Legislator Case Law & Legislation
ICCJ_83308 AI generated

Exclusive territorial jurisdiction for challenging fiscal seizure assurance verbal reports: competence of the court where the issuing tax administration is located.

Case Number ICCJ_83308
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Outcome Allowed / Granted

Legislator summary

AI generated

The Supreme Court of Romania resolved a negative conflict of jurisdiction between two district courts, ultimately assigning exclusive territorial jurisdiction to the District Court of Hârșova to adjudicate the dispute. The case involved a challenge by a debtor company against a seizure assurance verbal report (a specific enforcement act) concerning immovable property, issued by a local tax administration, which was based on a separate decision to institute guarantee measures by a different regional tax directorate. The court determined that the challenge targeted only the enforcement act itself, not the underlying administrative decision, and that exclusive territorial jurisdiction is governed by imperative norms requiring the court in the territory where the issuing organ of the contested act is located, not the organ that issued the original measure. The decisive legal basis included Articles 172 and 129 of the Tax Procedure Code (O.G. 92/1993 as amended) defining exclusive territorial competence based on the issuing organ's seat, applied alongside Articles 20-22 of the Code of Civil Procedure for resolving conflicts of jurisdiction.

Legislator headnote

AI generated

art.22 (3) Cod procedură civilă; Exclusive territorial jurisdiction for challenging fiscal seizure assurance verbal reports: competence of the court where the issuing tax administration is located: The case involved a challenge by a debtor company against a seizure assurance verbal report (a specific enforcement act) concerning immovable property, issued by a local tax administration, which was based on a separate decision to institute guarantee measures by a different regional tax directorate. The court determined that the challenge targeted only the enforcement act itself, not the underlying administrative decision, and that exclusive territorial jurisdiction is governed by imperative norms requiring the court in the territory where the issuing organ of the contested act is located, not the organ that issued the original measure. The decisive legal basis included Articles 172 and 129 of the Tax Procedure Code (O.G. 92/1993 as amended) defining exclusive territorial competence based on the issuing organ's seat, applied alongside Articles 20-22 of the Code of Civil Procedure for resolving conflicts of jurisdiction.

Keywords

AI generated
territorial jurisdiction tax enforcement tax procedure code negative conflict of jurisdiction local tax challenge of administrative decisions

Cited Legislation

AI generated
art.22 (3) Cod procedură civilă
Provision cited in the final order to establish the territorial jurisdiction of the competent court and resolve the negative conflict.
AI generated

Key legal questions extracted by Legislator

AI generated
art.22 (3) Cod procedură civilă

Provision cited in the final order to establish the territorial jurisdiction of the competent court and resolve the negative conflict.

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Conflict de competenţă

Instanţa competentă să soluţioneze contestaţia împotriva procesului verbal de sechestru asigurator – ca act de executare propriu-zis – emis de un organ fiscal

Competenţa revine judecătoriei aflată în raza de activitate a organului emitent al actului contestat, în speţă fiind vorba de a o competenţă teritorială exclusivă reglementată prin norme imperative, respectiv prevederile art.172 Cod procedură fiscală, aprobat prin OG 92/1993 cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art.129 din același cod.

(Înalta Curte de Casaţie și Justiţie Secţia comercială decizia nr. 3111 din 29 octombrie 2008)

Prin contestaţia adresată Judecătoriei Hârșova S.C. I.T. SRL, a contestat procesul – verbal de sechestru asigurător pentru bunurile imobile, emis de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Finanţelor Publice – Administraţia Finanţelor Publice a Orașului Hârșova.

În drept, și-a întemeiat contestaţia pe dispoziţiile art.141, art.145, art.148 pct.4, lit.b, art.148 pct.2 lit.b, art.152 pct.1, lit.a, b, e, f, g, l, art.172, art.173 Cod procedură fiscală cu modificările și completările ulterioare, aprobat prin O.G. nr.93/2003.

