Reversal of enforcement: prohibition of standalone main claim when merits remain pending before the court of appeal

Cererea de întoarcere a executării. Instanța competentă

Cuprins pe materii: Drept procesual civil. Executarea silită

Index alfabetic:

-cererea de întoarcerea executării

-competența materială

-executarea silită

-titlul executoriu

Potrivit art.4042 alin.(3) C.proc.civ., dacă cererea de întoarcere a executării nu s-a soluționat în cadrul procesului de judecare a litigiului de fond sau în fața instanței care desființează titlul executoriu, cel îndreptățit o va putea cere instanței judecătorești competente, potrivit legii.

(Secția comercială, decizia nr.790 din 20 februarie 2007)

Prin sentința nr.16 din 31 mai 2006, Curtea de Apel Galați, Secția comercială, maritimă și fluvială a respins ca inadmisibilă cererea de întoarcere a executării formulată de Banca Comercială R. B. SA, Sucursala Vrancea, în contradictoriu cu pârâta SCT.SA București.

În considerentele sentinței, s-a reținut că reclamanta a formulat cerere de întoarcere a executării pe cale principală, obiectul constând în pretenții determinate dar și în daune interese, al căror cuantum urmează să fie stabilit de instanță, cerere reglementată de art.4042 alin.(3) C.proc.civ.

Cum cererea de întoarcere a executării pe cale principală era admisibilă numai dacă prin hotărârea pronunțată nu se dispunea asupra restabilirii situației anterioare executării, în condițiile art.404 alin.(1) și (2) C. proc. civ., și cum reclamantul a insistat ca cererea să fie soluționată pe cale principală iar nu incidentală, instanța de fond a respins această cerere ca inadmisibilă.

Împotriva acestei sentințe, reclamata a declarat recurs, pentru motivele prevăzute de art.304 pct.5 și 9 C. proc. civ. solicitând casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Dezvoltând motivele de recurs, recurenta a susținut că:

- la termenul din 31 mai 2006, instanța a pus în discuția părților doar excepția necompetenței completului, dar acesta s-a pronunțat și cu privire la cererea de întoarcere a executării;

- inadmisibilitatea cererii de întoarcere a executării nu a fost pusă în discuția părților, încălcându-se principiile oralității, contradictorialității și dreptului la apărare;

- finalitatea dispozițiilor art.4042 C. proc. civ. este de a oferi părții posibilitatea de a obține întoarcerea executării, fiind la latitudinea petentului calea procesuală, principală sau incidentală de realizare a acesteia;

- față de precizarea expresă a obiectului cererii de întoarcere a executării, interpretarea instanței, că acțiunea este una în pretenții, făcând referire și la prevederile art.7201 C. proc. civ., încalcă principiul disponibilității.

Recursul nu este fondat.

Cu privire la motivul prevăzut de art.304 pct.5 C. proc. civ.,

recurenta – reclamantă a investit curtea de apel, ca instanță de fond, cu o cerere de întoarcere a executării, solicitând obligarea intimatei la plata sumei de 351.911,54 RON la care se adaugă dobânda legală până la data plății efective, ca urmare a desființării sentinței civile nr.703/15 iunie 2004, pronunțată de Tribunalul Vrancea, Secția comercială, prin decizia nr.98/30 septembrie 2005 a Curții de Apel Galați, care a admis apelurile declarate de AVAS și de petentă, a anulat sentința și a reținut cauza spre soluționare, fără a se pronunța cu privire la întoarcerea executării.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.4041 – 4043 C. proc. civ.

Față de faptul că intimata a invocat necompetența instanței, deoarece executarea silită în care se încadrează cererea este de natură civilă, competența aparținând instanței care a încuviințat executarea, reclamanta și-a precizat cererea, în sensul că instanța a fost legal sesizată, conform art.4041 – 4043 C. proc. civ., care derogă de la dreptul comun, că instanța competentă să soluționeze cauza în fond, după desființarea titlului este competentă să soluționeze și cererea de întoarcere a executării iar petentul are libertatea de a alege soluționarea ei pe cale principală sau incidentală.

Problema competenței abordată de reclamantă în precizarea la cerere a fost pusă în discuția părților la termenul din 31 mai 2006, când reclamanta a arătat că instanța a fost legal investită, conform art.4002 alin.(2) C.proc.civ., secția comercială fiind competentă să judece în oricare din completele sale nu numai în cel care judecă acțiunea pe fond după casare, situație față de care instanța a rămas în pronunțare pe chestiunea admisibilității cererii.

