Reversal of Enforcement: Inapplicability of First-Instance Appeal and Competence for Review as Special Enforcement Contestation
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice ordered the quashing of the appellate court’s decision and remanded the case to the same appellate court to correctly address a notice of appeal (recurs) rather than a first-instance appeal, ruling in favor of the defendant in the procedural dispute. The case involved a request for the reversal of enforcement (return of assets) following the annulment of the enforcement title, where the plaintiff had obtained a favorable judgment from the District Court, which was then appealed by the defendant. The court held that the procedure for reversing enforcement is a special type of enforcement objection, governed by the procedural rules and appeal routes applicable to general enforcement objections under the Civil Procedure Code. Consequently, pursuant to Article 402(2) of the Civil Procedure Code, judgments in such proceedings are rendered without the right to a first-instance appeal (except for limited cases under Articles 400¹ and 401(2)), making the appellate court’s review of the case as a first-instance appeal legally erroneous and requiring the case to be processed as a notice of appeal.
Legislator headnote
AI generatedReversal of Enforcement: Inapplicability of First-Instance Appeal and Competence for Review as Special Enforcement Contestation: În contra acestei decizii a declarat recurs pârâta SC. R. SRL TIMIȘOARA pentru motivele prevăzute de art.304 pct.3,8 și 9 Cod procedură civilă solicitând, în principal, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa competentă, respectiv la judecătorie.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Executare silită
Întoarcerea executării. Regim juridic. Procedura de soluţionare și căile de atac
Cererea de întoarcere a executării este o cerere ce ţine de faza procesuală a executării, subsecventă fazei procesuale de soluţionare irevocabilă a fondului litigiului, dispoziţiile legale aplicabile cu privire la instanţa competentă și căile de atac sunt cele prevăzute în acest capitol pentru executare și respectiv contestaţie la executare.
Stabilindu-se o procedură judiciară contradictorie pentru soluţionarea întoarcerii executării, reglementată subsecvent contestaţiei la executare, acesteia îi sunt aplicabile procedura de soluţionare și căile de atac prevăzute pentru contestaţia la executare – instituţia cadru, generală, în raport cu procedura specială a întoarcerii executării, care reprezintă o contestaţie specială la executare.
Drept urmare, făcând aplicarea art.402 alin.2 Cod procedură civilă incident în speţă, hotărârea pronunţată cu privire la contestaţie se dă fără drept de apel, nefiind în situaţiile exceptate prevăzute de art.4001 și art.401 alin.(2) Cod procedură civilă.
(Înalta Curte de Casaţie și Justiţie Secţia comercială decizia nr. 2048 din 10 iunie 2008)
Reclamantul C.L. al Municipiului Timișoara a învestit Tribunalul Timiș cu o cerere de întoarcere a executării prin restabilirea situaţiei anterioare în senul obligării SC. R. SRL la restituirea sumei reactualizată, urmare desfiinţării titlului executoriu prin decizia nr.4378 din 30 septembrie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie, în temeiul art.4041 și 2 Cod procedură civilă.
Tribunalul Timiș prin sentinţa nr.604 din 16 martie 2007 a admis cererea formulată de reclamantul C.L. și a dispus întoarcerea executării prin restabilirea situaţiei anterioare în sensul obligării SC. R. SRL la restituirea sumei reactualizată la data executării efective.
În contra acestei decizii a declarat recurs pârâta SC. R. SRL TIMIȘOARA pentru motivele prevăzute de art.304 pct.3,8 și 9 Cod procedură civilă solicitând, în principal, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa competentă, respectiv la judecătorie.
La termenul din 10 iunie 2008, Înalta Curte a invocat ca motiv de ordine publică în temeiul art.306 alin.2 Cod procedură civilă, nelegalitatea căii de atac a apelului în speţă și, deci, necompetenţa sa de a soluţiona pe fond recursul.
Motivul de ordine publică invocat este întemeiat.
Instanţa de fond, a cărei competenţă a fost decisă irevocabil prin decizia Înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie sus menţionată, așa încât critica recurentei întemeiată pe dispoziţiile art.304 pct.3 Cod procedură civilă nu are obiect în raport de art.315 Cod procedură civilă, a fost investită cu o cerere de întoarcere a executării în temeiul art.4041 și 4042 alin.3 Cod procedură civilă.
Instituţia întoarcerii executării este plasată în Cartea V „Despre executarea silită” a codului de procedură civilă, secţia a VI1-a.
Potrivit art.4041 alin.1 Cod procedură civilă „În toate cazurile în care se desfiinţează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situaţiei anterioare acesteia”.
Conform art.4042 alin.3 Cod procedură civilă „Dacă nu s-a dispus restabilirea situaţiei anterioare în condiţiile alin.(1) și (2), cel îndreptăţit o va putea cere instanţei judecătorești competente potrivit legii”.
Rezultă din textele de lege enunţate fără echivoc că:
- cererea de întoarcere a executării este o cerere ce ţine de faza procesuală a executării, subsecventă fazei procesuale de soluţionare irevocabilă a fondului litigiului;
- că dispoziţiile legale aplicabile cu privire la instanţa competentă și căile de atac sunt cele prevăzute în acest capitol pentru executare și respectiv contestaţie la executare;
- stabilindu-se o procedură judiciară contradictorie pentru soluţionarea întoarcerii executării, reglementată subsecvent contestaţiei la executare, acesteia îi sunt aplicabile procedura de soluţionare și căile de atac prevăzute pentru contestaţia la executare – instituţia cadru, generală, în raport cu procedura specială a întoarcerii executării, care reprezintă o contestaţie specială la executare.
- drept urmare, făcând aplicarea art.402 alin.2 Cod procedură civilă incident în speţă, hotărârea pronunţată cu privire la contestaţie se dă fără drept de apel, nefiind în situaţiile exceptate prevăzute de art.4001 și art.401 alin.(2) Cod procedură civilă.
Drept urmare hotărârea pronunţată pe fond în speţa de faţă era supusă numai recursului iar nu și căii de atac a apelului.
Procedând la judecarea căii de atac a apelului curtea de apel a pronunţat o hotărâre nelegală, pe care, în consecinţă, Înalta Curte o casează cu trimiterea cauzei la aceiași curte de apel pentru a soluţiona calea de atac a recursului în compunerea și cu procedura reglementate pentru această cale de atac.