Fraud victim barred from separate civil recovery after choosing criminal-civil route

Cerere de chemare în judecată. Modalităţile de exercitare a acţiunii civile în cadrul procesului penal. Excepţii de la principiul irevocabilităţii dreptului de opţiune

Persoana fizică care are capacitate deplină de exerciţiu sau persoana juridică are posibilitatea de a-și valorifica pretenţiile civile fie prin exercitarea acţiunii civile în cadrul procesului penal, fie prin exercitarea acţiunii civile în afara procesului penal, la instanţa civilă.

Pentru buna desfășurare a procesului penal, dreptul de opţiune este irevocabil, în sensul că persoana fizică sau juridică prejudiciată material prin infracţiune, alegând una dintre cele două căi de exercitare a acţiunii civile, nu o poate părăsi (electa una via non datur recursus ad alteram), iar în cazul în care părăsește cale aleasă, ea pierde definitiv dreptul de a mai obţine repararea pe cale judiciară a pagubei produse prin infracţiune.

De la principiul irevocabilităţii dreptului de opţiune, există și unele excepţii, când partea civilă poate părăsi procesul penal și poate exercita acţiunea civilă în faţa instanţei civile, în cazul în care urmărirea penală sau judecata a fost suspendată, precum și în cazul în care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală, încetarea urmăririi penale sau când instanţa a lăsat nerezolvată acţiunea civilă, aspecte care nu se regăsesc în prezenta speţă.

(Înalta Curte de Casaţie și Justiţie Secţia comercială decizia nr. 3737 din 11 decembrie 2008)

Tribunalul Dâmboviţa – Secţia Comercială și de Contencios Administrativ prin sentinţa nr.1695/21 noiembrie 2005 a respins cererea formulată de reclamanta SC M.T. SA în contradictoriu cu pârâta SC M. SA, pentru obligarea pârâtei la plata sumei reprezentând debit și dobândă legală până la data plăţii efective.

În fundamentarea acestei soluţii, s-a reţinut că pârâta a depus la dosar copia sentinţei penale nr.366/26 martie 2004 pronunţată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr.8562/2002, din care rezultă că SC M. SA a sesizat Poliţia municipiului despre faptul că Ș.C.D. a ridicat marfă în perioada februarie – august 2002 pentru plata căreia a emis mai multe file CEC fără acoperire bancară.

Conform adresei Poliţiei rezultă că în urma cercetărilor privind pe numitul Ș.C.D. s-a stabilit că marfa ridicată de acesta de la SC C. SA nu a fost predată către SC M. SA, ci a fost revândută de acesta altor societăţi comerciale.

Potrivit principiului „electa una via”, reclamanta a ales calea de recuperare a prejudiciului său prin constituirea ca parte civilă în dosarul penal în care inculpatul este Ș.C.D, dosar aflat în prezent în rejudecare ca urmare a admiterii apelului formulat și de reclamantă.

Curtea de Apel Ploiești – Secţia Comercială și de Contencios Administrativ prin decizia nr.69/27 martie 2008 a respins ca nefondat apelul formulat de reclamantă împotriva sentinţei nr.1695/21 noiembrie 2005 a Tribunalului Dâmboviţa.

Împotriva deciziei nr.69/27 martie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Ploiești – Secţia Comercială și de Contencios Administrativ a promovat recurs reclamanta SC M.T. SA care a criticat această hotărâre pentru nelegalitate, solicitând în temeiul art.304 pct.9 din Codul de procedură civilă, admiterea recursului, desfiinţarea în tot a deciziei atacate, iar pe fond admiterea acţiunii așa cum a fost formulată, cu acordarea de cheltuieli de judecată pentru toate fazele procesuale.

În dezvoltarea motivelor de recurs s-a susţinut că în cauză nu poate fi reţinută aplicarea principiului „electa una via”, deoarece în dosarul penal având ca obiect plângerea penală formulată de SC C. SA împotriva inculpatului Ș.C.D. și părţii responsabile civilmente SC M. SA nu există o hotărâre care să fi soluţionat definitiv și irevocabil acest proces penal. Mai mult, există posibilitatea recunoscută de art.20 din Codul de procedură penală de a se promova pentru valorificarea pretenţiilor civile o acţiune separată împotriva SC M. SA.

