Late-payment penalties for non-budgetary debts cannot be calculated using statutory interest rates applicable to state budget obligations
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the recourse as unfounded, thereby upholding the appellate decision that rejected the plaintiff's claim and allowing the lower courts' judgments to remain in force. The dispute concerned a claim for late-payment penalties calculated based on the interest rates applicable to budgetary obligations, which the plaintiff sought against the defendant to recover a debt arising from an irreducible judicial decision. The court held that the existence of a prior final judgment did not preclude it from assessing the nature of the penalty, ruling that the plaintiff's claim did not constitute a budgetary obligation and the plaintiff did not fall within the category of creditors stipulated in the applicable Government Orders (e.g., HG 1043/2001, HG 874/2001, HG 564/2000, HG 1513/2002, HG 67/2004, HG 784/2005). Consequently, the plaintiff was not entitled to the higher statutory delay majorizations reserved for budgetary claims, leading to the rejection of the action on the merits.
Legislator headnote
AI generatedLate-payment penalties for non-budgetary debts cannot be calculated using statutory interest rates applicable to state budget obligations: Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta U.M.C. invocând dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul admiterii apelului și pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și obligarea pârâtei la 379.402,46 lei reprezentând penalități de întârziere la debitul neachitat.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Obligație de plată
Penalități de întârziere aferente unei creanțe nebugetare, solicitate în temeiul unei hotărâri judecătorești irevocabile
Existența hotărârii judecătorești ce reprezintă titlul executoriu, intrată în puterea lucrului judecat nu leagă instanța în ceea ce privește acordarea penalităților de întârziere al căror cuantum a fost determinat prin raportare la actele normative în vigoare incidente creanțelor bugetare.
Creanța pretinsă de reclamantă nu constituie o obligație bugetară pentru ca reclamanta să fie îndreptățită a solicita majorări de întârziere.
(Înalta Curte de Casație și Justiție Secția comercială decizia nr. 2990 din 21 octombrie 2008)
Prin sentința civilă nr.3610/COM/2007 Tribunalul Constanța – Secția Comercială a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta U.M.C. în contradictoriu cu pârâta C.N.C.F.R. CFR SA.
Prima instanță a reținut că modul de calcul al penalităților s-a raportat la procentul legal stabilit prin hotărârea de guvern ce reglementează cota majorărilor de întârziere a obligațiilor bugetare, iar creanța pretinsă nu constituie o obligație bugetară.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel pârâta criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Prin decizia civilă nr.42/COM /10 martie 2008 Curtea de Apel Constanța – Secția Comercială, Maritimă Fluvială, Contencios Administrativ și Fiscal a respins ca nefondat apelul.
Pentru a hotărî astfel instanța de apel a reținut că existența hotărârii judecătorești ce reprezintă titlul executoriu, intrată în puterea lucrului judecat nu leagă prezenta instanță în ceea ce privește acordarea penalităților de întârziere al căror cuantum a fost determinat prin raportare la actele normative în vigoare incidente creanțelor bugetare.
Faptul că, după pronunțarea unei hotărâri judecătorești – ce ulterior a devenit titlul său executoriu – reclamanta a avut o atitudine pasivă, lipsită de diligență în ceea ce privește recuperarea debitului nu conferă caracter întemeiat pretențiilor sale.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta U.M.C. invocând dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul admiterii apelului și pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și obligarea pârâtei la 379.402,46 lei reprezentând penalități de întârziere la debitul neachitat.
Recursul ca nefondat.
Pretențiile reclamantei reprezintă penalități de întârziere calculate de la data pronunțării deciziei civile nr.5493/2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, raportat la procentul legal stabilit prin hotărâri de guvern, acte normative care reglementează cota majorărilor de întârziere a obligațiilor bugetare.
În mod întemeiat instanța de apel a reținut că existența hotărârii judecătorești ce reprezintă titlul executoriu, intrată în puterea lucrului judecat nu legă instanța în ceea ce privește acordarea penalităților de întârziere al căror cuantum a fost determinat prin raportare la actele normative în vigoare incidente creanțelor bugetare.
Creanța pretinsă de reclamantă nu constituie o obligație bugetară pentru ca reclamanta să fie îndreptățită a solicita majorări de întârziere, nefăcând parte din categoria creditorilor așa cum stipulează H.G. nr.1043/2001, H.G. nr.874/2001, H.G. nr.564/2000, H.G. nr.1513/2002, H.G. nr.67/2004, H.G. nr.784/2005, astfel că în mod corect a fost respinsă acțiunea ca nefondată.