Nullity of general assembly resolution upheld for prohibition on directors representing shareholders

Reprezentarea acționarilor în AGEA de către administratorii și funcționarii societății. Interdicția de reprezentare

Cuprins pe materii: Drept comercial. Societățile comerciale. Adunare generală

Index alfabetic:

-administratori

-acționari

-acțiune în anularea hotărârii AGA

-adunare generală

-cvorum

-funcționarii societății

-reprezentarea acționarilor

-societățile comerciale

art.125 alin.(5) din Legea nr.31/1990

Potrivit dispozițiilor art.125 alin.( 5) din Legea nr.31/1990 , în condițiile în care administratorii sunt și acționari, interdicția de reprezentare vizează pe administratorii societății, fără nici o distincție, între administratorii acționari sau neacționari, calitatea de administrator fiind cea avută în vedere de legiuitor corelativ cu condiția impusă de teza finală a textului, în ceea ce privește obținerea majorității cerute.

(Secția comercială, decizia nr.3706 din 16 noiembrie 2007)

Reclamanta SOCIETATEA DE INVESTIȚII FINANCIARE MUNTENIA SA (SIF MUNTENIA SA) a solicitat, la 8 iunie 2006, în contradictoriu cu pârâta SC M. T. C. SA, anularea hotărârii adunării generale a acționarilor societății pârâte din 28 aprilie 2006, pentru încălcarea dispozițiilor imperative ale legii societăților comerciale privind reprezentarea acționarilor de către administratorii și funcționarii societății.

Tribunalul Călărași prin sentința comercială nr.11 din 5 septembrie 2006, a admis acțiunea și a constatat nulitatea absolută a hotărârii nr.6 din 28 aprilie 2006, adoptată de AGEA societății pârâte.

Prima instanță a constatat că hotărârea adoptată de AGEA din 28 iunie 2006 a încălcat dispozițiile art.115 și art.125 alin.(5) din Legea nr.31/1990. Administratorul societății D.M. a votat atât pentru pachetul de acțiuni deținute în nume propriu (35% din capital) cât și ca reprezentant al acționarului R.V., deținătorul unui pachet de acțiuni, reprezentând 35% din capital, iar fără votul exprimat pentru acest acționar nu s-ar fi obținut majoritatea cerută de lege pentru adoptarea hotărârii de majorare a capitatului social.

Apelul declarat de societatea pârâtă împotriva acestei sentințe, a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel București, Secția a V-a comercială, prin decizia comercială nr.103 pronunțată la 14 februarie 2007.

Răspunzând motivelor de apel ce vizau interpretarea dispozițiilor art.125 alin.(5) din Legea nr.31/1990, curtea de apel a apreciat că textul art.125 din lege, care prevede expres interdicția ca administratorii să reprezinte pe acționari în adunările generale, relevă intenția clară a legiuitorului ca administratorilor să le fie interzisă reprezentarea în AGA a altor persoane, indiferent dacă aceștia sunt sau nu acționari, pentru a nu se ajunge la formarea frauduloasă a cvorumului necesar adoptării hotărârilor.

Pârâta a declarat recurs împotriva hotărârii curții de apel, pentru motivele prevăzute de art.304 pct.8 și 9 C. proc.civ reiterând susținerile formulate în apel cu privire la interpretarea strict literară a dispozițiilor art.125 alin.(5) din Legea nr.31/1990, interpretare care, în opinia sa, este greșită, în condițiile în care administratorii societății pot fi și acționari.

Mandatarul de reprezentare a fost dat în cauză acționarului D. M. iar nu administratorului, distinct de faptul că din cei 5 acționari ai societății, 3 sunt administratori, astfel că, nu se poate lua nici o hotărâre prin reprezentarea altor acționari.

Examinând hotărârea atacată în contextul criticilor formulate, Înalta Curte a constatat că recursul este nefondat.

Motivul prevăzut de art.304 pct.8C.proc.civ.,când instanța interpretând greșit actul dedus judecății, a schimbat natura sa ori înțelesul lămurit, vădit neîndoielnic, are un caracter formal. Din dezvoltarea acestei critici nu rezultă în ce măsură a fost schimbată natura procurii de reprezentare sau a procesului verbal al adunării, criticile recurentului vizând interpretarea și aplicarea dispozițiilor legale incidente în cauză, iar examinarea acestor aspecte nu se înscrie în ipoteza art.304 pct.8 C.proc.civ.

Nici critica întemeiată pe dispozițiile art.304 pct.9 C. proc. civ., vizând încălcarea sau aplicarea greșită a legii, nu subzistă.

Prevederile art.125 alin.(5) din Legea nr.31/1990, în varianta în vigoare la data adoptării hotărârii, au un conținut nesusceptibil de interpretare.

Potrivit textului de lege: „administratorii sau funcționarii societății nu pot reprezenta pe alți acționari, sub sancțiunea nulității hotărârii, dacă fără votul acestora, nu s-ar fi obținut majoritatea cerută”.

Prin urmare, interdicția de reprezentare vizează pe administratorii societății, fără nici o distincție între administratorii acționari sau neacționari, calitatea de administrator este cea avută în vedere de legiuitor corelativ cu condiția impusă de teza finală a textului, în ceea ce privește obținerea majorității cerute

Constatând că hotărârile adoptate în cauză au fost date cu respectarea dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte, în temeiul art.312 alin.(1) C.proc. civ., a respins recursul ca nefondat.