Intimata-pârâtă SC M. SA a depus întâmpinare prin care a cerut respingerea recursului.

Înalta Curte, analizând materialul probator administrat, în raport de toate criticile aduse prin cererea de recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, urmând a respinge ca nefondat recursul reclamantei, pentru următoarele considerente.

Conform cererii de chemare în judecată, reclamanta SC M. SA (fostă SC C. SA) a solicitat obligarea pârâtei SC M. SA la plata sumei compusă din: contravaloare marfă ridicată și neachitată; dobânda legală; dobânda legală aferentă debitului, în continuare, până la data plăţii efective și cheltuieli de judecată.

Din verificarea documentaţiei existente, rezultă că prin sentinţa penală nr.584/11 mai 2006 a Judecătoriei Sibiu, în baza art.14 și 346 alin.1 din Codul de procedură penală, cu aplicarea art.998-999 Cod civil și art.1003 din Codul civil au fost obligaţi în solidar inculpaţii Ș.C.D. și G.P.I. și în solidar și cu părţile responsabile civilmente SC E.C. SRL și SC C.E.C. SRL la plata sumei în litigiu către partea civilă SC M. SA.

Tot prin aceiași hotărâre judecătorească s-a mai dispus și respingerea acţiunii civile formulate de către SC M. TÂRGOVIȘTE SA împotriva SC M. SA Mediaș.

Ulterior, Tribunalul Sibiu prin decizia penală nr.28/7 februarie 2005 pronunţată în dosarul nr.4253/2004 a admis apelurile declarate de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Sibiu și partea civilă SC COST SA Târgoviște, a desfiinţat sentinţa și a trimis cauza spre rejudecare, fiind înregistrată pe rolul Judecătoriei Sibiu la nr.2621/R/2005.

În considerentele atât ale sentinţei penale nr.584/11 mai 2006 a Judecătoriei Sibiu cât și ale deciziei penale nr.218/12 octombrie 2007 a Tribunalului Sibiu – Secţia Penală s-a reţinut că s-a impus respingerea acţiunii civile formulate de către SC M. TÂRGOVIȘTE SA împotriva SC M. SA, constatându-se că inculpatul Ș.C.D. a ridicat marfa pe baza unor delegaţii emise de SC M. SA, însă aceste delegaţii nu au fost date de respectiva societate pentru a ridica mărfuri de la SC C SA și nu au fost semnate în fals de către inculpat. Or, în aceste condiţii nu s-a putut considera că inculpatul ar fi prepusul SC M. SA, care nici măcar nu a recepţionat vreodată mărfurile ridicate de către inculpat.

Din perspectiva celor expuse anterior, apare de necontestat că persoana fizică posedând capacitate deplină de exerciţiu sau persoana juridică are posibilitatea de a-și valorifica pretenţiile civile fie prin exercitarea acţiunii civile în cadrul procesului penal, fie prin exercitarea acţiunii civile în afara procesului penal, la instanţa civilă.

Pentru buna desfășurare a procesului penal, dreptul de opţiune este irevocabil, în sensul că persoana fizică sau juridică prejudiciată material prin infracţiune, alegând una dintre cele două căi de exercitare a acţiunii civile, nu o poate părăsi (electa una via non datur recursus ad alteram), iar în cazul în care părăsește cale aleasă, ea pierde definitiv dreptul de a mai obţine repararea pe cale judiciară a pagubei produse prin infracţiune.

De la principiul irevocabilităţii dreptului de opţiune, există și unele excepţii, când partea civilă poate părăsi procesul penal și poate exercita acţiunea civilă în faţa instanţei civile, în cazul în care urmărirea penală sau judecata a fost suspendată, precum și în cazul în care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală, încetarea urmăririi penale sau când instanţa a lăsat nerezolvată acţiunea civilă, aspecte care nu se regăsesc în prezenta speţă.

Înalta Curte a respins recursul ca nefondat.