Corporate branch representative standing: non-registration of signature effects only inopposability, not nullity

Nedepunerea de către reprezentanţii sucursalei societăţii la oficiul reprezentantului registrului comerţului a semnăturilor lor. Consecinţe

Nerespectarea de către conducătorul sucursalei a obligaţiei prevăzute de art.45 din Legea nr.31/1990 de a-și depune semnătura la Oficiul Registrului Comerţului odată cu cererea de înregistrare a menţiunii corespunzătoare numirii sale nu atrage nulitatea actului de numire în calitate de reprezentant al părţii ci inopozabilitatea faţă de terţii care nu au cunoscut actul sau faptul pentru care nu s-a efectuat publicitatea prevăzută de lege.

(Înalta Curte de Casaţie și Justiţie Secţia comercială decizia nr.1613 din 13 mai 2008)

Constată că la data de 17 aprilie 2007, reclamanta SNTFM CFR a chemat în judecată pe pârâta SC S.I. SA București, solicitând ca prin hotărâre judecătorească să fie obligată la plata sumei reprezentând contravaloarea prestaţiilor efectuate în temeiul contractului de plată centralizată și reduceri tarifare, actualizată conform indicelui de inflaţie până la achitare, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa nr.3779 din 27 iunie 2007, pronunţată de Tribunalul Dolj – Secţia Comercială în dosarul nr.8447/63/2007 s-a anulat cererea de chemare în judecată pentru lipsa dovezii calităţii de reprezentant.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a făcut aplicarea dispoziţiilor art.161 alin.2 Cod procedură civilă și a reţinut că acţiunea a fost introdusă de o persoană care nu are calitatea de reprezentant al societăţii reclamante. Acţiunea a fost promovată prin directorul general al Sucursalei, M.F., pe baza procurilor judiciare, prin care sunt mandataţi generic directorii de sucursale. Or, potrivit certificatelor emise de ORC, reprezentantul Sucursalei Craiova este o altă persoană, C.C. Potrivit art.1432 din Legea nr.31/1990, consiliul de administraţie, prin președintele său, reprezintă societatea în raport cu terţii și în justiţie, iar reprezentanţii societăţii sunt obligaţi să depună semnăturile lor la registrul comerţului. Întrucât reclamanta nu a cerut înregistrarea acestor menţiuni, nu justifică calitatea de reprezentant a directorului M.F.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta SNTFM CFR Marfă SA - Sucursala Craiova și prin decizia nr.283 din 22 noiembrie 2007 Curtea de Apel Craiova a admis apelul, a desfiinţat sentinţa și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanţe.

Pentru a hotărî astfel instanţa de apel a reţinut că directorul general al SNTFM CFR Marfă SA a delegat atribuţiile referitoare la reprezentarea în judecată a societăţii naţionale către directorii sucursalelor București, Craiova, Timișoara, Iași, Cluj, Constanţa Ferry – Boat, Brașov, Galaţi și întrucât de la data de 19 iulie 2004 F.M. deţine funcţia de director al Sucursalei Craiova, această persoană are calitatea de reprezentant al societăţii care stă în procesul de faţă în calitate de reclamant.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC S.I. SA invocând motivele de recurs prevăzute de art.304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul respingerii apelului declarat de reclamantă.

Din examinarea actelor de la dosar prin prisma motivelor de recurs și a dispoziţiilor legale incidente cauzei se apreciază că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre legală și temeinică care nu poate fi reformată prin recursul declarat de pârâtă. (...)

Motivul de recurs prevăzut de dispoziţiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă nu este întemeiat, soluţia de admitere a apelului și de desfiinţare a sentinţei și trimitere a cauzei spre rejudecare tribunalului potrivit dispoziţiilor art.297 alin.1 Cod procedură civilă, ca urmare a respingerii excepţiei lipsei dovezii calităţii de reprezentant este pronunţată cu interpretarea și aplicarea corectă a dispoziţiilor legale incidente în condiţiile în care directorul general al SNTFM CFR Marfă SA, B.E.L., a delegat dreptul de semnare a acţiunii în justiţie către directorul Sucursalei Craiova, iar F.M. deţinea funcţia de director al Sucursalei Craiova, astfel că această persoană face dovada calităţii de reprezentant.

Instanţa de apel în mod legal a dat eficienţă juridică procurilor judiciare întrucât acestea au fost emise în conformitate cu prevederile art.19 alin.2 din statutul SNTFM CFR Marfă SA, anexă la Hotărârea de Guvern nr.582/1998, care prevede că directorul general poate delega o parte din atribuţiile sale directorilor executivi sau oricărei alte persoane din cadrul CFR.

Faptul că în aceste procuri nu este menţionat numele directorului nu este de natură a lipsi de efecte juridice aceste acte.

Instanţa de apel interpretând dispoziţiile art.45 și art.50 alin.1, art.54(2) din Legea nr.31/1990 a reţinut corect că nerespectarea de către conducătorul sucursalei a obligaţiei prevăzute de art.45 din Legea nr.31/1990 de a-și depune semnătura la Oficiul Registrului Comerţului odată cu cererea de înregistrare a menţiunii corespunzătoare numirii sale nu atrage nulitatea actului de numire în calitate de reprezentant al părţii și că singura sancţiune este inopozabilitatea faţă de terţii care nu au cunoscut actul sau faptul pentru care nu s-a efectuat publicitatea prevăzută de lege.

Instanţa de apel a argumentat corect că nu operează nici sancţiunea inopozabilităţii faţă de intimată a modificărilor actelor constitutive cu privire la persoana directorului, deoarece după semnarea cererii de chemare în judecată nu se mai poate susţine nici necunoașterea persoanei desemnate de către SNTFM CFR Marfă SA ca reprezentant.

De altfel această condiţie de publicitate a fost îndeplinită conform menţiunii nr.39298/7 septembrie 2007 a Oficiului Registrului Comerţului.

Așa fiind Înalta Curte a respins recursul ca nefondat.