Limiting corporate dissolution to impossible activity and excluding partner-administrators for self-dealing lease fraud

6. Societate comercială cu răspundere limitată. Dizolvare pentru neînțelegeri grave. Excluderea asociatului pentru fraudă

Cuprins pe materii:Drept comercial.Societățile comerciale.Excluderea și retragerea asociaților

Index alfabetic:

-asociatul administrator

-excluderea asociaților

-societate comercială cu răspundere limitată

-societate în comandită simplă

-societatea în nume colectiv

I. Dizolvarea societății se poate dispune , în cazuri de excepție, când divergențele dintre asociați sunt atât de grave încât fac imposibilă continuarea activității societății. Nu există un asemenea caz atunci când intimatul-pârât și-a manifestat voința de a continua activitatea societății în calitate de asociat unic și s-a ocupat de administrarea acesteia.

II. Constituie fraudarea intereselor societății de natură a justifica excluderea asociatului administrator, fapta de a încheia contract de închiriere a unui spațiu comercial al societății cu o altă societate comercială, ca reprezentant și al acesteia din urmă.

(Secția comercială, decizia nr.2758 din 21 septembrie 2007)

Prin sentința civilă nr.5094 din 6 decembrie 2006 a Tribunalului Maramureș , Secția comercială de contencios administrativ și fiscal, s-a admis acțiunea precizată formulată de reclamantul C.E. și s-a respins cererea reconvențională formulată de pârâtul M. D. F. pentru excluderea reclamantului; s-a dispus dizolvarea societății pârâte SC V.T. SRL BAIA MARE și s-a numit în calitate de lichidator SC P. C. SRL BAIA MARE; s-a respins cererea privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că SC V. T. SRL BAIA MARE este înscrisă la Registrul Comerțului sub nr.24/370/16 iulie 2002, conform certificatului de înregistrare eliberat la 29 decembrie 2005 și are ca administratori pe cei doi asociați, reclamantul C. E. și pârâtul M. D. F., între care, în anul 2005 au apărut neînțelegeri.

La cererea pârâtului, prin hotărârea nr.1 din 17 decembrie 2005, a Adunării Generale a Asociaților SC V. T. SRL, reclamantul a fost revocat din funcția de administrator și aceste dispute între asociați justifică dizolvarea societății. S-a reținut că societatea înființată de reclamanta SC L. SRL BAIA MARE nu a desfășurat activitate, de la înființare, deci nu au existat acte de concurență săvârșite de aceasta. Reclamantul a închiriat un spațiu comercial în care a locuit în a doua parte a anului 2005, iar pârâtul a vândut două autoturisme proprietatea societății, iar sumele au fost utilizate pentru achitarea parțială a datoriilor, față de asociatul –pârât reprezentând aporturi proprii.

Prin decizia civilă nr.88 din 12 aprilie 2007 a Curții de Apel Cluj, Secția comercială de contencios administrativ și fiscal, s-a admis apelul declarat de pârâții M. D. F. și SC V. T. SRL Baia Mare împotriva sentinței Tribunalului Maramureș, ce a fost schimbată în tot; s-a admis cererea reconvențională a pârâtului M.D.F. și s-a dispus excluderea reclamantului C. E. din SC V. T. SRL Baia Mare, iar pârâtul a devenit asociat unic al societății.

S-a respins acțiunea precizată a reclamantului.

Instanța de apel a reținut că dizolvarea societății, conform dispozițiilor art.227 alin.(1) lit. e) din Legea nr.31/1990, se poate dispune numai în situația în care neînțelegerile dintre asociați sunt atât de grave încât împiedică funcționarea societății comerciale. În speță, s-a dovedit că pârâtul manifestă voința de a continua activitatea societății comerciale în calitate de asociat unic și nu a determinat, prin voința sa, încetarea existenței persoanei juridice de drept privat, însă, reclamantul și-a manifestat dezinteresul pentru funcționarea societății. Mai mult, a fraudat interesele acesteia, în sensul că a încheiat un contract de închiriere cu o altă societate comercială pentru un spațiu de care SC L. SRL BAIA MARE beneficia, în calitate de comodatar, imobilul fiind proprietatea pârâtului, acesta fiind un motiv de excludere a reclamantului din societate.

