Validity of corporate transformation to limited liability and the statutory right of minority shareholders to withdraw

Dreptul acţionarilor de a se retrage din societate în situaţia schimbării formei juridice a societăţii, în aplicarea dispoziţiilor art.134 din Legea nr.31/1990, privind societăţile comerciale, modificată. Condiţii de exercitare

Potrivit dispoziţiilor art.134(1) din din Legea nr.31/1990, acţionarii care nu sunt de acord cu hotărârile luate de adunarea generală cu privire la schimbarea formei juridice a societăţii au dreptul de a se retrage din societate și de a obţine de la societate contravaloarea acţiunilor pe care le posedă la valoarea medie determinată de către un expert autorizat, ...

Fiind vorba de schimbarea formei juridice dintr-o societate de capitaluri în societate cu răspundere limitată cu prevalenţa factorului personal, operează dispoziţiile respective prin raportare la art.134 din aceeași lege care asigură dreptul de retragere, iar consecinţa în ce privește noua formă juridică este reducerea în mod corespunzător a capitalului social. Această reducere a capitalului se datorează nu numai noii forme juridice dar și dreptului acţionarului de a obţine despăgubirile prevăzute de lege ca o consecinţă a retragerii sau a faptului că nu mai are calitatea de asociat în noua formă juridică.

(Înalta Curte de Casaţie și Justiţie Secţia comercială decizia nr.1673 din 15 mai 2008)

Reclamantul C.V.M. a chemat în judecată societatea M. SA și a solicitat ca prin sentinţa care se va pronunţa să se constate nulitatea Hotărârii Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor SC M. SA.

În fapt reclamantul a susţinut că în convocatorul publicat în Monitorul Oficial partea a IV-a nu s-a prevăzut modalitatea de reprezentare a acţionarilor în adunarea generală și nici termenul în care se depun procurile în original la sediul societăţii și a apreciat că în lipsa acestor precizări, în mod abuziv reprezentantul său nu a fost primit să participe la desfășurarea adunării în cadrul căreia a fost schimbată forma juridică a societăţii Metropol din societate pe acţiuni în societate cu răspundere limitată cu un număr de 13 asociaţi persoane fizice, angajaţi ai societăţii, cu excluderea restului acţionarilor.

Tribunalul Timiș prin sentinţa nr.49/PI/CC din 24 aprilie 2007 a respins acţiunea reclamantului reţinând în considerente că: (...)

Prin modificarea formei juridice aprobată cu o majoritate de 82,41% nu s-a procedat la excluderea acţionarilor, că acestora le sunt aplicabile dispoziţiile art.207 alin.2 lit.b din LSC prin care s-a prevăzut „restituirea către acţionari a unei cote-părţi din aporturi, proporţională cu reducerea capitalului social și calculată egal pentru fiecare acţiune sau parte socială”.

Curtea de Apel Timișoara, prin decizia nr.196/A, a admis apelul reclamantului și a schimbat sentinţa nr.49/PI din 24 aprilie 2007 în sensul că s-a admis acţiunea și s-a constatat nulitatea absolută a Hotărârii Generale Extraordinare a Acţionarilor a SC Metropol SA din data de 23 noiembrie 2006. Pentru a decide astfel instanţa de apel a reţinut că hotărârea prin care SC Metropol SA și-a schimbat forma juridică din societate pe acţiuni în societate cu răspundere limitată și a hotărât continuarea formei juridice cu numai 13 asociaţi din 555 de acţionari, fără ca vreunul să fi depus cerere de retragere , echivalează cu excluderea acestora.

Concluzia excluderii mascate potrivit instanţei de apel este dată de prevederile art.134 (2) din Legea nr.31/1990 în forma de la acea dată, precum și de hotărârea adoptată care are în vedere două ipoteze, cea în care acţionarii se retrag și cea a acţionarilor care nu vor face parte din noua formă juridică. În continuare instanţa de apel a apreciat că nu schimbarea formei juridice în sine duce la excluderea unor acţionari ci excluderea a fost generată de hotărârea de a se continua societatea cu un număr de 13 asociaţi.

