Insured's late notice and incomplete documentation preclude indemnity; claim for unpaid leasing rates rejected.

Contractul de asigurare. Riscul asigurat

Cuprins pe materii: Drept comercial. Contracte. Partea specială. Contract de asigurare.

Index alfabetic:

- asiguratul

- asigurătorul

- contract de asigurare

- indemnizația

- riscul asigurat

art.19 alin.(1) și (2) din Legea nr.136/1995

Cererea asiguratului de a fi obligat asigurătorul la plata de despăgubiri conform contractului de asigurare încheiat între părți privind riscul de neplată a ratelor de leasing la contractele de leasing a fost respinsă, ca urmare a faptului că reclamantul asigurat nu și-a îndeplinit obligația de a comunica asigurătorului producerea riscului asigurat în termenul prevăzut în contractul de asigurare, încălcându-se dispozițiile art.19 alin.(1) și (2) din Legea nr.136/1995, ajungându-se astfel la imposibilitatea determinării cauzei producerii evenimentului asigurat și a întinderii pagubei.

(Secția comercială, decizia nr.2962 din 4 octombrie 2007)

Tribunalul Comercial Mureș, prin sentința nr.257 din 15 martie 2005, a admis acțiunea formulată de reclamanta SC P.L. SRL, prin administrator judiciar SC R VA Mureș SRL, în contradictoriu cu pârâta SC BCR A. SA, cu sediul social în București, în sensul că a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 103.624,15 Euro, echivalentul a 4.235.119.000,50 lei, a sumei de 9.448 USD echivalentul a 301.759.672 lei și a sumei de 220.644.260 lei, cu titlu de despăgubiri contractuale.

Instanța de fond a reținut că între reclamantă, în calitate de asigurat, și pârâtă, în calitate de asigurator, s-a încheiat contractul de asigurare nr.II 1292 din 30 octombrie 2002, privind riscul de neplată a ratelor de leasing la contractele de leasing.

Obiectul contractului se referă la acoperirea riscului de neplată a ratelor de leasing, datorate de către utilizator și prevăzute în contractele de leasing, încheiate în perioada de valabilitate a asigurării, în schimbul achitării primelor de asigurare către societatea de asigurare.

Reclamanta a încheiat contracte de leasing cu utilizatorul SC P. T. SRL București . Începând cu noiembrie 2003, asiguratul a încetat să achite ratele de leasing. Societatea a început, cu data de 27 iulie 2004, să intre în procedura prevăzută de Legea nr.64/1995.

Potrivit art.9 din Legea nr.136/1995, asiguratul s-a obligat să plătească o primă asiguratorului iar acesta s-a obligat, ca la producerea riscului asigurat, să plătească asiguratului despăgubiri ori suma asigurată, în condițiile legii asigurărilor, în limitele și la termenele convenite.

Reclamanta a achitat prima de asigurare către pârâtă, îndeplinindu-și astfel obligația contractuală prevăzută de art.9 din Legea nr.136/1995. În cauză, s-a produs evenimentul de risc prin neachitarea de către utilizator a ratelor de leasing către reclamantă.

Instanța a apreciat că, prin achitarea polițelor de asigurare pentru fiecare contract de leasing în parte, acceptate și încasate de către asigurător, s-au creat tot atâtea raporturi contractuale de asigurări individuale și independente, astfel că, în măsura în care asiguratul și-a executat obligația contractuală prevăzută de art.9 din Legea nr.136/1995, cu respectarea prevederilor art.4.2 din contractul cadru, în situația în care s-a produs evenimentul de risc, asiguratorul era obligat la despăgubire.

Cu privire la prevederile art.2.4 din contractul de asigurare, instanța a reținut că nu s-au încheiat, între asigurat și furnizor, contracte de buy-back, însă, asiguratorul avea obligația să avizeze preluarea în asigurare, după studierea contractului de buy-back și a contractelor de leasing, iar bunurile respective puteau fi incluse în asigurare, numai cu acordul scris al asiguratorului.

Împotriva acestei sentințe, pârâta și reclamantaau declarat apel.

Prin decizia nr.77 din 29 noiembrie 2005, Curtea de Apel Târgu Mureș a admis apelul formulat de pârâta BCR A. SA și a schimbat în tot sentința atacată, în sensul că a respins acțiunea formulată de reclamantă.

Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Comercială, prin decizia nr.1954 din 31 mai 2006, a admis recursul declarat de reclamantă împotriva deciziei nr.77/A/29 noiembrie 2005 a Curții de Apel Târgu-Mureș, Secția Comercială și de Contencios Administrativ, a casat decizia recurată și a trimis cauza aceleiași instanțe, pentru rejudecarea apelurilor, deoarece instanța de apel nu a examinat și nu s-a pronunțat asupra apelului reclamantei SC P. L. SRL.

Curtea de Apel Târgu-Mureș, Secția Comercială de Contencios Administrativ și Fiscal, prin decizia nr.101/A/20 noiembrie 2006, a admis apelul formulat de pârâta SC BCR A. SA București, împotriva sentinței nr.257 din 25 martie 2005, pronunțată de Tribunalul Mureș , în dosarul nr.5768/2004 și a schimbat în tot sentința atacată, în sensul că a respins acțiunea în pretenții formulată de reclamanta SC P. L. SRL Târgu Mureș, prin administrator judiciar SC RVA Mureș SRL.

A fost respins apelul formulat de reclamanta SC P.L. SRL, prin lichidator judiciar, împotriva aceleiași hotărâri.

În fundamentarea acestei soluții, instanța de apel, rejudecând apelurile, a apreciat că pârâta, în calitate de asigurator, nu a putut determina cauza producerii evenimentului de risc și întinderea prejudiciului suferit de reclamantă, în condițiile în care producerea evenimentului a fost comunicată asiguratorului cu depășirea termenului contractual, precum și împrejurarea că pretențiile reclamantei sunt nefondate. Acestea au fost calculate pentru 6 rate de leasing neachitate, iar contractul de asigurare prevede o despăgubire pentru 2 rate de neplată.

Împotriva deciziei nr.101/A/20 noiembrie 2006, pronunțată de Curtea de Apel Târgu-Mureș, Secția Comercială de Contencios Administrativ și Fiscal, reclamanta SC P. L. SRL, prin administrator judiciar RVA Mureș I. S. SPPI, a declarat recurs, care, în temeiul art.304 pct.8 și 9 C.proc.civ., cu raportare la art.312 alin.(2) C proc. civ. a solicitat modificarea deciziei atacate, în sensul respingerii apelului pârâtei, ca nefondat, și admiterii apelului reclamantei, iar în subsidiar, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel.

În dezvoltarea motivelor de recurs, s-a susținut că a fost interpretat greșit actul juridic dedus judecății, față de clauza contractuală din cap.9 pct.9.1, privind încălcarea și aplicarea greșită a legii, față de dispozițiile art.9 și art.19 din Legea nr.136/1995.

Înalta Curte, examinând materialul probator administrat în cauză, în raport cu toate criticile formulate în cererea de recurs, a constatat că acestea sunt neîntemeiate și a respins ca nefondat recursul reclamantei.

S-a reținut că reclamanta nu a respectat întocmai clauzele contractuale stipulate la art.7.6 și anume, că, în cazul producerii evenimentului asigurat, asiguratul are obligația de a depune la asigurator, în termen de 10 zile lucrătoare, dosarul de leasing și documentația completă, din care să rezulte imposibilitatea recuperării prejudiciului.

Instanța de apel a stabilit că reclamanta nu și-a respectat obligația de a depune în termenul prevăzut întreaga documentație, iar atunci când i s-a pus în vedere, conform corespondenței dintre părți, a făcut-o incomplet.

Potrivit art.19 alin.(2) din Legea nr.136/1995, în caz de neîndeplinire a obligației de comunicare către asigurator a producerii riscului asigurat, asiguratorul are dreptul de a refuza plata indemnizației, dacă din acest motiv nu a putut determina cauza producerii evenimentului asigurat și întinderea pagubei.

Faptul că notificarea nu a fost făcută în termen, imediat după producerea riscului asigurat, conduce la aprecierea că asiguratorul a fost în imposibilitatea de a participa la stabilirea cauzelor și întinderea pagubei produse.

Printr-o completă apreciere a probelor, a fost stabilită o corectă situație de fapt și de drept, cu întinderea reală a drepturilor și obligațiilor asumate reciproc de pârâți, precum și regimul sancționator care intervine în situația nerespectării clauzelor contractuale.