Commercial damages: compensatory contractual interest versus statutory moratory interest post-contract expiration
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's appeal, upholding the Court of Appeal's decision that awarded only compensatory damages for the period the contract was active, thereby denying the appellant's claim for additional interest post-termination. The dispute concerned commercial compensation for breach of contract, specifically whether statutory interest under Article 43 of the Commercial Code continued to accrue after the contractual term expired until the date of forced execution. The decisive legal basis was the distinction between contractual compensatory damages, which the parties had quantified as bank interest accruing only until the contract's expiration date, and moratory damages, which would trigger statutory interest; the court ruled that because the award constituted compensatory damages fixed by agreement, Article 43 of the Commercial Code did not apply to extend interest payments to the date of actual satisfaction.
Legislator headnote
AI generatedart.304 pct.9 C.proc.civ; Commercial damages: compensatory contractual interest versus statutory moratory interest post-contract expiration: Împotriva acestei ultime decizii, reclamanta a formulat contestaţie în anulare în temeiul art.318 (1) teza II C.proc.civ., întemeiată și admisă de ICCJ, prin decizia nr.5270 pronunţată la data de 4 noiembrie 2005.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Daune – interese compensatorii. Dobânda
În mod greșit, reclamanta a susţinut că se aplică dispoziţiile art.43 C.com., în sensul obligării în continuare la plata dobânzii până când pârâta a fost executată silit, deoarece suma acordată de către instanţa de apel reprezintă daune-interese compensatorii stabilite contractual și cuantificate la nivelul dobânzii băncii unde reclamanta își avea deschis contul la data promovării litigiului și care se aplică până la expirarea contractului, așa cum au convenit părţile, încât nu este vorba de daune interese moratorii, care să deschidă pentru reclamantă dreptul de a primi dobândă.
(Secţia comercială, decizia nr.909 din 3 martie 2006)
Prin decizia nr.423/A din data de 28 septembrie 2001, Curtea de Apel Tg. Mureș a admis apelurile declarate de reclamanta SC S.I.P. SRL și pârâta SC C. SA Turda (actualmente SC H. SA) împotriva sentinţei civile nr.2054 din 13 decembrie 1999, pronunţată de Tribunalul Mureș pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a admis în parte acţiunea.
Apelul pârâtei cu privire la modul de soluţionare a cererii reconvenţionale formulate de această parte, a fost respins.
Recursurile declarate de ambele părţi împotriva deciziei curţii de apel, au fost respinse ca nefondate de ICCJ, prin decizia nr.423 din 3 februarie 2004.
Împotriva acestei ultime decizii, reclamanta a formulat contestaţie în anulare în temeiul art.318 (1) teza II C.proc.civ., întemeiată și admisă de ICCJ, prin decizia nr.5270 pronunţată la data de 4 noiembrie 2005.
Înalta Curte de Casaţie și Justiţie a constatat că instanţa de recurs, respingând recursul reclamantei, a omis să examineze motivul privind neacordarea dobânzilor calculate la valoarea contractului, care nu s-a realizat din culpa pârâtei.
ICCJ, Secţia comercială, a anulat decizia nr.423 din 3 februarie 2004, numai în partea care privește recursul reclamantei, și s-a fixat termen pentru examinarea motivului de casare ce a fost omis, privitor la neacordarea dobânzilor.
Reclamanta recurentă și-a întemeiat critica privind neacordarea dobânzilor calculate la valoarea contractului nerealizat, pe dispoziţiile art.304 pct.9 C.proc.civ., susţinând, în argumentarea acestui motiv de recurs următoarele:
- acordarea cu titlu de dobândă a sumei de 650.314.104 lei, calculată numai pe perioada 21 iulie 1999- 31 decembrie 1999 este lipsită de temei legal, deoarece în materie comercială dobânzile curg de drept fără a fi necesară menţionarea lor în contract, până la momentul la care dreptul de creanţă al creditorului a fost pe deplin satisfăcut;
- în cauză executarea silită a pârâtei s-a realizat la data de 5 decembrie 2001 astfel că dobânzile, așa cum au fost calculate de expert, trebuiau acordate până la acest moment respectiv pentru 403 zile câte 9.875.417 lei/zi;
- penalităţile și dobânzile sunt daune interese moratorii convenţionale și curg până la îndeplinirea obligaţiei de desdăunare ele cumulându-se cu aceasta;
Prin contract s-a stabilit pentru neexecutarea obligaţiilor sau executarea necorespunzătoare, daune interese egale cu dobânda băncii unde partea își avea deschis contul la data promovării litigiului, or, pârâta a achitat suma reprezentând profitul nerealizat la 5 decembrie 2001 dată până la care datorează dobândă.
Recursul este nefondat.
Suma acordată de instanţa de apel reprezintă daune interese compensatorii cuantificate de părţi prin cele statuate în contract, la nivelul dobânzii practicată de banca unde reclamanta își avea deschis contul la data promovării litigiului.
Cu respectarea întocmai a celor convenite de părţi, sub aspectul răspunderii contractuale, instanţa de apel a stabilit în mod corect cuantumul și întinderea daunelor interese în perioada cuprinsă între 21 iulie 1999, când pârâta în mod culpabil a pus-o pe reclamantă în imposibilitate de a-și executa contractul și 31 decembrie 1999, când contractul a încetat.
În mod greșit, reclamanta recurentă a susţinut aplicarea art.43 C.com., în sensul obligării în continuare la plata dobânzii până la data de 5 decembrie 2001, când pârâta a fost executată silit.
Or, suma acordată de instanţa de apel nu reprezintă daune interese moratorii, care să deschidă pentru reclamantă dreptul de a primi dobândă în condiţiile art.43 C.com. ci daune interese compensatorii care se aplică până la expirarea contractului, așa cum părţile au convenit.
În temeiul art.312 (1) C.proc.civ., constatându-se nefondată critica de nelegalitate invocată de reclamantă, recursul a fost respins și sub aspectul vizând acordarea dobânzilor.