SRL validity of general assembly resolution: misapplication of joint-stock company convocation and conflict-of-interest voting rules.

Societate cu răspundere limitată. Hotărârea adunării generale. Condiţii de valabilitate.

Extinderea aplicabilităţii regulilor specifice societăţilor pe acţiuni și la societăţile cu răspundere limitată este posibilă doar la situaţiile pentru care legiuitorul a stipulat în mod expres acest lucru.

Înalta Curte de Casaţie și Justiţie Secţia comercială decizia nr.3471 din 20 noiembrie 2008)

Prin sentinţa civilă nr.109 din 20 iunie 2007 a Tribunalului Constanţa-Secţia comercială, dată în camera de consiliu, a fost respinsă ca nefondată cererea prin care reclamantul D.C. solicitase ca în contradictoriu cu S.C. C. S SRL și pârâţii T.M., T.D.Gh. și B.C. să se constate nulitatea absolută a Hotărârii Adunării Generale a asociaţilor din 23 decembrie 2003.

Din considerentele acestei sentinţe, pronunţată în contradictoriu numai cu pârâta S.C. C. S SRL rezultă că prin încheierea interlocutorie din 15 februarie 2007, a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor T.M., T.D.Gh. și B.C., acţiunea reclamantului formulată împotriva acestora fiind respinsă la acel termen ca fiind introdusă împotriva unor persoane lipsite de calitate.

Prin aceeași încheiere s-au respins excepţiile inadmisibilităţii acţiunii reclamantului ca și cea a lipsei calităţii sale procesuale active invocate de S.C. C. S SRL.

Pe fondul cererii instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că motivele de nulitate absolută invocate de reclamant nu pot fi reţinute deoarece reclamantul a invocat încălcarea dispoziţiilor art.117 al.8 din Legea 31/1990 doar cu privire la desemnarea lui T.D. ca administrator, desemnare făcută ca urmare a renunţării la mandat de către T.M., în condiţiile în care acesta nu a arătat ce anume nu s-a consemnat în procesul-verbal în legătură cu aceste aspecte.

De asemenea, s-a reţinut că adunarea din 23 decembrie 2003 a reprezentat a doua adunare, în sensul legii, ea fiind menţionată în convocator, așa încât nu s-au încălcat dispoziţiile art.192 alin.2 și 3 din Legea 31/1990, fiind întrunite cerinţele legale pentru deliberare și decizie.

În final se reţine că interdicţia impusă reclamantului de a vota a fost motivată de existenţa unui alt interes al acestuia decât acela al S.C. C. S SRL în problema extinderii reţelei de televiziune prin cablu, așa încât ea a fost făcută de ceilalţi asociaţi în considerarea dispoziţiilor art.79 al.1 din Legea 31/1990 text aplicabil și societăţilor cu răspundere limitată în virtutea dispoziţiilor art.197 al.3 din aceeași lege, iar dispoziţiile art.82 din Legea 31/1990 nu se aplică în cauză.

Apelul declarat de reclamant împotriva acestei sentinţe a fost admis prin decizia civilă nr.286/COM din 21 decembrie 2007 a Curţii de Apel Constanţa-Secţia comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal iar pe fond soluţia a fost schimbată în tot în sensul admiterii acţiunii și constatării nulităţii absolute a hotărârii AGA din 23 decembrie 2003 a S.C. C. S SRL.

Instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că în cazul în care administratorul unei societăţi comerciale a fost mandatat în această calitate prin actele constitutive, atunci revocarea sa nu mai are caracterul unei revocări ci reprezintă o modificare a actului constitutiv.

În acest caz, conform dispoziţiilor art.117 al.8 din Legea 31/1990 convocatorul adunării generale trebuia să cuprindă textul integral al propunerilor, cerinţă neîndeplinită în speţă, actele constitutive ale pârâtei S.C. C. S SRL menţionându-l în art.5 alin.5.2 pe T.M. ca administrator. Împrejurarea că actele constitutive reprezintă voinţa asociaţilor nu face ca acestea să se aplice cu prioritate, deoarece ar echivala cu eludarea legii.

În consecinţă, acest motiv de nulitate al hotărârii adunării generale invocat de reclamant a fost apreciat ca întemeiat.

