Financial control report excluded from civil legal act classification for nullity challenges under Art. 942 Civil Code

Natura juridică a procesului-verbal de control financiar

Procesul-verbal întocmit de contabilul societăţii în temeiul Legii nr.31/1990 și care cuprinde constatările unui control financiar la societatea comercială nu este un act juridic civil, astfel cum este definit de art.942 Cod civil.

Înalta Curte de Casaţie și Justiţie Secţia comercială decizia nr.3461 din 19 noiembrie 2008)

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa reclamanta SC A.S.T. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC A. SA să se dispună pe cale judiciară constatarea nulităţii absolute a procesului verbal de control întocmit de revizorul contabil la data de 28 septembrie 2001, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată legate de proces.

Reclamanta a arătat în susţinerea acţiunii că procesul verbal amintit are valoarea unui act juridic constatator nul absolut pentru lipsa totală a consimţământului, înţeles drept o condiţie de validitate a oricărei operaţiuni juridice, impusă de art.948 punctul 2 Cod civil; s-a subliniat că autorul a decedat la data de 17 august 2001, astfel încât manifestarea de voinţă cuprinsă în procesul verbal nu îi aparţine; în drept au fost invocate dispoziţiile art.5 și 948 Cod civil.

La termenul din 21 martie 2006 au fost formulate în contradictoriu cu pârâta cereri de intervenţie în interes propriu de către B.Gh. și P.N., prin care se tinde de asemenea la admiterea cererii principale și la constatarea nulităţii absolute a procesului verbal de control; intervenienţii au arătat că sunt direct interesaţi în lipsirea de efecte a actului, având în vedere că el cuprinde constatări care nu corespund adevărului, de natură a le leza drepturile și interesele, în calitate de foști membri în organele de conducere ale sucursalei SC A.S.P.

Prin încheierea din 24 mai 2007 a fost respinsă ca neîntemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, considerentele acestei dispoziţii fiind consemnate în încheierea de ședinţă.

Prin Sentinţa civilă nr.5988/15 noiembrie 2007 pronunţată de Tribunalul Constanţa s-a respins acţiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta prin administrator judiciar, ca nefondată.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că prin procesul verbal întocmit de revizorul contabil s-au consemnat rezultatele unui control financiar intern asupra modului de gestionare a patrimoniului sucursalei SC A.S.P. precum și asupra dispoziţiilor date de conducerea societăţii; controlul a fost efectuat de persoana menţionată în baza Legii 31/1990, a deciziei societăţii mamă.

A mai reţinut prima instanţă că actul juridic civil este definit ca o manifestare de voinţă făcută cu intenţia de a produce efecte juridice, respectiv de a naște, modifica ori stinge un raport juridic civil concret; printre elementele caracteristice ale actului juridic civil se evidenţiază așadar intenţia de a naște, modifica ori stinge un raport civil concret, raport înţeles ca o relaţie socială guvernată de normele de drept civil.

Această trăsătură esenţială deosebește actul civil – în sensul acestuia de operaţiune juridică, iar nu de înscris constatator – de actele juridice din alte ramuri de drept.

În acest sens s-a reţinut că operaţiunea de control financiar – reglementată de dreptul fiscal – și nu de normele dreptului civil – a fost efectuată de către un salariat însărcinat prin ordin de serviciu cu exercitarea atribuţiilor specifice cenzorilor societăţilor comerciale, astfel încât ea nu tinde la crearea sau modificarea unor raporturi de drept civil, ci la crearea unor raporturi între cei anchetaţi de organele interne ale societăţii și aceasta din urmă, scopul final fiind antrenarea răspunderii disciplinare și materiale (caracteristică dreptului muncii), ori – după caz – a vinovăţiei în plan penal.

Astfel s-a reţinut că nu pot fi valorificate critici de nulitate absolută întemeiate pe dispoziţiile de drept comun ale art.948 și următoarele Cod civil pentru lipsirea de efecte juridice a unui act juridic care nu este civil, în sensul că nu este guvernat de normele dreptului civil.

Împotriva sentinţei menţionate a declarat apel reclamanta care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea apelului s-a arătat că prima instanţă a reţinut în mod greșit că procesul verbal a cărui nulitate s-a solicitat este un act de control financiar reglementat de dreptul fiscal, astfel că nu pot fi valorificare critici de nulitate absolută întemeiate pe dispoziţiile art.948 și următoarele Cod civil.

Apelanta apreciază că procesul-verbal de control este un act juridic constatator – act juridic civil.

Curtea de Apel Constanţa – Secţia Comercială, Maritimă și Fluvială, Contencios Administrativ și Fiscal prin decizia civilă nr.39/COM pronunţată la data de 5 martie 2008 a respins ca nefondat apelul reclamantei cu motivarea în esenţă că faţă de conţinutul și temeiul juridic în baza căruia a fost întocmit procesul-verbal a cărui nulitate s-a solicitat, acesta nu este un act juridic civil în sensul art.942 Cod civil.

Împotriva deciziei, reclamanta, în termen legal a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei atacate și a sentinţei și rejudecând cauza admiterea acţiunii, constatarea nulităţii absolute a procesului-verbal.

În motivarea recursului, reclamanta invocă motivul de nelegalitate prevăzut de pct.7 al art.304 Cod procedură civilă întrucât decizia nu este motivată, instanţa de apel a apreciat prin considerente că actul juridic a cărui nulitate absolută s-a solicitat nu se încadrează în tipologia actului juridic civil reglementat de titlu III Cod civil, ci este un act reglementat de dreptul fiscal, fără a motiva în drept aceasta, faţă de prevederile OG 70/1997 privind controlul fiscal și OG 92/2003 – Codul de procedură fiscal.

Reclamanta invocă și motivul de nelegalitate prevăzut de pct.9 al art.304 Cod procedură civilă arătând că instanţa nepronunţându-se asupra reglementărilor fiscale în materie aplicabile speţei a apreciat greșit că procesul-verbal nr.1825/28 septembrie 2001 nu este un act juridic civil.

Recurenta menţionează că procesul-verbal este un act juridic civil, fiind o manifestare de voinţă făcută cu intenţia de a produce consecinţe juridice iar consimţământul este o condiţie esenţială a actului juridic și faptul că revizorul care a întocmit procesul-verbal a decedat, conduce la lipsa totală a consimţământului.

Recursul declarat de reclamantă nu este fondat și va fi respins pentru următoarele considerente:

Analizând primul motiv de recurs invocat, prevăzut de pct.7 al art.304 Cod procedură civilă, Înalta Curte constată că nu este fondat, decizia atacată cuprinde motivele pe care se sprijină, instanţa de apel analizând hotărârea apelată în raport de motivele de apel invocate, a reţinut că hotărârea primei instanţe este legală întrucât procesul-verbal nr.1825/28 septembrie 2001 întocmit de contabilul societăţii în temeiul Legii nr.31/1990 și care cuprinde constatările unui control financiar la societatea comercială nu este un act juridic civil, astfel cum este definit de art.942 Cod civil.

Nu este incident cauzei nici pct.9 al art.304 Cod procedură civilă, instanţa de apel cât și instanţa de fond corect au reţinut și interpretat natura procesului-verbal de control financiar, a cărui nulitate absolută a fost solicitată.

În consecinţă, hotărârea atacată fiind legală, recursul reclamantei va fi respins ca nefondat, în temeiul art.312 (1) Cod procedură civilă.