Autonomy of promissory notes: inapplicability of subsequence principle in cambial obligations
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice dismissed the appeal, upholding the lower courts' rulings and allowing the holder of the promissory notes to prevail in the enforcement action. The dispute arose when a company sought to nullify a sales contract and the associated promissory notes, alleging that the contract lacked valid consent and that the notes were issued by mistake under an absolute nullity, thereby arguing that the invalidity of the primary contract should extinguish the subsequent cambial obligations. The Court held that the principle of subsequence—which would generally invalidate a subsequent act upon the nullity of a principal act—does not apply to promissory notes due to the general, abstract, autonomous, and independent nature of cambial obligations. Relying on Article 63 of Law No. 58/1934, the Court established that the debtor’s defenses against the lawful holder are strictly limited and cannot be derived from the fundamental legal relationship that occasioned the issuance of the title, thus affirming that the obligor must execute the obligation based solely on the title itself.
Legislator headnote
AI generatedart.63 din Legea nr.58/1934; Autonomy of promissory notes: inapplicability of subsequence principle in cambial obligations: Caracterul autonom al obligațiilor cambiale face ca posibilitățile de apărare ale debitorului să fie mai restrânse decât în dreptul comun, în acest sens art.63 din Legea nr.58/1934 asupra cambiei și biletului la ordin astfel cum a fost modificată, prevede expres excepțiile pe care debitorul le poate opune posesorului cambiei pe calea acțiunii cambiale sau opoziției.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Bilet la ordin
Inaplicabilitatea, în cadrul obligațiilor cambiale, a principiului anulării actului subsecvent ca urmare a anulării actului principal
Principiul anulării actului subsecvent ca o consecință a anulării actului juridic principal nu se aplică în cazul biletului la ordin dat fiind caracterul general și abstract al obligațiilor cambiale, autonome și independente față de raportul juridic fundamental care i-a dat naștere și față de care se comportă ca o obligație de sine stătătoare. Altfel spus posesorul legitim al titlului de valoare își exercită dreptul și emitentul titlului execută obligația în temeiul titlului, și nu în baza raportului juridic care a ocazionat emiterea titlului
(Înalta Curte de Casație și Justiție Secția comercială decizia nr. 3410 din 14 noiembrie 2008)
Prin acțiunea introductivă înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția Comercială reclamanta SC A.I. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC B. SRL să se constate: nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare, pentru inexistența consimțământului; să se constate plata lucrului nedatorat, prin emiterea biletelor la ordin și respectiv nulitatea biletelor la ordin emise din eroare.
În motivare reclamanta a susținut că a inițiat o serie de relații comerciale de vânzare-cumpărare cu pârâta, derulate sub forma livrării mărfii însoțită de factură și că urmare unor neconcordanțe privind sumele restante existente în evidențele contabile ale părților s-a încercat clarificarea situației, ocazie cu care a constatat caracterul fals al contractului de vânzare-cumpărare, care nu poartă semnătura reprezentanților societății, așa încât emiterea biletelor la ordin pentru suma în litigiu este rezultatul erorii de fapt asupra raporturilor cu pârâta.
Prin sentința comercială nr.1299 din 22 martie 2005 Tribunalul a respins acțiunea formulată de reclamantă ca neîntemeiată. (...)
Referitor la anularea biletelor de ordin instanța apreciază că acestea având un caracter autonom și independent, nu pot fi anulate pentru vicii care vizează raportul juridic fundamental.
Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel București – Secția a VI-a Comercială prin decizia nr.826 pronunțată la 14 decembrie 2005.
Răspunzând motivelor de apel circumscrise celor trei capete de cerere din acțiunea introductivă, instanța de control judiciar confirmă ca legale și temeinice dezlegările în fapt și în drept statuate de tribunal.
Împotriva acestei decizii reclamanta a declarat recurs la data de 20 februarie 2006 solicitând modificarea în tot a hotărârii atacate ca nelegală și netemeinică și pe fond admiterea cererii introductive astfel cum cererea a fost precizată.
Recurenta și-a întemeiat recursul pe motivul prevăzut de art.304 pct.9 cod procedură civilă susținând că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii sub următoarele aspecte: (...)
- biletele la ordin emise din eroare au la bază un act juridic lovit de nulitate absolută, iar instanța în mod eronat a apreciat caracterul lor autonom, ele neputând fi rupte din contextul actului de conciliere fiind menționate expres în procesul verbal de conciliere.
Recursul este nefondat.
Principiul anulării actului subsecvent ca o consecință a anulării actului juridic principal nu se aplică în cazul biletului la ordin dat fiind caracterul general și abstract al obligațiilor cambiale, autonome și independente față de raportul juridic fundamental care i-a dat naștere și față de care se comportă ca o obligație de sine stătătoare. Altfel spus posesorul legitim al titlului de valoare își exercită dreptul și emitentul titlului execută obligația în temeiul titlului, și nu în baza raportului juridic care a ocazionat emiterea titlului.
Caracterul autonom al obligațiilor cambiale face ca posibilitățile de apărare ale debitorului să fie mai restrânse decât în dreptul comun, în acest sens art.63 din Legea nr.58/1934 asupra cambiei și biletului la ordin astfel cum a fost modificată, prevede expres excepțiile pe care debitorul le poate opune posesorului cambiei pe calea acțiunii cambiale sau opoziției.