Administrator liability presumption and standing for nullity action after mandate expiration

Răspunderea administratorului. Introducerea acţiunii după încetarea mandatului

Legea nr.31/1990 a societăţilor comerciale, reglementând și răspunderea administratorilor își propune să protejeze interesele asociaţilor și implicit ale societăţii, instituind prezumţia răspunderii organelor de conducere ale societăţii comerciale – în speţă ale administratorului – chiar după încetarea mandatului acestora, fie prin ajungere la termen fie prin cesionarea părţilor sociale aflate în societate pentru actele și faptele prejudiciabile aduse societăţii pe timpul exercitării mandatului, în condiţiile art.70 și urm. din lege.

(Înalta Curte de Casaţie și Justiţie Secţia comercială decizia nr.1603 din 13 mai 2008)

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău reclamantul V.D, în contradictoriu cu pârâţii O.M., O.I.D., C.C., C.D., SC L.C. SRL și S.C., a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să constate nulitatea absolută a contractului de vânzare – cumpărare autentificat și la Biroul Notarului Public S.Șt.U., repunerea părţilor în situaţia anterioară, nulitatea absolută a contractului de vânzare – cumpărare autentificat la Birou Notar Public M.L., repunerea părţilor în situaţia anterioară și obligarea părţilor la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii se arată că în baza primului contract de vânzare – cumpărare pârâta S.C. a înstrăinat garsoniera din strada M.H. nr.2 declarând că este asociat unic al SC L.C. SRL, deși în realitate ca, și reclamantul era asociat în cote egale iar reclamantul avea calitatea de administrator al societăţii, și, ca atare vânzarea s-a făcut de un neproprietar, fără mandat expres din partea celuilalt asociat și administrator al societăţii.

Mai arată reclamantul că, în ceea ce privește al doilea contract de vânzare – cumpărare, acesta a fost încheiat cu fraudă la lege, în timpul litigiului, de pârâţii O.M. și O.E. în favoarea pârâţilor C., tocmai pentru a nu fi puși în situaţia anterioară.

Tribunalul Bacău, Secţia comercială și de contencios administrativ, prin sentinţa nr.89 din 2 martie 2007 a admis excepţiile lipsei calităţii procesuale active, a lipsei de interes pe cale de consecinţă a respins acţiunea pentru lipsa calităţii procesuale active.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamantul V.D. și pârâta SC L.C. SRL Bacău, criticând-o pentru nelegalitate și netemeincie.

Apelantul reclamant a susţinut că, în mod greșit s-au admis cele două excepţii întrucât, faţă de obiectul său, acţiunea putea fi promovată de oricine, iar pe de altă parte el, în calitate de fost asociat al SC L.C. SRL, are un drept de creanţă faţă de societate pentru partea ce îi revenea din imobilul înstrăinat.

Apelanta pârâtă a susţinut, de asemenea, că cele două excepţii au fost admise în mod greșit întrucât la data încheierii primului contract reclamantul avea calitatea de administrator al societăţii și este posibilă o acţiune în răspunderea sa pentru imobilul ieșit din patrimoniul societăţii.

În urma admiterii acţiunii imobilul s-ar fi întors în patrimoniul societăţii iar reclamantul ar fi putut solicita contravaloarea părţilor sociale.

A mai precizat apelanta pârâtă că, având interes, reclamantul are și calitate procesuală activă întrucât, la data primei înstrăinări, era administratorul societăţii.

Curtea de Apel Bacău, Secţia comercială de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr.102 din 25 septembrie 2007, a respins ca nefondate ambele apeluri, instanţa de control judiciar reţinând, în esenţă, că instanţa de fond a pronunţat o soluţie legală și temeinică sub aspectul celor două excepţii invocate de părţi.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantul V.D. și pârâta SC L.C. SRL Bacău, criticând-o pentru nelegalitate.

Înalta Curte, examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, constată că recursurile sunt întemeiate, pentru motivele ce se vor arăta.

La data încheierii primului contract de vânzare – cumpărare reclamantul își exercita funcţia de administrator, mandatul acestuia încetând la data încheierii actului adiţional nr.2 la Statutul societăţii, autentificat sub nr.991 din 25 iunie 2003 - aspecte corect reţinute de ambele instanţe.

Legea nr.31/1990 a societăţilor comerciale, reglementând și răspunderea administratorilor își propune să protejeze interesele asociaţilor și implicit ale societăţii, instituind prezumţia răspunderii organelor de conducere ale societăţii comerciale – în speţă ale administratorului – chiar după încetarea mandatului, acestora să fie prin ajungere la termen fie prin cesionarea părţilor sociale deţinute în societate pentru actele și faptele prejudiciabile aduse societăţii pe timpul exercitării mandatului, în condiţiile art.70 și urm. din evocatul act normativ.

Rezultă, așadar, că o acţiune în răspunderea administratorului justifică, din partea reclamantului un interes legitim, actual, personal și direct în promovarea acţiunii în constatarea nulităţii celor două contracte de vânzare – cumpărare.

Așadar, cum reclamantul a dovedit un interes în promovarea acţiunii el s-a și legitimat procesual.

Pentru aceste motive, Înalta Curte a admis ambele recursuri a casat decizia recurată și sentinţa apelată și a trimis cauza tribunalului pentru judecarea pe fond a acţiunii.