Împotriva deciziei nr.196 din 27 septembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Timișoara a declarat recurs în termenul prevăzut de art.302 Cod procedură civilă, pârâta SC M. SRL continuatoare a SC M. SA.

Recursul este fondat.

1. Înalta Curte va lua în examinare mai întâi motivul prevăzut de art.304(9) Cod procedură civilă, potrivit căruia modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate atunci „când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii”.

Aceste dispoziţii vizează aplicarea unui text de lege străin situaţiei de fapt prin restrângerea sau extinderea nejustificată a aplicării normelor unei situaţii de fapt determinată, interpretarea și aplicarea greșită a textului de lege la o anumită situaţie de fapt sau încălcarea unor principii generale de drept.

Faţă de aceste precizări și având în vedere că în apel se verifică legalitatea și temeinicia sentinţei primei instanţe trebuie reţinut că pentru nulitatea AGEA care s-a ţinut la data de 23 noiembrie 2006 s-au invocat în drept dispoziţiile art.132 și 134 din Legea nr.31/1990 care potrivit intimatului reclamant au fost încălcate cu ocazia luării măsurii de schimbare a formei juridice a societăţii pe acţiuni Metropol, în societate cu răspundere limitată. Întrucât în primă instanţă s-a pus problema legalităţii convocării și participării la AGEA au mai fost puse în discuţie și prevederile art.117, 125 și 207 alin.2 lit.b din Legea nr.31/1990. Prin urmare instanţa de apel avea de examinat soluţia primei instanţe din perspectiva aplicării dispoziţiilor legale referitoare la urmările măsurii de schimbare a formei juridice a societăţii adoptată de adunarea generală a acţionarilor.

Schimbarea formei juridice a societăţii potrivit LSC se hotărăște prin voinţa societară manifestată în AGEA, cu respectarea cerinţelor impuse pentru forma juridică în care are loc schimbarea, capital social, număr de asociaţi etc.

Din acest punct de vedere instanţa de apel în analiza criticilor aduse sentinţei a pornit prin a constata că prin hotărârea nr.4 din 23 noiembrie 2006 a SC M. SA s-a decis modificarea actului constitutiv al acestei societăţi determinată de schimbarea formei juridice a acesteia, din societate pe acţiuni în societate cu răspundere limitată care urma să aibă un număr de 13 asociaţi persoane fizice. De asemenea s-a stabilit că prin AGEA s-a hotărât care va fi capitalul social și s-au luat măsuri în baza art.134 din Legea nr.31/1990 în legătură cu drepturile cuvenite acţionarilor care se retrag.

Potrivit dispoziţiilor art.134(1) din Legea nr.31/1990, acţionarii care nu sunt de acord cu hotărârile luate de adunarea generală cu privire la schimbarea formei juridice a societăţii au dreptul de a se retrage din societate și de a obţine de la societate contravaloarea acţiunilor pe care le posedă la valoarea medie determinată de către un expert autorizat. (...)

