Nullity of lease contract executed without co-owner consent due to fraud and bad faith

Principiul ocrotirii bunei-credinţe. Contract de închiriere. Nulitate

Principiul ocrotirii bunei-credinţe exprimă cerinţa ca interesele celor ce participă cu bună-credinţă la raporturile juridice civile, să fie temeinic proteguite faţă de cele ale participanţilor de rea-credinţă, care vor fi sancţionaţi pentru conduita lor necorespunzătoare.

Prezumţia de bună-credinţă a recurentei, la încheierea contractului de închiriere și a actului subsecvent (procesul-verbal anexă la contract), a fost răsturnată, având în vedere că aceasta, deși cunoștea existenţa contractului de închiriere încheiat între SC DI SRL și coproprietare, a încheiat pentru același spaţiu un alt contract de închiriere, cu scopul de a frauda interesele SC DI SRL și ale coproprietarei AMI, în lipsa consimţământului acesteia, aspecte ce relevă neîndeplinirea condiţiilor de valabilitate cerute de art.948 C.civ.

(Secţia comercială, decizia nr.1052 din 15 martie 2006)

Prin sentinţa nr.2059, pronunţată la 3 noiembrie 2004, Tribunalul Mureș a admis acţiunea formulată de A. M. I. în contradictoriu cu pârâtele, SC T. SRL și M. L. E., a anulat contractul de închiriere din data de 20 noiembrie 2002, având ca obiect imobilul spaghetărie situat în Târgu Mureș, str.P. nr.12. A fost anulat procesul-verbal anexă la contract, încheiat la data de 21 noiembrie 2002 și pârâta M. L. E. A fost obligată să plătească reclamantei suma de 7.207.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Spre a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în principal, că aceste acte sunt lovite de nulitate relativă prin prisma cerinţelor de valabilitate impuse de art.948 C.civ., având în vedere că reclamanta, în calitate de coproprietar al imobilului nu și-a manifestat acordul pentru închirierea imobilului în favoarea pârâtei SC T. SRL, nesemnând enunţatele acte.

Apelul declarat de pârâta SC T. SRL împotriva sentinţei tribunalului a fost respins, ca nefondat, de Secţia comercială și de contencios administrativ a Curţii de Apel Târgu Mureș, prin decizia nr.18/A, pronunţată la 31 martie 2005.

Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de control judiciar , având în vedere dezacordul apelantei reclamante la încheierea actelor juridice în discuţie și faptul că pârâtele au urmărit fraudarea intereselor reclamantei, a reţinut că acestea sunt lovite de nulitate absolută pentru cauza ilicită și lipsa consimţământului și nu de nulitate relativă pentru viciu de consimţământ cum a reţinut instanţa de fond dar prin efectul nulităţii constatate: desfiinţarea acestor acte , a apreciat sentinţa atacată ca fiind temeinică.

Împotriva menţionatei decizii, pârâta, SC T SRL, a formulat recurs invocând motivele prevăzute în art.304 pct.9 și pct.10 C.proc. civ.

În motivarea cererii, recurenta a arătat că instanţa de apel a încălcat principiul ocrotirii bunei credinţe, prezumată în ceea ce o privește, la încheierea contractului de închiriere, iar actul poartă semnătura unuia din coproprietari, ce și-a exprimat consimţământul și nu poate fi reţinută în sarcina sa vreo culpă sau intenţia de a frauda interesele vreuneia dintre părţi, aspecte ce se circumscriu motivului prevăzut în art.304 pct.9 C.proc.civ.

Intimata reclamantă a solicitat, prin întâmpinare, respingerea recursului și menţinerea deciziei atacate ca fiind temeinică și legală.

Recursul este nefondat.

Principiul ocrotirii bunei credinţe exprimă cerinţa ca interesele celor ce participă, cu bună credinţă, la raporturile juridice civile să fie mai temeinic proteguite decât acelea ale participaţilor de rea credinţă și că aceștia din urmă să fie sancţionaţi pentru conduita lor necorespunzătoare.

Este de observat că probele administrate, în cauză, răstoarnă prezumţia de bună credinţă a pârâtei la încheierea contractului de închiriere în litigiu și actului subsecvent, având în vedere că aceasta, deși cunoștea existenţa contractului de închiriere încheiat, la data de 1 ianuarie 2001, între SC D. I. SRL și coproprietarele tabulare ale imobilului situat în Târgu Mureș, str.P., având ca obiect acest imobil, l-a pus la dispoziţie recurentei, ca asociat activ, prin contractul de asociere în participaţiune, încheiat între aceste părţi la data de 15 octombrie 2002. Astfel, s-a încheiat pentru același spaţiu, și pentru un termen de 5 ani, contractul de închiriere în litigiu, cu scopul de a frauda interesele SC D. I. SRL și ale coproprietarei A. M. I., în lipsa consimţământului. Aceasta deși figura ca parte contractantă în calitate de locator și cu o semnătură ce nu-i aparţinea, cum s-a dovedit, și-a exprimat, expres, dezacordul pentru încheierea contractului, tocmai în considerarea celui deja valabil încheiat cu SC D. I. SRL, așa cum rezultă din înscrisurile depuse în probaţiune. Aceste aspecte relevă neîndeplinirea condiţiilor de valabilitate cerute de art.948 C. civ., cu referire la consimţământ și cauză. Așa fiind, în temeiul art.312 alin.1 teza 2 C. proc. civ, Înalta Curte a respins recursul declarat în cauză .