Contestația în anulare inadmisibilă din cauza tardivității; obligația comunicării schimbării sediului social
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal in cancellation as late, ruling that the challenge to the Supreme Court's 2003 commercial decision failed due to procedural time-bar, leaving the lower court's judgment in force. The dispute centered on a commercial litigation where the plaintiff, a limited liability company, attempted to cancel a final decision arguing that the prior appellate court violated mandatory procedural norms by serving citations via posting at the court door after the plaintiff's registered office had moved, claiming this deprived it of the right to be heard. The court held that the appeal was filed beyond the one-year statutory limit prescribed by Article 319(2) of the Civil Procedure Code, which supersedes the 15-day period from knowledge of the decision for final judgments subject to compulsory enforcement. Additionally, the court rejected the procedural irregularity claim, stating that the failure to communicate the change of registered office to the court and the opposing party, as required by Article 98 of the Civil Procedure Code, constituted an exclusive fault of the plaintiff, which could not rely on its own default to invalidate the proceedings.
Legislator headnote
AI generatedart.319 alin.(2) C.proc.civ, art.921 C.proc.civ, art.7208 C.proc.civ, art.98 C.proc. civ; Contestația în anulare inadmisibilă din cauza tardivității; obligația comunicării schimbării sediului social: Contestatoarea a susţinut că instanţa supremă a judecat pricina cu procedura de citare nelegal îndeplinită, sediul acesteia fiind mutat anterior actelor de procedură întocmite pentru termenele din 13 octombrie 2002 și 5 martie 2003, astfel că au fost încălcate normele imperative prevăzute în art.921 C.proc.civ., procedura de citare fiind îndeplinită prin afișare la ușa instanţei, în condiţiile în care nu se impunea o astfel de procedură de citare. Obligaţia de a comunica noul sediu al contestatoarei nu a existat cât timp nu a avut cunoștinţă de declararea recursului.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Contestaţia în anulare. Excepţia tardivităţii
Potrivit dispoziţiilor art.319 alin.(2) C.proc.civ, împotriva hotărârilor irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită, contestaţia poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștinţă de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data când a rămas irevocabilă.
În speţă, hotărârea instanţei de recurs a fost pronunţată la 5 martie 2003, iar contestaţia în anulare a fost introdusă la 26 aprilie 2004, peste termenul de un an, prescris prin dispoziţiile art.319 alin.(2) C.proc.civ.
(Secţia comercială, decizia nr.1018 din 14 martie 2006)
Prin contestaţia în anulare înregistrată la 26 aprilie 2004, S.C. D.G. SA București, în contradictoriu cu intimata S.C. D.T. SA București, a cerut anularea deciziei nr.1353 din 5 martie 2003, pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie, Secţia Comercială, iar pe fond, menţinerea deciziei civile nr.696 din 7 mai 2001 pronunţată de Curtea de Apel București.
Contestatoarea a susţinut că instanţa supremă a judecat pricina cu procedura de citare nelegal îndeplinită, sediul acesteia fiind mutat anterior actelor de procedură întocmite pentru termenele din 13 octombrie 2002 și 5 martie 2003, astfel că au fost încălcate normele imperative prevăzute în art.921 C.proc.civ., procedura de citare fiind îndeplinită prin afișare la ușa instanţei, în condiţiile în care nu se impunea o astfel de procedură de citare. Obligaţia de a comunica noul sediu al contestatoarei nu a existat cât timp nu a avut cunoștinţă de declararea recursului.
Contestaţia în anulare a fost respinsă.
Cale extraordinară de atac, de retractare, contestaţia în anulare trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute de art.317-318 C. proc. civ.: hotărârea atacată să fie irevocabilă, motivele privind nelegala îndeplinire a procedurii de citare sau încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privind competenţa să nu fi putut fi invocate pe calea apelului sau recursului sau instanţa de recurs să fi dezlegat pricina ca urmare a unei greșeli materiale sau a omisiunii cercetării unui motiv de casare.
Contestaţia în anulare se poate face împotriva hotărârilor irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe calea executării silite, în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștinţă de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data când a rămas irevocabilă.
Prin decizia nr.1353 din 5 martie 2003, Curtea Supremă de Justiţie a menţinut hotărârea instanţei de fond, sentinţa civilă nr.8676 din 20 decembrie 2000 pronunţată de Tribunalul București. Această din urmă hotărâre judecătorească fiind susceptibilă de executare silită, din momentul pronunţării ei , art.7208 C.proc.civ.
Hotărârea instanţei de recurs a fost pronunţată la 5 martie 2003 iar contestaţia în anulare a fost introdusă la 26 aprilie 2004, peste termenul de un an prescris prin dispoziţiile art.319 alin.(2) C. proc. civ.
Pe de altă parte, nu se poate reproșa instanţei de recurs greșita îndeplinire a procedurii de citare în sensul nelegalei publicităţi la ușa instanţei, în condiţiile în care pârâta nu a comunicat noua adresă a sediului social. Schimbarea sediului social nu a fost adusă la cunoștinţa instanţei, așa cum o cer dispoziţiile art.98 C.proc. civ., culpa aparţinând exclusiv pârâtei.
Schimbarea domiciliului uneia din părţi trebuie, sub pedeapsa neluării ei în seamă, să fie adusă la cunoștinţa instanţei prin petiţiune la dosar, iar părţii potrivnice prin scrisoare recomandată, a cărei recipisă de predare se va depune la dosar odată cu petiţia, prin care se înștiinţează instanţa despre schimbarea domiciliului.
Neputându-și invoca propria culpă, contestatoarea pârâtă a suportat consecinţele prevederilor legale.
Faţă de considerentele menţionate, în condiţiile în care excepţia tardivităţii introducerii contestaţiei în anulare prevalează, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie a respins contestaţia declarată împotriva deciziei nr.1353 din 5 martie 2003, pronunţată de fosta Curte Supremă de Justiţie, Secţia Comercială, ca tardivă.