Constitutional exception on stamp duty inadmissible in commercial insolvency; appeal dismissed and solidarity judgment upheld.

Excepția de neconstituționalitate. Admisibilitate

Cererea de sesizare a Curții Constituționale în vederea pronunțării asupra excepției de neconstituționalitate a art. 3 lit. g) din Legea nr. 146/1997, nu poate fi primită deoarece vizează o prevedere legală care nu are legătură cu soluționarea litigiului dintre părți.

(Înalta Curte de Casație și Justiție Secția comercială decizia nr. 3355 din 12 noiembrie 2008)

Prin sentința comercială nr. 1591 din 27 aprilie 2007 Tribunalul București – Secția a VII-a Comercială a admis cererile formulate de creditoarele M.S., AVAS, A.F.P. SECTOR 5 și SC. F.D.F.E.E. și a obligat pârâții I.M., B.B. și SC. M. SRL, în solidar, să suporte pasivul debitoarei SC. M. SA conform tabelului consolidat al creanțelor, reținând că, în cauză sunt îndeplinite condițiile art. 124 lit. a) din Legea nr. 64/1995, actual art. 138 lit. a) din Legea nr. 85/2006, întrucât au fost folosite bunurile și creditele debitoarei, în folosul unei alte persoane juridice, cauzând debitoarei starea de insolvență.

Împotriva acestei sentințe, pârâții I.M. și B.B. au declarat recurs, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinice.

Curtea de Apel București - Secția a V-a Comercială, prin decizia nr. 2053 din 21 decembrie 2007 a respins ca nefondat recursul pârâților I.M. și B.B., reținând din probatoriul administrat, că recurenții au cauzat, prin folosirea bunurilor și creditelor debitoarei în folosul unei alte persoane juridice, starea de insolvență a SC. M. SA.

Împotriva acestei decizii pârâții au formulat contestație în anulare, soluționată prin încheierea din data de 5 mai 2008, prin care s-a dispus în temeiul art. 29 alin. 6 raportat la alin.1 din Legea nr. 47/1992, republicată în 2004, respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 lit. g) din Legea nr. 146/1997, ca inadmisibilă.

Împotriva acestei încheieri, contestatorii I.M. și B.B. au declarat recurs, solicitând admiterea recursului și sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată în fața Curții de Apel București.

Critica adusă deciziei atacate, se referă, în esență, la greșita soluționare a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 lit. g) din Legea nr. 146/1997, fără a se ține seama de faptul că, în speță, excepția de neconstituționalitate nu este contrară prevederilor alin. 1, 2 sau 3 art. 29 din Legea nr. 47/1992.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 29 alin. 1 și 2 din Legea nr. 47/1992 republicată, excepția de neconstituționalitate poate fi ridicată împotriva unei legi, ordonanțe sau dispoziții ale acestora, în vigoare, care au legătură cu soluționarea cauzei, ori în speță, excepția invocată privește neconstituționalitatea dispozițiilor art. 3 lit. g) din Legea nr. 146/1997, referitor la cuantumul taxei de timbru reglementată pentru judecarea contestației în anulare, dispoziție legală care nu privește în nici un caz judecarea în fond a contestației în anulare.

Se constată că, neconstituționalitatea dispozițiilor art. 3 lit. g) din Legea nr. 146/1997, nu are legătură cu soluționarea în fond a contestației în anulare, astfel că, în mod corect s-a considerat că este contrară dispozițiilor art. 1 alin. 1 din Legea nr. 47/1992, republicată, fiind respinsă ca inadmisibilă, în raport cu obiectul cauzei.

Așa fiind, se apreciază că cererea de sesizare a Curții Constituționale în vederea pronunțării asupra excepției de neconstituționalitate a art. 3 lit. g) din Legea nr. 146/1997, nu poate fi primită deoarece vizează o prevedere legală care nu are legătură cu soluționarea litigiului dintre părți.

În consecință, potrivit dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.