Nullity of credit contract for lack of cause where loan disbursement was redirected to third-party supplier without novation.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania (High Court of Cassation and Justice) dismissed the debtor’s appeal as unfounded, thereby upholding the Court of Appeal’s decision that declared the credit contract and the associated non-possession pledge null and void. The dispute concerned a claim for the absolute nullity of a 1995 credit agreement and a 2002 pledge, alleging that the specified loan amount was never disbursed to the creditor, who instead used the funds to pay a third-party supplier for agricultural equipment directly. Relying on Article 1130 of the Civil Code, the court determined that novation is not presumed and must be explicitly evidenced by the parties' intent; since the creditor admitted it did not hand over the cash and the debtor paid the supplier directly, the absence of an actual loan disbursement meant the contract lacked a valid cause (*cauza*), rendering it null.
Legislator headnote
AI generatedart.1130 C.civ, art.304 C.proc. civ; Nullity of credit contract for lack of cause where loan disbursement was redirected to third-party supplier without novation: Rezultă că prin hotărârea atacată s-a făcut o corectă aplicaţie a dispoziţiilor art.1130 C. civ., care prevăd că novaţia nu se prezumă, voinţa de a o face trebuie să rezulte evident din act.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Contract de credit . Cauze de nulitate
Întrucât suma menţionată cu titlu de credit nu a fost acordată , s-a constatat nulitatea contractului de credit, în lipsa unui act din care să rezulte voinţa părţilor de a nova, conform art.1130 C.civ.
(Secţia comercială, decizia nr.1213 din 28 martie 2006)
Reclamanta S.C. A.C. SA a chemat în judecată pe pârâta SC R.B. SA, Sucursala Constanţa, pentru a se constata nulitatea absolută a contractului de credit din 12 iunie 1995, precum și a contractului de gaj fără deposedare, încheiat cu aceleași părţi la 18 aprilie 2002.
Prin sentinţa civilă nr.1143 din 10 februarie 2004, Tribunalul Constanţa a respins acţiunea.
Curtea de Apel Constanţa, prin decizia civilă nr.130 din 9 mai 2005, a admis apelul reclamantei, a schimbat în tot sentinţa civilă, în sensul că a admis acţiunea și a constatat nulitatea absolută a contractului de credit și a contractului de gaj fără deposedare.
Împotriva acestei din urmă hotărâri judecătorești, pârâta a declarat recurs, solicitând respingerea acţiunii prin menţinerea soluţiei instanţei de fond, întrucât chiar și în lipsa unei novaţii, creditul a fost acordat la valoarea utilajelor agricole preluate.
Recursul este nefondat.
Din examinarea probatoriilor, s-a constatat că între părţi iniţial s-a încheiat contractul de credit din 12 iunie 1995 și contractul de credit din 12 iunie 1995 pentru procurarea unor utilaje și echipamente agricole, fără a fi menţionată perioada și dobânda la credit.
În vederea garantării creditului respectiv și a comisioanelor și dobânzilor aferente s-a încheiat contractul de gaj fără deposedare din 18 aprilie 2002.
Cum, este de necontestat că împrumutul propriu zis nu a fost acordat reclamantei, iar aceasta a achitat contravaloarea utilajelor agricole achiziţionate de la S.C. I. SA către această furnizoare, instanţa de apel a constatat că, în speţă, nu a intervenit o novaţie, părţile nu au manifestat o voinţă de a nova datoriile prin schimbarea debitorului.
Rezultă că prin hotărârea atacată s-a făcut o corectă aplicaţie a dispoziţiilor art.1130 C. civ., care prevăd că novaţia nu se prezumă, voinţa de a o face trebuie să rezulte evident din act.
În această situaţie, în lipsa unui act din care să rezulte voinţa părţilor de a nova, încheierea contractului de credit a cărui anulare s-a cerut, nu poate conduce la concluzia că părţile ar fi convenit schimbarea debitorului prin acordarea creditului, pe care pârâta a recunoscut că nu l-a înmânat efectiv reclamantei, care a achitat utilajele în contul furnizorului, așa cum s-a constatat prin expertiza efectuată în cauză.
În consecinţă, cum suma menţionată cu titlu de credit nu a fost acordată și nici primită niciodată, instanţa de apel a constatat nulitatea contractului de credit, în lipsa cauzei pentru care părţile trebuiau să-și manifeste consimţământul.
Astfel că, recursul pârâtei, în raport cu dispoziţiile art.304 C.proc. civ. a fost respins, ca nefondat.