Împotriva acestei decizii, C.E. a declarat recurs, în temeiul art.304 alin.(1) pct.9 C. proc. civ. și a solicitat admiterea , modificarea în tot a deciziei și menținerea ca legală și temeinică a sentinței instanței de fond, cu cheltuieli de judecată.

Recurentul a susținut că, în mod greșit, instanța de apel a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.227 alin.(1) lit.e) din Legea nr.31/1990 republicată, întrucât, din probele administrate, a rezultat că între cei doi asociați-administratori au apărut neînțelegeri privind funcționarea societății, iar intimatul M. D. F. și-a însușit întreaga documentație contabilă a societății, cu intenția de a-i suprima dreptul de administrare în cadrul societății.

Recurentul a arătat că în privința soluției excluderii din societate, instanța de apel a pronunțat o hotărâre nelegală și lipsită de suport probator, având în vedere temeiul de drept invocat, art.222 alin.(1) lit.d) din Legea nr.31/1990 republicată, și nu s-a dovedit existența vreunei fraude, sau faptul că asociatul–administrator s-a folosit de semnături sociale sau de capitalul social pentru a obține un folos material pentru sine sau pentru altul.

Recursul reclamantului este nefondat.

Potrivit dispozițiilor art.227alin.(1) lit.e), societatea se dizolvă prin hotărârea tribunalului, la cererea oricărui asociat, pentru motive temeinice, precum neînțelegerile grave dintre asociați, care împiedică funcționarea societății.

Din aceste dispoziții legale, rezultă că dizolvarea societății se poate dispune ca o măsură, în cazuri de excepție, când divergențele dintre asociați, sunt atât de grave încât fac imposibilă continuarea activității societății.

În speță, în mod corect, s-a reținut de instanța de apel că intimatul-pârât și-a manifestat voința de a continua activitatea societății în calitate de asociat unic și s-a ocupat de administrarea acesteia, așa cum a rezultat din probele administrate în cauză.

Nu este întemeiată nici critica privind excluderea recurentului-reclamant de către instanța de apel, în temeiul art.222 alin.(1) lit.d) din Legea nr.31/1990, fără a fi îndeplinite cerințele acestui text de lege și contrar probelor existente la dosar.

Instanța a reținut, în cauză, aplicarea dispozițiilor art.222 alin.(1) lit.d).

Potrivit acestui text de lege, poate fi exclus din societatea cu răspundere limitată asociatul administrator care comite fraudă în dauna societății sau se servește de semnătura socială sau de capitalul social în folosul lui sau al altora.

În speță, în mod corect, s-a reținut de instanța de apel că recurentul-reclamant a fraudat interesele societății SC V. T. SRL, întrucât a încheiat contractul de închiriere, în calitatea sa de reprezentant al altei societăți comerciale (SC L. SRL), cu o altă societate, pentru un spațiu comercial din imobilul proprietatea intimatei-pârâte.

Afirmația recurentului că acest contract a fost reziliat a doua zi și nu a urmărit fraudarea societății pârâte nu are temei, cât timp s-a depus la dosar încheierea nr.3411 din 15 iunie 2005 a judecătorului delegat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Maramureș, privind înregistrarea unui act adițional nr.1334 din 15 iunie 2005 a SC P. SRL, care a închiriat spațiul de la recurent și acesta a menționat ca sediu al unui punct de lucru tocmai spațiul obiect al contractului de închiriere, pretins a fi reziliat.

Pentru considerentele reținute,conform art.312 alin.(1)C.proc.civ., s-a respins ca nefondat recursul reclamantului.