Coexistence of civil fines and liquidated damages for non-performance of service contracts under Article 5803 C.P.Civ.

Contract de prestări servicii. Daune – cominatorii

În cadrul procedurii instituită prin art.5803 C.proc.civ., s-a prevăzut în cazul neîndeplinirii de bună voie a obligaţiei de a face, posibilitatea constrângerii debitorului de către instanţa de judecată la plata unei amenzi civile către stat , la cererea creditorului. Reglementarea nu exclude posibilitatea de a solicita obligarea debitorului la daune-cominatorii, acestea reprezentând o sancţiune pecuniară care se poate transforma în daune interese ce se cuvin creditorului, în măsura în care s-ar stabili, potrivit regulilor de drept comun, că sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale, separat de amenda civilă care se achită către stat.

(Secţia comercială, decizia nr.1055 din 15 martie 2006)

Prin sentinţa civilă nr.109 din 1 martie 2005, Tribunalul Dolj a admis în parte acţiunea precizată formulată de reclamantul T. A. și a obligat pârâta SC R.C.S. SA București (succesoare în drepturi și obligaţii a SC T.S.C. SA Craiova) să asigure reclamantului recepţionarea a 66 de programe de televiziune, respingând capetele de cerere privind obligarea pârâtei la plata de daune morale și cominatorii. Împotriva acestei hotărâri , ambele părţi au declarat apel și prin decizia nr.152 din 25 aprilie 2005, Curtea de Apel Craiova, Secţia Comercială a respins apelurile, ca nefondate.

Instanţa de apel a reţinut, în esenţă, cu privire la apelul declarat de reclamant, că executarea silită a obligaţiei de „a face” cuprinsă într-un titlu executoriu se realizează, în conformitate cu dispoziţiile art.5803C.proc.civ., prin constrângerea debitorului la plata unei amenzi în favoarea statului, pe zi de întârziere până la executarea obligaţiei, competenţa aplicării acestei amenzi revenind instanţei de executare. De asemenea daunele morale nu pot fi acordate, în lipsa unor probe, sarcina probei revenind reclamantului, potrivit art.1169 C.civ.

În privinţa capătului de cerere în pretenţii, s-a avut în vedere că nu este posibilă obligarea pârâtei la restituirea sumelor încasate și a celor ce se vor încasa necuvenit până la executarea hotărârii deoarece, pe de o parte, instanţa de fond s-a pronunţat în limita cererii și a probelor administrate, iar pentru viitor creanţa nu este certă fiind posibilă oricând rezilierea contractului la cererea uneia din părţi.

Împotriva acestei hotărâri, ambele părţi au declarat recurs.

Reclamantul a criticat soluţia sub aspectul neacordării daunelor cominatorii, invocând dispoziţii legale străine de natura acestei instituţii juridice și faptul că, în mod nejustificat, nu i-au fost acordate nici daunele morale, deși potrivit adresei din 4 august 2004 a SC T. S. SA Craiova și a sentinţei civile nr.648/2002 a Tribunalului Dolj și deciziei civile nr.709/2005 a Curţii de Apel Craiova, rezulta că i s-a asigurat doar recepţionarea a 30 de programe în loc de 65 de programe cât a achitat și astfel, i s-a îngrădit accesul la informaţie, în general, producându-se o discriminare între consumatori.

Prin ultima critică a arătat că, în mod greșit, nu i s-a admis capătul de cerere în restituirea sumelor achitate în plus faţă de numărul de programe efectiv recepţionate, contrar pachetului de bază oferit de pârâtă și acceptat, ignorându-se chitanţele de plată depuse la dosar, aferente perioadei martie – mai 2005 cât și pentru viitor.

Referitor la recursul reclamantului, acesta nu a fost motivat în drept, dar, în funcţie de dezvoltarea motivelor de recurs poate fi încadrat în dispoziţiile art.304 pct.9 și 10 C.proc.civ. atunci când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii ori când instanţa a omis să se pronunţe asupra unei dovezi concludente în cauză, care ar fi condus la o altă soluţie.

În cadrul procedurii instituită prin art.5803 alin.(1) C.proc. civ., s-a prevăzut în cazul neîndeplinirii de bună voie a obligaţiei de „a face”, posibilitatea constrângerii debitorului de către instanţa de judecată la plata unei amenzi civile către stat, la cererea creditorului.

Această reglementare nu excludea însă posibilitatea de a solicita obligarea debitorului la daune cominatorii, cât timp prin nici o dispoziţie a legii nu este înlăturată o astfel de posibilitate, regimul juridic fiind diferit iar acestea reprezintă o sancţiune pecuniară care se poate transforma în daune interese ce se cuvin creditorului, în măsura în care s-ar stabili potrivit regulilor de drept comun că sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale, separat de amenda civilă care se achită către stat.

Așa fiind, hotărârea instanţei de apel este nelegală, motivul de recurs încadrându-se în dispoziţiile art.304 pct.9 C. proc. civ.

O altă critică a vizat neacordarea daunelor morale prin raportare la mai multe probe asupra cărora instanţa nu s-a pronunţat, motiv care se încadrează în dispoziţiile art.304 pct.10 C. proc. civ.

Pentru a fi admis recursul pe acest temei de drept, este necesar ca probele invocate să fie concludente și să conducă la schimbarea soluţiei. Or, din conţinutul acestor probe rezultă că litigiul se poartă în legătură cu obligaţiile încălcate derivând dintr-un raport juridic ce are ca obiect un contract de prestări servicii, încât fiind vorba de executarea acestuia, sancţiunile sunt cele specifice materiei contractuale, neputându-se acorda daune morale faţă de conţinutul și efectele sale juridice, partea fiind în drept să ceară fie executarea – ceea ce a și făcut fie, rezoluţiunea contractului și daune interese, în măsura în care a suferit un prejudiciu material.

Așa fiind, în baza art.312(2) C.proc.civ., recursul reclamantului a fost admis și soluţia instanţei de apel schimbată în parte, în sensul că pârâta a fost obligată la 1 milion de lei pe zi, daune cominatorii, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii și până la executarea obligaţiei.

Admiţând recursul declarat de reclamant, decizia atacată a fost modificată, în sensul că a fost admis apelul formulat de reclamant împotriva sentinţei nr.109/2005 a Tribunalului Dolj, pe care a schimbat-o, în sensul că pârâta a fost obligată și la plata daunelor cominatorii în cuantum de 1 milion de lei vechi pe zi întârziere, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii și până la executare cu menţinerea celorlalte dispoziţii ale sentinţei .