Cât privește interzicerea exercitării dreptului de a vota pentru extinderea reţelei CATV a C. S și majorarea capitalului social, impusă reclamantului, instanţa de apel a reţinut că instanţa de fond a făcut o greșită interpretare a legii deoarece Legea 31/1990 reglementează cadrul de formare a voinţei sociale, așa încât nerespectarea dispoziţiilor sale procedurale atrage nulitatea hotărârii luate în asemenea condiţii. Ori, este lipsit de relevanţă faptul că și fără votul reclamantului s-ar fi întrunit majoritatea cerută de lege, așa încât excluderea sa de la vot a fost nelegală pentru ultimele două puncte de pe ordinea de zi a adunării.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâta S.C. C. S SRL și pârâţii T.D.Gh. și B.C., solicitând modificarea ei pentru nelegalitate.

În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate pe dispoziţiile art.304 pct.5,6,7 și 9 Cod procedură civilă recurenţii critică, în esenţă, faptul că instanţa de apel greșit a aplicat dispoziţiile art.117 al.8 din Legea 31/1990 și societăţilor cu răspundere limitată, deoarece acest text vizează doar societăţile pe acţiuni, iar art.190 al.3 din Legea 31/1990 obliga doar la enunţarea ordinii de zi în convocatorul adunărilor societăţilor cu răspundere limitată, mai ales că ar fi fost imposibil de a se trece în convocator numele noului administrator în condiţiile în care la data convocării era imposibil de a se cunoaște ce propuneri se vor face;

Recursul este parţial fondat pentru considerentele ce se vor arăta:

Curtea apreciază criticile recurentei S.C. C. S SRL ca fiind întemeiate în ceea ce privește greșita interpretare și aplicare a legii, respectiv a dispoziţiilor art.117 al.8 și art.79 din Legea 31/1990, astfel cum erau în vigoare la data adoptării hotărârii AGA a cărei nulitate a invocat-o reclamantul.

Așa cum rezultă din structura reglementărilor cuprinse în Legea 31/1990, dispoziţiile art.117 al.8 din Legea 31/1990 privesc funcţionarea societăţilor pe acţiuni, societăţi de capital guvernate de reguli diferite faţă de cele specifice societăţilor de persoane, cum este societatea cu răspundere limitată.

Extinderea aplicabilităţii regulilor specifice societăţilor pe acţiuni și societăţilor cu răspundere limitată este de strictă interpretare și ea este posibilă doar acolo unde legiuitorul a stipulat în mod expres acest lucru.

Instanţa de apel a considerat greșit că hotărârea asociaţilor este lovită de nulitate în condiţiile în care în convocator nu s-a trecut integral textul propunerilor legate de noul administrator ce urma a fi desemnat, extinzând nejustificat dispoziţiile art.117 al.8 din Legea 31/1990 și societăţii cu răspundere limitată, cu atât mai mult cu cât, chiar dacă în actul constitutiv era nominalizată o anume persoană ca administrator, alegerea unei alte persoane, ca urmare a retragerii acesteia, tot în aceeași funcţie, făcea imposibilă nominalizarea în convocator a noii propuneri deoarece ar fi însemnat ca administratorul, ce face convocarea adunării, să se substituie adunării generale, singura în care se poate manifesta voinţa societară de către toţi asociaţii ce pot face propuneri pentru noul administrator.

Menţionarea în convocatorul adunării generale la pct.2 a „desemnării administratorului S.C. C. S SRL” urmare renunţării la mandat de administratorul în funcţie, ce a și făcut convocarea, este și în concordanţă cu cele stipulate în art.5.2 din contractul de societate.

Cât privește greșita interpretare și aplicare a dispoziţiilor art.79 din Legea 31/1990 în legătură cu suprimarea dreptului de vot al reclamantului pentru pct.4 și 5 de pe ordinea de zi, Curtea apreciază că soluţia instanţei de apel este greșită în condiţiile în care, așa cum s-a consemnat în procesul-verbal al adunării, această suprimare s-a produs urmare aprecierii că reclamantul avea interese contrare acelora ale societăţii în problema extinderii emisiei reţelei, interese apreciate corect de instanţa de fond în raport de notificarea reclamantului din 5 septembrie 2003 comunicată celorlalţi asociaţi.

În consecinţă, Curtea apreciază criticile pe acest aspect ca fiind întemeiate, urmând ca recursul să fie admis în temeiul dispoziţiilor art.312 al.1 coroborat cu art.304 pct.9 Cod procedură civilă.