Shareholder consent defect claim rejected; company constitutive act upheld

Nulitatea în materie societară. Regim juridic. Aplicarea art.55 lit.a din Legea nr.31/1990 privind societăţile comerciale

Legea are în vedere nulitatea societăţii, iar nu nulitatea actului constitutiv al societăţii. Nulitatea actului constitutiv reprezintă, în anumite condiţii, unul dintre cazurile de nulitate a societăţii (art. 56 lit. a din Legea nr. 31/1990).

Pentru a satisface imperativul respectării dispoziţiilor legale privind constituirea societăţilor comerciale și, în același timp, pentru a proteja interesele asociaţilor și terţilor, regimul juridic al declarării nulităţii societăţii derogă de la dreptul comun al nulităţii actelor juridice. Particularităţile nulităţii societăţii constau în limitarea cazurilor de nulitate și regimul restrictiv al efectelor nulităţii.

(Înalta Curte de Casaţie și Justiţie Secţia comercială decizia nr. 1984 din 5 iunie 2008)

Prin acţiunea înregistrată la data de 5 septembrie 2006 reclamanta SC P.B. SA a chemat în judecată pârâta SC P.A. SA solicitând ca în baza sentinţei ce se va pronunţa să se dispună nulitatea actului juridic de subscriere la constituirea societăţii pârâte a aportului reclamantei reprezentat de C.C., R.M., V.P. și Z., nulitatea parţială a actului constitutiv al pârâtei în privinţa aportului reclamantei reprezentat de imobilele de mai sus, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii reclamanta a arătat că, prin hotărârea AGEA din 5 noiembrie 1997 s-a luat măsura constituirii de societăţi comerciale cu capital privat, prin aportarea unor active turistice la constituirea societăţilor nou înfiinţate.

Această hotărâre a adunării generale a avut drept scop explicit aprobarea constituirii alături de alte societăţi a noii societăţi SC P.A. SA, în fapt exprimarea explicită a unui consimţământ al persoanei juridice reclamante în privinţa calităţii de asociat la societatea pârâtă care se înfiinţează, în privinţa asumării obligaţiei juridice de aportare și de transfer al dreptului de proprietate asupra bunurilor aportate.

Prin sentinţa nr. 3435 din 30 octombrie 2002 a Tribunalului Brașov s-a dispus anularea hotărârii AGEA din 5 noiembrie 1997, aceasta fiind nelegal constituită și, pe cale de consecinţă, hotărârile adoptate fiind nule.

La data de 2 octombrie 2006 a fost depusă o cerere de intervenţie de către Broadhurst Investments Limited, în contradictoriu cu reclamanta și pârâta, prin care solicită constatarea nulităţii absolute parţiale a actului constitutiv al societăţii pârâte în privinţa calităţii de acţionar și a aportului reclamantei reprezentat de activele hoteliere arătate, constatarea nulităţii absolute a actului de transfer al dreptului de proprietate al reclamantei asupra aportului de mai sus către pârâtă, survenit prin actul constitutiv a cărei nulitate parţială se solicită.

Tribunalul Brașov-Secţia Comercială și de Contencios Administrativ-prin sentinţa nr. 2551 din 18 iunie 2007 a respins acţiunea și cererea de intervenţie ca nefondate.

În motivarea soluţiei, instanţa de fond a reţinut că, în speţă, este vorba de un consimţământ al părţilor în condiţiile unui convocator nelegal. (...)

S-a mai motivat că, întrucât o nulitate societară care absoarbe o nulitate a actului constitutiv poate fi înlăturată, în aceeași măsură poate fi acoperită și nulitatea actului constitutiv, prin exercitarea ulterioară a drepturilor conferite de calitatea de acţionar, în cauză nemaipunându-se astfel problema lipsei consimţământului reclamantei.

Împotriva acestei soluţii a promovat apel reclamanta și intervenienta, criticile vizând faptul că, instanţa de fond a calificat, în mod eronat, nulităţile incidente în privinţa actului constitutiv ca fiind nulităţi relative. Lipsa condiţiei esenţiale a consimţământului atrage nulitatea absolută a actului juridic.

Nulitatea hotărârii adunării generale consfinţită judiciar atrage inexistenţa consimţământului, situaţie unanim acceptată ca motiv de nulitate absolută.

Curtea de Apel Brașov-Secţia comercială-prin decizia 229 din 18 decembrie 2007 a respins apelul ca nefondat.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de control judiciar, a reţinut că O.U.G. nr. 32/1997 care a modificat Legea nr. 31/1990 a transpus în dreptul intern Directiva 68/151/CEE, fiind reglementat strict regimul juridic al nulităţilor în materie societară.

Pornind de la această fundamentare, s-a reţinut că, lipsa consimţământului este o cauză de nulitate de drept comun care nu are eficienţă în materie societară, iar la fond s-a apreciat, faţă de circumstanţele cunoscute că nulitatea reclamată este relativă.

Instanţa de apel a mai reţinut că lipsește și condiţia vătămării interesului public, esenţială pentru calificarea ca absolută a unei cauze de nulitate.

Împotriva soluţiei instanţei de apel a declarat recurs reclamanta criticile vizând aspecte de nelegalitate, fiind invocate dispoziţiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.

Recursul este nefondat.

Legea societăţilor comerciale, deși constituie dreptul comun în materia societăţilor comerciale, este în raport cu dispoziţiile dreptului comun o lege specială și, ca orice lege specială, ea nu este doar de strictă interpretare, ci și de aplicare cu prioritate în raport cu dispoziţiile din dreptul comun.

Legea are în vedere nulitatea societăţii, iar nu nulitatea actului constitutiv al societăţii. Nulitatea actului constitutiv reprezintă, în anumite condiţii, unul dintre cazurile de nulitate a societăţii (art. 56 lit. a din Legea nr. 31/1990).

Pentru a satisface imperativul respectării dispoziţiilor legale privind constituirea societăţilor comerciale și, în același timp, pentru a proteja interesele asociaţilor și terţilor, regimul juridic al declarării nulităţii societăţii derogă de la dreptul comun al nulităţii actelor juridice. Particularităţile nulităţii societăţii constau în limitarea cazurilor de nulitate și regimul restrictiv al efectelor nulităţii.

Discuţiile relative la calificarea nulităţii invocate sunt lipsite de eficienţă juridică, în speţă, instanţa neavând decât a stabili, la situaţia de fapt expusă de către recurentă și intervenientă norma legală aplicabilă. Or, aceasta așa cum s-a arătat nu este și nu poate fi decât cea cuprinsă în art. 56 din Legea nr. 31/1990.

De altfel, consimţământul reclamantei-recurente a fost valabil exprimat la data la care asociaţii din SC POIANA ASTRAL SA au convenit constituirea societăţii intimate și aporturile lor la capitalul social.

Potrivit principiilor dreptului comun, motivele de nelegalitate trebuie să existe la data constituirii societăţii. Or, nu aceasta este situaţia în speţă, la data constituirii societăţii, consimţământul a fost dat în mod valabil, manifestarea de voinţă fiind dincolo de orice îndoială pentru contractanţi.