Territorial jurisdiction for financial lease disputes: personal obligations exclude real estate forum
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice quashed the appellate decision and remanded the case, ruling in favor of the defendant tenant who successfully challenged the territorial jurisdiction of the forum. The dispute concerned a claim by a lessor for the confirmation of lease obligations and the forced execution of a real estate transfer agreement, where the lower courts had asserted territorial jurisdiction based on the location of the immovable property under Article 13 of the Civil Procedure Code, ignoring a contractual clause designating the lessor’s seat as the competent forum. The Court held that because a financial lease and promise of sale give rise only to personal obligations to do (*obligatia de a face*) rather than real rights over the property, Article 13 does not apply; consequently, territorial jurisdiction is governed by Article 10(1) or Article 5, allowing parties to validly agree on a specific court via a jurisdiction clause, as was the case here.
Legislator headnote
AI generatedTerritorial jurisdiction for financial lease disputes: personal obligations exclude real estate forum: Pentru a se pronunţa astfel instanţa de fond a reţinut că potrivit art.26 din contractul de leasing părţile au convenit ca instanţa competentă care soluţionează litigiile legate de acest contract să fie instanţa în a cărei rază teritorială este situat sediul locatorului.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Competenţă teritorială. Obligaţia de a face. Contract de leasing vizând un bun imobil.
Întrucât din promisiunea de vânzare-cumpărare (contract de leasing) a unui imobil se naște numai obligaţia de a face, competenţa teritorială de soluţionare a acţiunii în constatare nu se stabilește potrivit art.13, ci potrivit art.10 pct.1 sau art.5 Cod procedură civilă.
(Înalta Curte de Casaţie și Justiţie Secţia comercială decizia nr. 2310 din 25 iunie 2008)
Prin acţiunea înregistrată la data de 1 noiembrie 2006 reclamanta SC A.A. SRL a chemat în judecată pârâta SC I.T.L. SA solicitând ca în baza sentinţei ce se va pronunţa să se constate îndeplinirea tuturor obligaţiilor asumate prin contractul de leasing financiar și actul adiţional inclusiv achitarea valorii reziduale; să oblige pârâta la încheierea contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică prin care se transmite dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu iar în caz de refuz sentinţa să ţină loc de act autentic; să se dispună rectificarea CF Arad după rămânerea irevocabilă a hotărârii.
Tribunalul Arad – Secţia comercială și de contencios administrativ și fiscal prin sentinţa nr.3 din 8 ianuarie 2007 a respins ca nefondate excepţiile ridicate de pârâtă și a admis acţiunea astfel cum a fost formulată.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa de fond a reţinut că potrivit art.26 din contractul de leasing părţile au convenit ca instanţa competentă care soluţionează litigiile legate de acest contract să fie instanţa în a cărei rază teritorială este situat sediul locatorului.
Împotriva acestei soluţii a promovat apel pârâta care arată că obiectul cererii cu care a fost investită instanţa este reprezentat de contractul de leasing financiar și nicidecum imobilul care face obiectul acestui contract, și în consecinţă nu este atrasă competenţa teritorială a instanţei în raza în care se află imobilul, ci competenţa instanţei de la sediu principal al pârâtei conform art.7 Cod procedură civilă.
Curtea de Apel Timișoara – Secţia comercială - prin decizia nr.80 din 29 martie 2007 a respins apelul ca nefondat.
În motivarea soluţiei, instanţa de control judiciar, a reţinut că în mod legal și temeinic s-a considerat că Tribunalul Arad este competent din punct de vedere teritorial să judece acţiunea introductivă, având în vedere că obiectul acestei cereri este un imobil situat în Arad, ori conform art.13 alin.1 Cod procedură civilă asemenea cereri sunt de competenţa instanţei unde se află imobilul.
Conform art.19 Cod procedură civilă părţile nu pot conveni să stabilească o altă competenţă teritorială, astfel că art.26 din contractul de leasing financiar prin care s-a stabilit de către părţi competenţa teritorială a instanţei de la sediul locatorului, nu își poate produce efectele întrucât contravine unei norme imperative.
Pârâta a declarat recurs împotriva soluţiei instanţei de apel, criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispoziţiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Recursul este fondat.
Pentru unele categorii de pricini, legea stabilește competenţa teritorială în favoarea unei anumite instanţe, fără a mai exista posibilitatea pentru părţi de a conveni ca litigiul să fie soluţionat de o altă instanţă, ceea ce înseamnă că instanţa determinată de lege are o competenţă teritorială exclusivă așa cum este prevăzută de dispoziţiile art.13(1) Cod procedură civilă.
Această reglementare are în vedere numai acţiunile (cererile) reale imobiliare deoarece pentru cererile personale, art.10 pct.1 Cod procedură civilă stabilește o competenţă teritorială relativă fără a face vreo deosebire după cum cererea personală ar avea ca obiect un bun mobil sau imobil iar art.10 pct.2 Cod procedură civilă prevede o competenţă teritorială alternativă pentru cererile personale imobiliare care izvorăsc dintr-un contract de locaţiune al unui imobil.
Întrucât din promisiunea de vânzare-cumpărare (contract de leasing) a unui imobil se naște numai obligaţia de a face, competenţa teritorială de soluţionare a acţiunii în constatare nu se stabilește potrivit art.13, ci potrivit art.10 pct.1 sau art.5 Cod procedură civilă.
Mai mult în speţă prin contractul de leasing părţile au convenit ca instanţa competentă care soluţionează litigiile legate de acest contract să fie instanţa în a cărei rază teritorială este situat sediul locatorului.
Faţă de cele arătate toate argumentele intimatei expuse în întâmpinarea formulată nu pot fi avute în vedere, cu atât mai mult cu cât obiectul cererii cu care instanţa a fost investită este reprezentat de contractul de leasing financiar și nicidecum de imobilul care face obiectul acestui contract.