Jurisdiction to annul payment summons: material competence of originating court vs. territorial competence of defendant's domicile

. Instanța competentă material în soluționarea unei cereri având ca obiect anularea unei somații de plată

În considerarea caracterului cererii în anulare – de cale de atac de retractare – reiese că prevederile art.8 al.2 din OG 5/2001 reglementează doar competența materială a instanței în soluționarea acestei cereri, nu și competența teritorială care nu mai poate fi pusă în discuție în acest cadru procesual.

Competența materială de soluționare a cererii în anulare revine judecătoriei care soluționase și cererea pentru emiterea somației de plată, instanță care nu putea, prin aplicarea regulilor privind competența teritorială, reglementată conform art.5 Cod procedură civilă, să-și decline competența în favoarea unei alte instanțe, chiar de același grad.

(Înalta Curte de Casație și Justiție Secția comercială decizia nr.2828 din 9 octombrie 2008)

Prin ordonanța din 18 septembrie 2007 pronunțată în dosarul Judecătoriei Iași s-a admis cererea formulată de creditoarea S.C. A.L.D.P. SA împotriva debitorului C.L.D., care a fost somat să achite creditoarei suma cu titlu de preț, dobândă și cheltuieli de judecată, în temeiul OG 5/2001, cu motivarea că debitorul nu a plătit la scadență contravaloarea prestației de care a beneficiat.

Împotriva acestei ordonanțe debitorul C.L.D., a formulat cerere în anulare, a cărei competență de soluționare a fost declinată de Judecătoria Iași în favoarea Judecătoriei Fălticeni, ca urmare a admiterii excepției necompetenței materiale a instanței, conform art.5 și 158 Cod procedură civilă.

Pentru a proceda în acest mod, Judecătoria Iași a apreciat că este de competența instanței domiciliului pârâtului soluționarea cererii privind anularea somației de plată, somația însăși fiind de competența instanței de la domiciliul pârâtului, urmând ca acea instanță să aprecieze asupra motivelor de nulitate invocate prin cerere.

În consecință, prin sentința civilă nr.13354 din 16 noiembrie 2007 pronunțată în dosar nr.21504/245/2007, Judecătoria Iași a declinat în favoarea Judecătoriei Fălticeni competența soluționării cauzei.

Sesizată în acest mod, Judecătoria Fălticeni, prin sentința civilă nr.656 din 7 martie 2008, invocând din oficiu excepția necompetenței materiale a dispus declinarea competenței soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Iași, instanță care a pronunțat ordonanța atacată și constatând incidența dispozițiilor art.20 pct.2 și respectiv art.21 și 22 al.3 Cod procedură civilă a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru emiterea regulatorului de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că se află în fața unui conflict negativ de competență între Judecătoria Iași și Judecătoria Fălticeni cu privire la soluționarea cererii în anulare formulată împotriva unei ordonanțe în somație de plată emisă de Judecătoria Iași.

Analizând acest conflict negativ de competență prin prisma art.2 al.1 din OG 5/2001 conform căruia „cererile privind somația de plată se depun la instanța competentă pentru judecarea fondului în primă instanță” și respectiv art.8 al.2 din același act normativ, potrivit căruia „cererea în anulare se soluționează de instanța competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță”, rezultă că cererea în anulare este o cale de atac de retractare, motiv pentru care competența materială de soluționare aparține instanței care a pronunțat hotărârea atacată și care este chemată să-și retragă hotărârea și să pronunțe alta.

Prin urmare, în considerarea caracterului cererii în anulare – de cale de atac de retractare – reiese că prevederile art.8 al.2 din OG 5/2001 reglementează doar competența materială a instanței în soluționarea acestei cereri, nu și competența teritorială care nu mai poate fi pusă în discuție în acest cadru procesual.

În concluzie, competența materială de soluționare a cererii în anulare revine Judecătoriei Iași care soluționase și cererea pentru emiterea somației de plată, instanță care nu putea, prin aplicarea regulilor privind competența teritorială, reglementată conform art.5 Cod procedură civilă, să-și decline competența în favoarea unei alte instanțe, chiar de același grad. Investită fiind cu soluționarea cererii în anulare, Judecătoria Iași trebuia să se pronunțe asupra excepției privind necompetența teritorială a Judecătoriei Iași în soluționarea cererii în somație de plată, o eventuală admitere a acestei excepții având drept efect trimiterea cauzei la Judecătoria Fălticeni – sau la o altă instanță competentă teritorial – pentru soluționarea cererii în somație de plată și, pe cale de consecință, și pentru soluționarea apoi, a unei eventuale cereri în anulare.