Coercive damages claim for unincurred investments under share purchase contract rejected as unfounded

3. Obligația de a face. Amenda civilă

Cuprins pe materii: Drept procesual civil. Executarea silită a altor obligații de a face sau a obligațiilor de a nu face

Index alfabetic:

- amenda civilă

- creditor

- debitor

- executarea silită

- încheiere irevocabilă

- obligația de a face

- titlul executoriu

C.poc.civ.,art.5803

Potrivit art.5803 alin.(1) C.proc.civ., dacă obligația de a face nu poate fi îndeplinită prin altă persoană decât debitorul, acesta poate fi constrâns la îndeplinirea ei, prin aplicarea unei amenzi civile. Instanța sesizată de creditor poate obliga pe debitor, prin încheiere irevocabilă, dată cu citarea părților , să plătească , în favoarea statului, o amendă civilă, de la 20 lei (RON) la 50 lei (RON), stabilită pe zi de întârziere până la executarea obligației prevăzute în titlul executoriu.

(Secția comercială, decizia nr.2225 din 7 iunie 2007)

Reclamanta AVAS a solicitat instanței obligarea pârâtei B.H. KFT la efectuarea investițiilor asumate, conform clauzei din contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr.1490 din 23 decembrie 1997, precum și la plata penalităților, în cuantum de 145.836 USD, pentru neefectuarea investițiilor pe anul 2000 și a daunelor cominatorii de 1.000.000 lei/zi de întârziere, până le executarea obligației de efectuare a investițiilor.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a încheiat contractul de vânzare-cumpărare cu asociația M., în calitate de cumpărător. Acesta din urmă a încheiat ulterior o convenție de cesiune a contractului cu pârâta din cauza de față.

Reclamanta a invocat neexecutarea de către pârâtă a obligației de a efectua investiții în societatea emitentă a acțiunilor, potrivit programului de investiții prevăzut și asumat de părți, în sumă de 486.120 USD, motiv pentru care pârâta datorează și penalități egale cu 30% din suma investită la sfârșitul fiecărui an.

Reclamanta a precizat că nu există o cerere a pârâtei de amânare a efectuării investițiilor pentru anii 2000-2001, potrivit dispozițiilor art.7.11.1 din contract, iar motivele invocate nu au fost de natură să împiedice efectuarea investițiilor.

S-a apreciat ca relevantă netransmiterea certificatului semnat de cenzorii societății sau de o firmă de audit, în termen de 30 de zile de la predarea bilanțului contabil, pentru atestarea realizării investițiilor.

Pârâta legal citată, nu s-a prezentat în instanță și nu a depus întâmpinare.

Tribunalul, prin sentința comercială nr.11461 din 6 octombrie 2004, a admis cererea, în parte, obligând pârâta să efectueze investiții în valoare de 486.120 USD, scadente la 31 decembrie 2000, și să achite reclamantei suma de 145.836 USD prin echivalent în lei la cursul BNR, de la data plății, reprezentând penalități pentru neexecutarea în termen a obligației.

Cererea de obligare a pârâtei la plata daunelor cominatorii a fost respinsă ca nefondată.

Instanța de fond a reținut că prin clauza instituită la art.7.8.2 din contract, conform modificărilor prevăzute în actul adițional nr.2 din 14 iulie 1999, reclamanta este îndreptățită să ceară pârâtei, în baza art.1073 C. civ., executarea obligației asumate, aceea de a efectua investițiile stipulate, iar, în caz contrar, conform art.7.9 din contract, să solicite daune interese.

Obligația pârâtei derivă din contractul de cesiune, încheiat cu asociația M., cumpărătoarea acțiunilor, ca urmare a contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu reclamanta.

Prin contractul de cesiune s-a produs stingerea obligațiilor asumate de cumpărătoare și înlocuirea acestora cu cele ale cesionarei-pârâte.

Instanța a reținut neexecutarea de către pârâtă a obligației asumate prin contract și a dispus îndeplinirea acesteia, cu obligarea la penalități pentru neexecutarea la termen a obligației, reprezentând 30% din valoarea investițiilor nerealizate în anul 2000.

Împotriva sentinței au declarat apel reclamanta și pârâta prin avocat.

Reclamanta a criticat sentința sub aspectul respingerii capătului de cerere prin care a cerut obligarea pârâtei la plata daunelor cominatorii.

Pârâta nu și-a însușit apelul declarat de avocat și a reziliat contractul de asistență juridică.

Examinând apelurile, Curtea, prin decizia comercială nr.314 din 31 mai 2006, a respins apelul reclamantei ca nefondat și a considerat că pârâta nu a declarat apel.

În ceea ce privește apelul reclamantei, confirmând motivarea instanței de fond, s-a apreciat că daunele cominatorii nu s-au acordat ca urmare a faptului că acest mijloc de constrângere a debitorului la executarea în natură a obligației, a fost înlocuit, prin modificarea Codului de procedură civilă prin OUG nr.138/2000, cu posibilitatea obligării debitorului la plata unei amenzi civile, pentru neexecutarea obligației.

Împotriva acestei decizii, reclamanta a declarat recurs, invocând motivul de nelegalitate prevăzut în dispozițiile art.304 pct.9 C. proc. civ.

În susținerea motivului de recurs, recurenta a invocat interpretarea greșită dată de instanță dispozițiilor art.5803 C. proc.civ., susținând, în esență, că prevalarea de aceste dispoziții în procedura execuțională nu exclude instituția daunelor cominatorii în cadrul unei cereri ce are ca obiect obligația de a face.

Critica este nefondată.

Până la modificarea Codului de procedură civilă, prin introducerea art.5803 prin OUG nr.138/2000, mijlocul de constrângere a debitorului unei obligații de a face, cu executare în natură, era reprezentat de daunele cominatorii.

Prin dispozițiile art.5803 C.proc.civ., se prevede posibilitatea obligării debitorului la executarea obligației sub sancțiunea unei amenzi civile.

Amenda civilă reprezintă un mijloc mai direct și mai eficace, prin care creditorul poate obține satisfacție în cererea de executare a obligației de a face de către debitor.

Ca atare, s-a reținut că instanța a făcut o corectă interpretare și aplicare a normei juridice invocate de recurentă, situație în care se constată că motivul de nelegalitate, pe care se întemeiază recursul, nu subzistă.

În consecință, recursul declarat de reclamanta AVAS București, împotriva deciziei nr.314 din 31 mai 2006 pronunțată de Curtea de Apel București, Secția aV-a Comercială, a fost respins ca nefondat.