Scope of judicial review of arbitral awards: exclusivity of mandatory law and public order violations over factual and dispositive legal interpretation errors

Acţiune în anularea hotărârii arbitrale. Motive

Procedura concilierii reglementată în art.7201 C.proc.civ. nu se identifică cu obligaţia pe care și-o asumă părţile de a rezolva un litigiu pe cale amiabilă, și este incidentă numai justiţiei statale, fiind incompatibilă cu justiţia privată, pentru a cărei activare este suficientă clauza compromisorie, ca în cazul dat.

În motivul de anulare a hotărârii arbitrale, prevăzut în art. 364 lit.i) C.proc.civ., nu se includ criticile cu privire la stabilirea situaţiei de fapt, pe larg evocată de recurentă, sau cu privire la interpretarea și aplicarea prevederilor legale dispozitive, ci numai criticile cu privire la încălcarea dispoziţiilor imperative ale legii, independent de situaţia de fapt stabilită.

(Secţia comercială, decizia nr. 747 din 21 februarie 2006)

Prin decizia civilă nr.646 din 1 iunie 2005, Curtea de Apel București a respins acţiunea în anulare, formulată de petenta Agenţia Domeniilor Statului împotriva sentinţei arbitrale nr.338 din 16 decembrie 2004, pronunţată de Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Tribunalul București, în contradictoriu cu intimata SC O. SA Craiova.

În motivarea deciziei, criticile petentei privind modul de soluţionare a excepţiilor lipsei de interes și a inadmisibilităţii acţiunii, au fost considerate ca neîntemeiate, faţă de faptul că în ședinţa din 18 noiembrie 2004, reclamanta a depus cerere de complinire în sensul că a solicitat restituirea sumei de 4.302.870.490 lei, modificând acţiunea formulată iniţial în constatare, în acţiune în realizarea dreptului.

Au fost înlăturate și celelalte critici privind restituirea sumei reprezentând susţinere financiară cuvenită intimatei pârâte întrucât acestea antamând fondul litigiului nu puteau fi invocate pe calea unei acţiuni în anulare iar conform art.35811 C. proc. civ., aprecierea probelor se face de către arbitrii, potrivit convingerii lor intime.

Împotriva acestei decizii, reclamanta , Agenţia Domeniilor Statului, a declarat recurs, pentru motivul prevăzut în art.304 pct.9 C.proc. civ. , arătând că:

- în mod greșit s-a respins excepţia lipsei de interes a acţiunii arbitrale în constatare, în raport cu prevederile art.111 C.proc.civ., deoarece inexistenţa unui debit este o situaţie de fapt iar nu un drept real al intimatei reclamante;

- acţiunea arbitrală a fost prematur introdusă întrucât intimata SC O. SA, reclamantă arbitrală nu a realizat procedura prealabilă prevăzută în art.7201 C.proc.civ.

- tribunalul arbitral, în mod nelegal, a obligat-o la restituirea sumei de 3.302.870.490 lei, reprezentând susţinerea financiară, fără a fi îndeplinite condiţiile plăţii nedatorate,

- sumele încasate de recurenta Agenţia Domeniilor Statului, reprezintă suma datorată de intimată în baza contractului de concesiune dar, în baza contractului de asigurare încheiat pentru anul agricol 2002/2003, poliţele de asigurare nu i-au fost concesionate, fiind încălcate și prevederile H.G. nr.315/2002 și ale Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.268/2001 cu privire la compensare.

Intimata SC O. SA Craiova a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului, arătând că instanţa în mod corect a reţinut modificarea cererii din acţiune în constatare în acţiune în realizare.

În ceea ce privește procedura prealabilă reglementată în art.7201 C.proc.civ., aceasta a fost îndeplinită, deși nu era obligatorie pentru promovarea unei acţiuni arbitrale. Intimata a mai susţinut că prin soluţionarea fondului nu au fost încălcate de către tribunalul arbitral bunele moravuri sau dispoziţii imperative ale legii.

Recursul nu este fondat.

Potrivit art.364 C.proc. civ., hotărârea arbitrală poate fi desfiinţată numai prin acţiune în anulare pentru motivele pe care limitativ le prevede acest text de lege.

Recurenta și-a întemeiat acţiunea în anulare pe dispoziţiile art.364 lit.i) C.proc.civ., „hotărârea arbitrală încalcă ordinea publică, bunele moravuri ori dispoziţii imperative ale legii”.

În dezvoltarea acestui motiv, reclamanta s-a referit la rezolvarea greșită a excepţiei inadmisibilităţii acţiunii în constatare în raport cu prevederile art.111 C.proc.civ., la neîndeplinirea condiţiilor plăţii nedatorate, la riscul contractului de concesiune, la nereţinerea compensaţiei susţinerii financiare cu redevenţa datorată prevăzută în H.G. 318/2002 pentru modificarea și completarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr.268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică și privată a statului cu destinaţie agricolă și înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului.

Toate aceste critici, la care se adaugă excepţia prematurităţii acţiunii arbitrale în raport cu prevederile art.7201 C.proc.civ. sunt reiterate în recurs și subsumate motivului de nelegalitate prevăzut în art.304 pct.9 C.proc. civ.

Or, în perimetrul motivului de anulare a hotărârii arbitrale 364 lit.i) ultima teză, invocat de recurentă, nu se includ criticile cu privire la stabilirea situaţiei de fapt pe larg evocată de recurentă, sau cu privire la interpretarea și aplicarea prevederilor legale dispozitive ci numai criticile cu privire la încălcarea dispoziţiilor imperative ale legii, independent de situaţia de fapt stabilită.

În cauza de faţă nu se constată încălcarea unei dispoziţii imperative a legii în sensul celor arătate, cu precizarea că problema admisibilităţii acţiunii în constatare nu se mai pune câtă vreme aceasta a fost transformată în acţiune în realizare. În ceea ce privește excepţia prematurităţii acţiunii arbitrale, aceasta, pe de o parte, nu a fost invocată prin acţiunea în anulare, iar pe de altă parte, procedura concilierii reglementată în art.7201 C.proc.civ., și care nu se identifică cu obligaţia pe care și-o asumă părţile de a se rezolva un litigiu pe cale amiabilă, este incidentă numai justiţiei statale, fiind incompatibilă cu justiţia privată pentru a cărei activare este suficientă, în cazul dat, clauza compromisorie.

Așa fiind, Înalta Curte a respins ca nefondat recursul , menţinând ca legală decizia atacată.