Drept urmare, astfel cum rezultă din practicaua hotărârii, problema admisibilității cererii derivată din competența instanței de soluționare a acesteia iar nu numai a unui complet de judecată a fost pusă în discuția părților, susținerea recurentei cu privire la încălcarea principiilor de desfășurare a procesului și care configurează garanțiile sale procesuale neavând suport în actele și lucrările dosarului nu poate fi primită.

Cu privire la motivul de nelegalitate prevăzut de art.304 pct.9 C. proc. civ., de principiu, în toate cazurile în care se desființează titlul executoriu, situația în speță, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării potrivit art.4041 C. proc. civ., prin restabilirea situației anterioare.

Restabilirea situației anterioare se poare realiza în una din cele trei ipoteze corespunzătoare celor trei aliniate ale art.4042 C. proc. civ.

Regula este conținută de alineatul 1 al art.4042 C. proc. civ. și ea exprimă posibilitatea celui interesat de a solicita instanței de casare ca, prin aceiași hotărâre, să dispună și asupra restabilirii situației anterioare executării.

Dacă partea interesată nu a avut diligența de a valorifica posibilitatea procedurală enunțată pentru restabilirea situației anterioare iar instanța care a desființat hotărârea executată nu a dispus cu privire la aceasta, potrivit art.4042 alin.(2) C. proc. civ. instanța care rejudecă fondul va putea dispune această măsură.

Dacă nici această cale nu a fost urmată, cel îndreptățit va putea cere restabilirea situației anterioare executării, instanței competente potrivit legii.

Din interpretarea logică și sistematică a prevederilor art.4042 C. proc. civ. rezultă că în primele două ipoteze soluționarea cererii de întoarcere a executării se poate formula numai în cadrul procesual configurat de judecarea litigiului de fond de care este dependentă, fie în fața instanței care desființează titlul executoriu sau actele de executare, fie în fața instanței care rejudecă fondul, după ce hotărârea executată a fost desființată.

În cea de a treia ipoteză, prevăzută de art.4042 alin.(3) C. proc. civ., cererea de restabilire a situației anterioare executării are caracter autonom și, drept urmare, ea poate fi adresată instanței judecătorești competente potrivit legii, spre deosebire de primele două situații mai sus evocate.

În cazul în speță, deși recurenta și-a întemeiat cererea de restabilire a situației anterioare pe dispozițiile art.4042 alin.(2) C. proc. civ. nu a formulat-o în cadrul procesului aflat în faza de rejudecare pe fond, ci a investit instanța competentă să rejudece fondul, respectiv curtea de apel, pe cale principală, situație inacceptabilă, față de faptul că, în acest fel se încalcă prevederile art.4042 alin.(2) C. proc. civ., operând o combinare selectivă, nepermisă, între aceste prevederi și prevederile alineatului 3 al art.4042 C. proc. civ. care, reglementează cererea de restabilire a situației anterioare formulată pe cale principală.

Situația este inacceptabilă și față de faptul că în modalitatea reclamată de recurentă se încalcă competența materială a curții de apel ca instanță de fond, astfel cum este ea reglementată de dispozițiile art.3 pct.1 C. proc. civ., în lipsa unei legi speciale în acest sens.

Drept urmare, la latitudinea părții interesate sunt numai decizia de a formula sau nu o cerere de restabilire a situației anterioare și momentul de promovare a acesteia prin raportare la hotărârea de desființare a titlului executoriu, modalitatea în care ea se face, pe cale incidentală, conexă sau principală, este, însă, cea prescrisă de lege, în funcție de momentul ales, nefiind la alegerea discreționară a părții, cum greșit a susținut recurenta.

Cât privește critica aprecierii de către instanța de fond a cererii ca pe o acțiune în pretenții și a referirii la dispozițiile art.7201 Cod procedură civilă, ea nu poate fi primită, neîncadrându-se în ipoteza art.304 pct.9 C. proc. civ., respectivele aprecieri având un caracter conjunctural față de faptul că prin cererea făcută pe cale principală s-a solicitat obligarea pârâtei la plata unor sume determinate de bani.

Față de considerentele ce preced, ICCJ a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantă, menținând ca legală sentința atacată.