Limits of the judge's active role: requirement for concrete legal basis in pleadings to avoid substituting for party inactivity
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's appeal, thereby upholding the Court of Appeal's decision and confirming that the original first-instance judgment rejecting the claim remains in force. The dispute concerned a commercial litigation where the claimant sought a court order compelling the defendant to return two unexecuted compensation orders for signature, which the lower courts found to be devoid of procedural interest and lacking a valid contractual or legal basis since the unexecuted documents produced no legal effect. The final decision clarified the limits of the judge's active role, establishing that while the judge is not bound by the legal qualification provided by the plaintiff, the plaintiff must concretely identify a legal basis in the application or statement of claim pursuant to Articles 287(3) and 112(4) of the Civil Procedure Code; consequently, the active role of the judge cannot substitute for the parties' inactivity, disrupt procedural balance, or force the judge to abdicate impartiality by inventing legal grounds not evidenced in the filings.
Legislator headnote
AI generatedLimits of the judge's active role: requirement for concrete legal basis in pleadings to avoid substituting for party inactivity: Este adevărat că judecătorul nu este ţinut de temeiul de drept indicat de reclamant, dar este la fel de evident că acest temei de drept (greșit ori nu) trebuie să existe evidenţiat în concret în cuprinsul cererii de apel ( art. 287 pct.3 Cod procedură civilă) și al cererii de chemare în judecată (art. 112 pct.4 Cod procedură civilă). Aplicarea principiului rolului activ nu trebuie (și nici nu poate) să suplinească pasivitatea părţilor din proces, totodată nu poate să aducă atingere echilibrului procesual, egalităţii părţilor litigante și nici să determine magistratul să abdice de la respectarea obligaţiei de a asigura o judecată imparţială în cauză.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Rolul activ al instanţei
Limitele aplicării principiului rolului activ al instanţei din perspectiva dispoziţiilor art.287 pct.3 și art.112 pct.4 Cod procedură civilă
Judecătorul nu este ţinut de temeiul de drept indicat de reclamant, dar este la fel de evident că acest temei de drept (greșit ori nu) trebuie să existe evidenţiat în concret în cuprinsul cererii de apel ( art. 287 pct.3 Cod procedură civilă) și al cererii de chemare în judecată (art. 112 pct.4 Cod procedură civilă). Aplicarea principiului rolului activ nu trebuie (și nici nu poate) să suplinească pasivitatea părţilor din proces, totodată nu poate să aducă atingere echilibrului procesual, egalităţii părţilor litigante și nici să determine magistratul să abdice de la respectarea obligaţiei de a asigura o judecată imparţială în cauză.
(Înalta Curte de Casaţie și Justiţie Secţia comercială decizia nr.1417 din 9 aprilie 2008)
Prin decizia nr. 201 din 2 octombrie 2007 a Curţii de Apel Timișoara se respinge apelul declarat de reclamanta S.C. C.C.S. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 404 din 6 martie 2007, pronunţată în dosarul nr. 5.845/290/2006 al Tribunalului Caraș-Severin, privind pe parata S.C. H. S.A.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de control judiciar a reţinut că, prin sentinţa civila nr. 404 din 6 martie 2007, pronunţată în dosarul nr. 5.845/290/2006 al Tribunalului Caraș-Severin s-a respins cererea de chemare in judecata formulata de reclamanta S.C. C.C.S. S.A. împotriva pârâtei S.C. H. S.A. prin care s-a solicitat obligarea la restituirea a două Ordine de compensare pentru a fi semnate de către pârâtă, stabilindu-se că nu este de competenta instantelor de a dispune obligarea unei părţi contractante de a-și însuși o compensare și că, în fapt s-a dat eficienţă juridică solicitării reclamantei în litigiul comercial soluţionat prin sentinţa civila nr. 618/1.03.2004, prin care s-a luat act de compensarea unor datorii reciproce.
Instanţa de apel a apreciat că, în forma în care se pretinde a se susţine acţiunea, respectiv ca având obiect obligarea paratei la restituirea unor ordine de compensare, chiar nesemnate, pentru a fi operate în contabilitate de către reclamanta, aceasta este lipsita de interes deoarece fiind neînsușite, ordinele de compensare respective nu produc nici un efect.
O atare obligaţie, de restituire, chiar în caz de neacceptare a compensării prin semnarea ordinelor de compensare, nu rezulta nici din contractul încheiat de părţi, cu obiecţiunile și răspunsul la obiecţiuni, astfel cum acestea au fost făcute de părţi și nici din dispoziţii legale pe care, de altfel, deși le invoca la modul general in acţiune, reclamanta nu a fost in măsură sa Ie indice.
Împotriva deciziei Curţii de Apel a formulat recurs reclamanta care a invocat disp.art.304, alin.l, pct.8 si 9 din Codul de procedura civila. (...)
În ceea ce privește imposibilitatea de a indica dispoziţiile legale pe care instanţa de apel susţine că le-a invocat Ia modul general, recurenta susţine că e suficient sa arate ca cererea sa are temeiul juridic intr-un contract, iar judecătorul nu este ţinut de cel indicat de reclamant, având obligaţia de a da calificarea legala corecta cererii.
Analizând decizia atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte a respins recursul. (...)
Este adevărat că judecătorul nu este ţinut de temeiul de drept indicat de reclamant, dar este la fel de evident că acest temei de drept (greșit ori nu) trebuie să existe evidenţiat în concret în cuprinsul cererii de apel ( art. 287 pct.3 Cod procedură civilă) și al cererii de chemare în judecată (art. 112 pct.4 Cod procedură civilă). Aplicarea principiului rolului activ nu trebuie (și nici nu poate) să suplinească pasivitatea părţilor din proces, totodată nu poate să aducă atingere echilibrului procesual, egalităţii părţilor litigante și nici să determine magistratul să abdice de la respectarea obligaţiei de a asigura o judecată imparţială în cauză.