Prin sentinţa civilă nr.130/C/2008 a Judecătoriei Hârșova a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe și a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bacău. În considerentele sentinţei s-a reţinut că potrivit art.129 alin.11 coroborat cu art.172 din O.G. nr.92/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare, împotriva deciziei, cel interesat poate face contestaţie în termen de 15 zile de la data comunicării, la judecătoria în a cărei rază teritorială se afla sediul organului fiscal care a emis decizia. Având în vedere că decizia de instituire a măsurilor asigurătorii a fost emisă la data de 10 ianuarie 2008 de Administraţia Finanţelor Publice Bacău, în calitate de organ fiscal, s-a apreciat că Judecătoria Bacău este competentă să soluţioneze cauza.

Judecătoria Bacău, prin sentinţa civilă nr.6414 din 6 august 2008, a declinat la rândul său competenţa teritorială în favoarea Judecătoriei Hârșova, judeţul Constanţa având în vedere că măsura dispusă prin decizia nr.54/11 ianuarie 2008 de către D.G.F.P. Bacău, respectiv aplicarea sechestrului asigurător a fost adusă la îndeplinire de către intimata A.F.P. Hârșova, conform procesului – verbal de sechestru nr.257/14 ianuarie 2008.

Constatând ivit conflictul negativ de competenţă între Judecătoria Bacău și Judecătoria Hârșova, în temeiul art.20 – 22 Cod procedură civilă, a fost învestită Înalta Curte de Casaţie și Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

Analizând conflictul negativ de competenţă se constată că Înalta Curte de Casaţie și Justiţie este legal învestită, conform art.22 (3) Cod procedură civilă, cele două instanţe (judecătorii) în conflict negăsindu-se în circumscripţia aceleiași curţi de apel și prin hotărâri irevocabile s-au declarat necompetente de a judeca aceeași pricină, conform art.20 (2) Cod procedură civilă.

În cauză este vorba de o competenţă teritorială exclusivă reglementată prin norme imperative, respectiv prevederile art.172 Cod procedură fiscală aprobat prin O.G. nr.92/1993, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art.129 din același cod.

Obiectul contestaţiei totodată, al învestirii instanţei de judecată vizează procesul - verbal de sechestru asigurător asupra bunurilor imobile nr.257/14 ianuarie 2007, emis de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Finanţelor Publice Constanţa – Administraţia Finanţelor Publice a Orașului Hârșova și nu Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr.54 emisă la 11 ianuarie 2008, de Direcţia Generală a Finanţelor Publice – Administraţia Finanţelor Publice Bacău, care a stat, este adevărat la baza întocmirii ulterioare a procesului – verbal de sechestru.

Potrivit art.129 alin.11 din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, împotriva deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii se poate face contestaţie în termen de 15 zile de la data comunicării, la judecătoria în a cărei rază teritorială se află sediul organului fiscal care a emis decizia.

În cauză, nu rezultă din niciun capăt de cerere al contestaţiei la executare că petentul ar fi solicitat și desfiinţarea deciziei nr.54 din 11 ianuarie 2008 emisă de Direcţia Generală a Finanţelor Publice – Administraţia Finanţelor Publice Bacău, ceea ce s-a contestat fiind procesul – verbal de sechestru ca act juridic de executare propriu-zis, distinct, pentru motive care privesc condiţiile de formă și fond necesare pentru valabilitatea acestuia.

De altfel, petenta – contestatoare în apărările sale, pe parcursul judecăţii a arătat că decizia sus-menţionată la care a făcut referire intimata A.N.A.F.D.F.P. Constanţa - Administraţia Finanţelor Publice a Orașului Hârșova ca justificare legală faţă de măsurile asigurătorii dispuse, nu i-a fost comunicată pentru a putea fi contestată încât, evident, acestea fiind limitele învestirii și competenţa teritorială de soluţionare a cauzei trebuie analizată în raport cu obiectul cererii și prin raportare la dispoziţiile legale incidente arătate din a căror interpretare rezultă că în cauză această competenţă revine Judecătoriei Hârșova aflată în raza de activitate a organului emitent al actului contestat.

Așa fiind, în aplicarea dispoziţiilor art.22 (3) Cod procedură civilă s-a stabilit competenţa teritorială în favoarea Judecătoriei Hârșova.