Civil nature of medical service contracts under Law No. 95/2006 excluding Commercial Code application

Litigii. Litigiile derivate din contractele de furnizare de servicii medicale încheiate cu casele de asigurări de sănătate. Natura civilă.

Prestarea de servicii medicale către populaţie nu este o întreprindere de furnitură în sensul art.3 pct.5 Cod comercial, întrucât medicii exercită o profesie liberală, străină de orice speculă comercială și nu fac un act de comerţ, nefiind incidente deci dispoziţiile Codului comercial, natura civilă a relaţiilor dintre casa de asigurări de sănătate și furnizorii de servicii medicale rezultând expres din dispoziţiile art.246 alin.1 din Legea nr.95/2006, lege specială în raport și de dispoziţiile OUG nr.119/2007 care definesc și contractul comercial, neincidente în speţă.

(Înalta Curte de Casaţie și Justiţie Secţia comercială decizia nr. 2111 din 12 iunie 2008)

Prin cererea înregistrată la 6 martie 2007 reclamanta S.C. C.M.M. SRL cheamă în judecată pe pârâta C.A.S. a Argeș solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună emiterea unei ordonanţe care să conţină somarea pârâtei-debitoare la plata sumei reprezentând contravaloarea serviciilor medicale efectuate în luna decembrie 2006 și nedecontată.

Prin cererea depusă la 19 aprilie 2007 reclamanta modifică obiectul acţiunii iniţiale în sensul că solicită obligarea pârâtei la achitarea debitului pe calea acţiunii în pretenţii contractuale potrivit dreptului comun, iar prin completarea acţiunii din 25 mai 2007 reclamanta solicită obligarea pârâtei și la plata sumei reprezentând penalităţi de întârziere în raport de data scadentă a facturilor emise pentru lunile decembrie 2006 și ianuarie 2007.

Prin sentinţa comercială nr.711/C din 21 iulie 2007 Tribunalul Comercial Argeș admite acţiunea reclamantei și obligă pe pârâtă să plătească reclamantei suma cu titlu de pretenţii contractuale și penalităţi de întârziere, cu 15.107 lei cheltuieli de judecată în sarcina pârâtei și respinge cererea de disjungere formulată de pârâtă cu privire la cererea pentru contravaloarea unei facturi emise de reclamantă pentru anul 2007.

Prin decizia nr.4/Ap din 14 ianuarie 2008 Curtea de Apel Brașov-Secţia comercială, investită în urma strămutării cauzei de la Curtea de Apel Pitești-Secţia comercială și de contencios administrativ și fiscal prin încheierea nr.3608 din 9 noiembrie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie-Secţia comercială, admite apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei instanţei de fond pe care o anulează și trimite cauza spre rejudecare în primă instanţă Tribunalului Brașov-Secţia civilă, reţinând, în acest sens, că Împotriva deciziei de mai sus reclamanta declară recurs solicitând, cu invocarea motivului prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, admiterea acestuia, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanţe și arătând, în fundamentarea recursului său, că instanţa de apel a făcut o greșită aplicare a legii în condiţiile în care recurenta este o societate comercială și conform art.56 Cod comercial contractele încheiate de ea urmează a fi supuse legii comerciale, fiind incidente și dispoziţiile art.4 Cod comercial coroborate cu ale art.3, 7 Cod comercial și art.945 Cod comercial, dispoziţiile art.246 alin.1 din Legea nr.95/2006 urmărind doar să scoată contractele de furnizare de servicii medicale încheiate cu casele de asigurări de sănătate din sfera contractelor administrative, acestea putând fi calificate drept contracte de natură civilă dacă furnizorii de servicii medicale nu ar fi societăţi comerciale, ci cabinete medicale individuale, asociate, grupate, ori societăţi civile medicale.

Recursul reclamantei recurente nu este fondat.

Potrivit art.4 Cod comercial „sunt calificate ca fapte de comerţ, pe lângă faptele obiective de comerţ enumerate de art.3 Cod comercial, și celelalte contracte și obligaţii ale unui comerciant dacă nu sunt de natură civilă sau dacă contrariul nu rezultă din însuși actul”, or, potrivit art.246 alin.1 din Legea nr.95/2006, „relaţiile dintre furnizorii de servicii medicale (medicamente și dispozitive medicale) și casele de asigurări sunt de natură civilă, se stabilesc și se desfășoară pe bază de contract care se încheie anual”, fiind calificaţi ca furnizori de servicii medicale – conform art.245 lit.c din Legea nr.95/2006 - pe lângă unităţile sanitare publice sau private și „alte persoane fizice și juridice care furnizează servicii medicale”, recurenta – societate comercială, deci comerciant conform art.7 Cod comercial – fiind o astfel de persoană juridică vizată de legea specială evocată. În speţă nu sunt incidente dispoziţiile art.56 Cod comercial care vizează ipoteza în care „un act este comercial numai pentru una dintre părţi”, or în cauza de faţă și pentru societatea comercială recurentă actul este de natură civilă, ca și pentru cocontractanta sa.

Așa fiind, Înalta Curte, în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă respinge recursul ca nefondat.