în instrucţiunile privind concesionarea Hipodromului Ploiești, ICCJ a decis trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Ploiești.

(Secţia comercială, decizia nr.1416 din 11 aprilie 2006)

Reclamanta I. & C.S.p.A. Roma a cerut în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al Municipiului Ploiești să se constate îndeplinite condiţiile legale privind licitaţia pentru atribuirea contractului de concesionare a Hipodromului Ploiești, din data de 17 martie 2004, pârâtul să fie obligat să încheie contractul de concesiune, totodată să fie obligat prin comisia de evaluare, organizare și desfășurare a licitaţiei să declare câștigătorul licitaţiei din 17 martie 2004 privind atribuirea contractului de concesiune.

Prin sentinţa nr.1730 din data de 10 noiembrie 2004, Tribunalul Prahova, Secţia comercială a respins acţiunea reclamantei ca neîntemeiată.

Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentinţe a fost admis de Curtea de Apel Ploiești, Secţia Comercială și de Contencios Administrativ, prin decizia nr.109 din data de 5 aprilie 2005, în sensul schimbării în tot a sentinţei fondului și admiterii acţiunii precizate ,cu obligarea pârâtului la continuarea licitaţiei și desemnarea câștigătorului.

Instanţa de control a reţinut că anularea licitaţiei, după examinarea plicurilor externe și interne este nelegală, întrucât încalcă dispoziţiile art.17-20 din Legea nr.219/1998 și H.G. nr.216/1999.

Împotriva acestei decizii , Consiliul Local al Municipiului Ploiești a declarat recurs, pentru motivele prevăzute în art.304 pct.8,9 și 10 C. proc.civ., cerând menţinerea hotărârii pronunţată de instanţa fondului ca legală și temeinică.

Reclamantul B. I. V. a cerut prin acţiunea din 1 septembrie 2004, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al Municipiului Ploiești, să se dispună anularea procesului verbal din 15 aprilie 2004 și desemnarea câștigătorului licitaţiei publice, organizată pentru concesionarea Hipodromului Ploiești; iar în subsidiar, obligarea pârâtului la finalizarea licitaţiei publice din 17 martie 2004 prin evaluarea ofertelor, desemnarea câștigătorului și întocmirea contractului de concesiune, sub sancţiunea de daune cominatorii de un milion de lei pe zi de întârziere.

Tribunalul Prahova, Secţia comercială, prin sentinţa nr.1729 din 10 noiembrie 2004 a respins acţiunea ca nefondată.

Curtea de Apel Ploiești, Secţia Comercială și de Contencios Administrativ prin decizia nr.112 pronunţată la data de 7 aprilie 2005 a admis apelul declarat de reclamantul B.I.V. împotriva sentinţei fondului pe care a schimbat-o în tot și a admis acţiunea, a anulat procesul verbal din 15 aprilie 2004 al comisiei de evaluare și a obligat pârâtul prin comisia de evaluare să finalizeze licitaţia din 17 martie 2004 în vederea concesionării terenurilor și construcţiilor aferente Hipodromului Ploiești.

Pârâtul Consiliul Local al Municipiului Ploiești a declarat recurs și împotriva acestei decizii pentru motivele prevăzute în art.304 pct.8,9 și 10 C. proc.civ. , reiterând argumentele și dezvoltările ce fac obiectul recursului declarat împotriva deciziei nr.109 din 15 aprilie 2005 a Curţii de Apel Pitești.

Prin încheierea de ședinţă din 31 martie 2006, Înalta Curte a dispus în temeiul art.164 C.proc.civ. conexarea celor două recursuri, constatând că în raport cu părţile, obiectul și cauza, între cele două pricini există o strânsă legătură.

Înalta Curte a admis recursurile conexe și a casat deciziile atacate – nr.109/5 aprilie 2005 și nr.112/7 aprilie 2005 – cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Ploiești, Secţia de Contencios Administrativ și Fiscal.

La stabilirea competenţei secţiei de contencios administrativ și fiscal, s-au avut în vedere dispoziţiile art.272 (3) din Legea 219/1998 astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr.528/2004 cu referire la art.725 (2) C.proc.civ, potrivit cărora în caz de casare cu trimitere spre rejudecare, dispoziţiile legii noi privitoare la competenţă sunt pe deplin aplicabile, precum și dispoziţiile tranzitorii reglementate de art.27 din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ.

La data sesizării Tribunalului Prahova, ca primă instanţă, (în septembrie 2004) Legea nr.528/2004 pentru modificarea și completarea Legii nr.219/1998 și Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ, care stabilesc competenţa instanţelor de contencios administrativ în litigiile privind concesiunile, nu erau în vigoare, fiind publicate în Monitorul Oficial nr.1153 din 7 decembrie 2004. În cauză, între reclamantă și pârât, s-a încheiat contractul de concesiune din 9 septembrie 2005, prin urmare, după intrarea în vigoare a legilor de modificare a competenţei, iar pârâtul a formulat și o cerere de întoarcere a executării în sensul desfiinţării contractului de concesiune, cerere asupra căreia instanţa de trimitere urmează a se pronunţa, și din perspectiva dispoziţiilor tranzitorii statuate de art.27 din Legea nr.554/2004, competenţa aparţine instanţei de contencios administrativ.

În consecinţă au fost admise ambele recursuri conexe formulate de pârâtul Consiliul Local al Municipiului Ploiești.