Prin aceste dispoziţii s-au avut în vedere situaţiile în care este posibil ca prin voinţa societară să fie afectate interesele acţionarilor, de aceea, legea le-a recunoscut dreptul de a se retrage din societate. Ca urmare a recunoașterii acestui drept de retragere, în continuare, în aceleași dispoziţii sunt stipulate drepturile care li se cuvin acţionarilor. În condiţiile în care AGEA a hotărât respectând cvorumul prevăzut de lege, condiţiile de convocare și de participare la vot în vederea exprimării opţiunii referitoare la schimbarea formei juridice a societăţii, hotărârea fiind obligatorie pentru ceilalţi acţionari, în mod greșit s-a reţinut că acest vot reprezentând 82,41% din capital constituie o modalitate de îndepărtare din societate prin excluderea implicită a acţionarilor și tot greșit au fost citate dispoziţiile art.222 din Legea nr.31/1990, care în opinia instanţei s-ar fi aplicat implicit deși aceste dispoziţii sunt specifice societăţii de persoane și vizează instituţia excluderii distinctă de procedura de retragere reglementată de art.134 din LSC. Prin urmare, nu poate fi opusă voinţa individuală a unui acţionar hotărârii luată de adunarea generală care reprezintă voinţa societară decât în măsura în care pentru a se lua hotărârea în AGEA nu au fost respectate condiţiile de convocare sau de deliberare. Cum astfel de încălcări ale dispoziţiilor legale nu au fost constatate, aprecierea că a avut loc o excludere mascată din societate nu are suport în lege și nici în conţinutul hotărârii AGEA, a cărei nulitate se invocă.

Distincţia între acţionarii care se retrag și acţionarii care nu vor face parte din societate din art.2 al AGEA nu are nici o relevanţă în privinţa aplicării art.134 din Legea nr.31/1990 câtă vreme ceea ce s-a adoptat prin acest articol este preţul pe acţiune care urma să se plătească acţionarilor care nu vor mai face parte din societate, modalitatea admisă de lege fiind retragerea. Chiar și în ipoteza în care o astfel de cerere nu s-ar depune, drepturile foștilor acţionari pentru a primi despăgubiri sunt recunoscute de lege așa încât nu vor fi reţinute nici concluziile deduse din interpretarea art.2 din AGEA.

Dreptul de a rămâne în societatea cu răspundere limitată care de această dată este o societate de persoane nu a fost exprimat în adunarea generală de către intimat, astfel că în lipsa acestei manifestări de voinţă, instanţa de apel a reţinut greșit că schimbarea formei juridice deși nu duce în sine la excluderea unor acţionari totuși excluderea este generată de reţinerea în societatea cu răspundere limitată a unui număr de 13 asociaţi.

După cum s-a arătat mai sus noua formă a societăţii impune un număr restrâns de asociaţi, însă această chestiune s-a votat în adunarea generală legal constituită cu un cvorum care viza 82,41%. Această hotărâre în privinţa numărului de asociaţi în noua formă juridică este o chestiune de oportunitate care scapă controlului instanţei după cum și criteriile avute în vedere pentru stabilirea numărului de asociaţi, în măsura în care limitele legii au fost respectate pentru noua formă juridică, aparţin în totalitatea AGEA și nu încalcă norme imperative care să ducă la nulitatea hotărârii nr.4/2006.

Iniţierea unei proceduri succesive în legătură cu schimbarea formei juridice nu este prevăzută de lege așa încât nici instanţa nu o poate recomanda dacă modalităţile respective propuse nu sunt prevăzute de lege. În contextul arătat și trimiterea la art.222 din Legea nr.31/1990 este greșită deoarece aceste norme nu pot fi aplicate prin asemănare și nici nu se poate presupune că au fost implicit aplicate.

Faţă de argumentele de mai sus, concluzia care se desprinde este aceea că s-au interpretat și aplicat greșit dispoziţiile legale analizate faţă de contextul speţei în care ceea ce era de analizat era dacă s-au respectat dispoziţiile legale referitoare la desfășurarea AGEA prin care s-a schimbat forma juridică a societăţii, fiind evident că dreptul de retragere și de a obţine despăgubiri al acţionarilor care nu și-au exprimat voinţa de a rămâne în noua formă juridică nu a fost suprimat sau încălcat.

Nu în ultimul rând instanţa trebuia să observe că măsura luată în AGEA este rezultanta voinţei majorităţii acţionarilor ca voinţă socială. Această voinţă de a schimba forma juridică precum și urmările acestei schimbări exprimată în AGEA este obligatorie și pentru acţionarii minoritari sau care nu au fost de acord cu aceste măsuri.