AVAS appeal rejected, forged-signature mortgage and surety contracts annulled

9. Contractul de cesiune de creanță. Subrogarea AVAS în drepturile și obligațiile procesuale ale cedentului

Cuprins pe materii: Drept civil. Contracte. Partea specială

Index alfabetic:

-accesoriile creanței

-contract de cesiune de creanță

-contract de garanție imobiliară

-contract de cauțiune

-consimțământul

C.civ. art.1391,1396

Potrivit art.1391 și 1396 C.civ., în strămutarea unei creanțe, a unui drept sau a unei acțiuni, predarea între cedent și cesionar se face prin remiterea titlului.

Vinderea sau cesionarea unei creanțe cuprinde și accesoriile creanței, precum cauțiunea ,privilegiul și ipoteca.

(Secția comercială, decizia nr.1349 din 17 aprilie 2007)

Prin sentința nr.69/COM/15 februarie 2006, Tribunalul Bihor Oradea, Secția comercială, a admis acțiunea reclamanților U. F., U. F., U. I. și P. M. formulată în contradictoriu cu pârâții SC U. SRL prin lichidator SC I. SRL și AVAS București și a constatat nulitatea contractului de garanție imobiliară autentificat sub nr.22107 din 14 iulie 2004 de către Notariatul de Stat Bihor, Oradea, încheiat între reclamanți și Banca A. SA și nulitatea contractului de cauțiune nr.6852 din 25 octombrie 1996, încheiat între reclamantul U. F. și Banca A. SA. Prin aceeași sentință, s-a admis excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei BANCA R. B. SA – Sucursala Bihor, respingându-se acțiunea reclamanților față de această pârâtă.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin raportul de constatare tehnică științifică grafică efectuat în dosarul Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea din 2003, s-a constatat că semnăturile depuse la poziția garanți de pe contractul de garanție imobiliară din 14 iulie 1994, autentificat sub numărul 22102/14 iulie 1994, nu aparțin numiților U.I., U.F. sau P. (U.), M. F. iar semnătura depusă la poziția „cauționar” de pe contractul de cauțiune 6852/25 octombrie 1996 nu aparține numitului U.F., reținându-se că făptuitorul U.I. a solicitat și obținut în cursul anului 1996, de la BASA – Sucursala Oradea credite în valoare de 800.000.000 de lei, prin inducerea în eroare a reprezentanților băncii ca urmare a folosirii unor contracte de cauțiune false, situație în care actul juridic este lovit de nulitate, conform art.948 C. civ.

Cu privire la contractul de garanție imobiliară autentificat sub nr.22107/14 iulie 1994 la Notariatul de Stat Oradea, nulitatea lui s-a reținut pentru lipsa consimțământului, ca de altfel și pentru contractul de cauțiune nr.6852/25 octombrie 1996, în baza art.948 C.civ.

Excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta R. B. SA – Sucursala Bihor a fost admisă de instanță față de faptul că prin contractul de cesiune de creanță nr.57/728021/6 decembrie 1999, BASA a cesionat creanța față de debitorul SC U. Odorhei, în valoare de 14.304.188.934,40 de lei, rezultate din titlurile de creanță care fac obiectul cauzei de față către AVAB, în baza dispozițiilor O.U.G. nr.51/1998.

Curtea de Apel Oradea , Secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr.64/9 mai 2006, a respins ca nefondat apelul declarat de A.V.A.S București.

Critica apelantei cu privire la admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a băncii R.B. SA – Sucursala Bihor a fost înlăturată de instanța de apel, aceasta reținând că prin contractul de cesiune nr.57/728021 din 6 decembrie 1999, Banca A. SA, antecesoarea pârâtei R. B. SA a cesionat apelantei creanța față de debitorul cedat SC U. SRL din localitatea Odorhei, creanță garantată cu cele două contracte a căror nulitate s-a solicitat în acțiunea de față, iar potrivit art.3 pct.1 lit.b) și c) din contractul de cesiune, cedenta a transferat toate accesoriile creanței cedate, așa încât aceasta nu mai are nici calitatea procesuală.

Împotriva acestei decizii, pârâta AVAS a declarat recurs, pentru motivul prevăzut de art.304 pct.9 C.proc.civ.

Dezvoltând motivul de recurs, recurenta a arătat că prin decizia atacată au fost greșit aplicate dispozițiile art.3 pct.1 lict.b), c) și d) din contractul de cesiune, deoarece, față de obiectul acțiunii: nulitate contract ipotecă și contract cauțiune, subrogarea AVAS în drepturile principale și accesorii ale creditorului cedent, ca urmare a cesiunii, nu are efect în speță. A mai arătat că dreptul cesionat AVAS-ului a fost garantat atât convențional, prin contractul de cesiune, cât și legal, conform art.1392 și 1396 C. civ. Recursul nu este fondat.

Recurenta a criticat decizia atacată pentru motivul prevăzut de art.304 pct.9 C.proc.civ., aplicarea greșită a legii, respectiv a prevederilor art.1392 și 1396 C. civ., transpuse în contractul de cesiune de creanță, în speță, în care, prin subrogare legală și convențională, are calitatea de cesionară.

Potrivit art.13 alin.(1) din O.G. nr.51/1998 privind valorificarea unor active ale statului modificată, cesiunea creanțelor bancare neperformante este supusă dispozițiilor art.1391 și următoarele din Codul civil, referitoare la cesiunea de creanță, și are ca efect principal subrogarea AVAS în toate drepturile principale și accesorii ale creditorilor cedenți, iar potrivit alineatului 2, în cazul proceselor și al cererilor aflate pe rolul instanțelor judecătorești sau arbitrale, indiferent dacă este vorba de faza de judecată sau de executare silită, AVAS se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale cedentului și dobândește calitatea procesuală pe care acesta o avea în momentul preluării.

Drept urmare, cum subrogarea AVAS în drepturile și obligațiile procesuale ale cedentului este o subrogare legală, critica recurentei cu privire la excepția calității procesuale pasive a intimatei pârâte SC R. B, și a modului ei de rezolvare nu poate fi primită.

Așa fiind, în raport cu prevederile art.304 pct.9 C.proc.civ., ICCJ a respins recursul declarat de pârâta AVAS împotriva deciziei nr.64 din 9 mai 2006 a Curții de Apel Oradea, ca nefondat, menținând ca legală decizia atacată.