Prematurity of asset division in commercial company dissolution prior to definitive judgment and statutory publication deadlines

Societate comercială. Dizolvare, lichidare, etape obligatorii care se intercondiţionează

Dizolvarea și lichidarea unei societăţi comerciale reprezintă două etape obligatorii care se intercondiţionează în planul efectelor juridice pe care le produc. Astfel, apare prematură cererea privind împărţirea patrimoniului societăţii, întrucât nu sunt îndeplinite cerinţele privind caracterul definitiv și irevocabil al hotărârii de dizolvare a societăţii comerciale și termenul prevăzut în art.232 alin.(2) din Legea nr.31/1990, republicată.

(Secţia comercială, decizia nr.6 din 10 ianuarie 2006)

Reclamantul D. I., în calitate de asociat al S.C. D.V. SNC, în contradictoriu cu pârâtul V.V., a solicitat instanţei să dispună dizolvarea societăţii comerciale și împărţirea patrimoniului societăţii, constituit din teren agricol în suprafaţă de 4956 mp. extravilan și mai multe bunuri mobile și imobile.

Pârâtul a formulat cerere reconvenţională pentru partajarea bunurilor dobândite în perioada în care societatea și-a desfășurat activitatea.

Tribunalul Olt, prin sentinţa civilă nr.763 din 10 noiembrie 2004, a admis în parte acţiunea și a dispus dizolvarea S.C. D. V. SNC, a respins capătul de cerere privind împărţirea patrimoniului precum și cererea reconvenţională formulată de V. V., ca prematur formulate.

Instanţa de fond a reţinut, pe de o parte, că în speţă sunt îndeplinite cerinţele prevăzute în art.227 (1) lit.e) din Legea nr. 31/1990 republicată și, pe de altă parte, că trebuie să existe o hotărâre de dizolvare a societăţii, definitivă și irevocabilă , pentru a putea proceda la lichidarea societăţii.

Împotriva acestei sentinţe, reclamantul D.I. a declarat apel, arătând că instanţa de fond trebuia să dispună în principiu asupra dizolvării societăţii, urmând a se examina după rămânerea definitivă a acestei hotărâri și cererea privind împărţirea întregului patrimoniu și numirea unui lichidator.

Curtea de Apel Craiova, Secţia comercială, prin decizia nr.109 din 25 martie 2005, a respins apelul ca nefondat, instanţa de control judiciar reţinând că potrivit, Legii nr. 31/1990 republicată, dizolvarea și lichidarea unei societăţi comerciale sunt două etape distincte cu o succesiune precis determinată prin efectele juridice pe care le produc.

Împotriva acestei decizii , reclamantul D.I. a declarat recurs.

Criticile pe care recurentul le subsumează motivelor de modificare prevăzute în art.304 pct.8,9,10 C.proc.civ. poartă asupra modului în care instanţele s-au pronunţat asupra prematurităţii capătului al doilea al acţiunii și cererii reconvenţionale.

Înalta Curte, examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate care pot fi circumscrise dispoziţiilor art.304 pct. 9 și art.304 pct 10 ( abrogat din Codul de procedură civilă) , a constatat că recursul este nefondat.

Potrivit art.232 alin. (1) și (2) din Legea nr.31/1990, republicată, dizolvarea societăţilor comerciale trebuie să fie înscrisă în registrul comerţului și publicată în Monitorul Oficial al României în termen de 15 zile de la data la care hotărârea judecătorească a devenit irevocabilă, pentru situaţia când dizolvarea a fost pronunţată de o instanţă judecătorească.

Potrivit art.233alin. (1) din același act normativ dizolvarea societăţii are ca efect deschiderea procedurii lichidării.

Legea prevede dizolvarea și lichidarea unei societăţi comerciale ca două etape obligatorii care se intercondiţionează în planul efectelor juridice pe care le produc.

În mod legal instanţa de apel a menţinut hotărârea instanţei de fond cu privire la prematuritatea capătului de cerere privind împărţirea patrimoniului și respingerea cererii reconvenţionale întrucât nu erau îndeplinite cerinţele prevăzute imperativ de legiuitor cu privire la caracterul hotărârii de dizolvare a societăţii și la termenul prevăzut în art.232 (2) din Legea nr. 31/1990, republicată.

În consecinţă, recursul a fost respins ca nefondat.